Bloguri
Blogurile comunității noastre
-
- 11
postări - 0
comentarii - 165
vizualizări
Postări recente
Ultima postare
Stările din sarcina
În sarcină am avut ocazia să trăiesc diferite stări.
La început eram pe cat de entuziasmați pe atât de rezervați, având în vedere ce am trăit cu celelalte 2 sarcini.
După ce am trecut de trimestrul 1 am început să ne bucurăm cu adevărat de această perioadă minunată.
De cele mai multe ori eram fericită, chiar nu ne mai consumăm cu nimic, renunțasem și la lucru și am intrat în concediu de risc doar ca să protejăm minunea aceasta și să ducem cu bine la final această călătorie.
Am avut de foarte multe ori stări de relaxare și împlinire când efectiv nu mai conta nimic.
Perioada sarcinii este una foarte frumoasă, atunci îți dai seama de fapt ce minunăție crește în interiorul tău și cat de complex este corpul uman feminin pentru ca ajută la dezvoltarea unui alt pui de om.
Este important să ai alături sprijinul familiei și al celor din jur care să te susțină și să te încurajeze. Într-adevăr nu am stat să facem anunțul public pe toate rețelele dar cine a trebuit să știe ca vine bebe a știut.
Pe lângă stările de bucurie bineînțeles ca nu au fost lipsite și stările de anxietate în care nu știai cum va evolua situația dacă va fi bine, dacă vom ajunge la termin, dacă prințesa va crește cum trebuie.
Pe lângă aceste stări mai erau prezente și plânsul din senin.
Sunt sigură ca multora li se întâmplă și chiar am citit ca aceste stări vor fi prezente și după naștere.
Aceste stări nu trebuie să ne îngrijoreze, până la urmă fac parte din parcursul acestei minunate călătorii. Iar din cauza hormonilor și a avalanșei de emoții este absolut normal să fim îngrijorate, să tragem câte un plâns, să avem stări de antietate.
Ce am observat a fost ca în trimestrul 3 aceste stări s-au accentuat probabil unul din motive fiind ca următorul pas e nașterea și oricum inevitabilul se va întâmpla.
Iar gândul la naștere da alte stări, faptul ca te-ar putea lua pe nepregătite nașterea, sau mai bine spus prin surprindere, când nu te aștepți, din nou îți dă o stare de nesiguranța și poate chiar o ușoară panică.
Frica de cum se va desfășura nasterea, frica de durere, toate acestea contribui în trimestrul 3 la starea pe care am simțit-o în ultima perioadă.
Cum mai spuneam ca de 2 zile am început să simt contracții ușoare aceste stări m-au dat peste cap, știm ca oricum într-una din zile astea urmează să se întâmple 😅, dar oricum și dacă e totul planificat nu știi exact la ce să te aștepți dacă nu ai mai trecut personal prin asta.
Cu siguranță după naștere când vezi bebelușul nu mai știi de nimic, poate chiar ai impresia ca timpul se oprește în loc pentru voi, iar cu siguranță emoțiile vor fi pe măsură. 🥹
Până atunci sperăm ca Baby T 🤍să respecte planul și să vină pe 18.10 🤍🙏
Te iubim prințesa!🤍
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
- 11
-
- 9
postări - 0
comentarii - 161
vizualizări
Postări recente
Ultima postare
08.10.2024
Duminica m-am întors la București cu mașina cu cineva. A fost mai bine decât pe tren. Fetita a mișcat tot drumul. Pe seara ma luase un rau nu știu exact de la ce mâncare, pentru ca mâncasem ceva normal. Simțeam ca am și un nod în capul pieptului. Cred ca am lăsat televizorul aprins pana pe la ora 03, eu tot atipind și ducandu-ma apoi pa baie. Se vede ca se apropie nașterea. Ma duc la baie doar pentru puțin, chiar evit sa beau lichide noaptea pentru ca știu ce pățesc. Doar îmi umezesc puțin gura pentru ca mi se usucă buzele si gatul foarte tare. Luni pe 07.10.2024 am fost la control la medicul meu. Totul bine. A zis ca lichid este cât trebuie. De agitata, era foarte agitata. Avea și degetelul în gura, la fel ca data trecuta. Are aproape 2.900 gr acum. Doctorul spunea ca în realitate poate avea mai puțin cu 200 de
gr, dar nu înțeleg. De ce ar fi diferența asta fata de ce arata aparatul?
Acum ma îndrept către spital la consultul de neonatologie sa vedem ce mi se va zice aici. Am mai cautat pe internet sa vad ce presupune, dar cu siguranță în realitate este altceva. Costa 300 de lei la stat, unde merg eu.
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
- 9
-
- 4
postări - 0
comentarii - 88
vizualizări
Postări recente
Ultima postare
Am dat vestea cea mare familiei!
-
Fiind o sarcina dorita și o minune de la Dumnezeu, îmi era și frica sa spun familiei pana nu simțeam ca totul o sa fie bine, mai ales având si hematomul lângă sacul gestational. La cea de-a treia ecografie embrionul creștea, chiar dacă era în urma cu 4 zile fata de calendar. Știam exact când am ovulat deoarece fusesem la eco și având contact cu sotul doar o data, deci nu avea cum sa fie greșită data concepției. Ma bucurasem ca hematomul s-a mai micșorat când am dat de alta problema. Soțul ma tot încuraja ca totul o sa fie bine, sa nu ma mai stresez dar tot era chestia asta în spatele mintii ce tot revenea și involuntar tot acolo ma gândeam. Am decis totuși sa spunem familiei. Prima a fost mama mea căreia i-am arata ecografia și scrisoarea medicala. S-a bucurat și deja începuse sa facă planuri ce va trebui sa cumpărăm pentru bebe. Apoi le-am spus surorii mele și tatălui meu care au rămas șocați. Le spusesem de vreo 2 ori ca mai vrem un copil dar nu credeau ca voi și rămâne însărcinată natural. După socul inițial s-au bucurat și ei mai ales ca se va mari cu încă un membru grupul verisorilor. Soțul le-a spus părinților lui care bănuiau ceva după ce băiețelul s-a scăpat o data și le-a zis ca mama are un bebe în burtica. Prietenilor nu am vrut sa le spunem inca, voiam sa fie încă micul nostru secret.
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
- 4
-
Ultima postare
Un nou început – De la dorință la realitate
Întotdeauna mi-am dorit să devin mamă, iar acum, când trăiesc această experiență, îmi dau seama cât de profund îmi schimbă viața. Acesta este începutul unui jurnal în care voi împărtăși fiecare moment, fiecare emoție și provocare din călătoria mea spre a deveni părinte. Sarcina nu e doar despre transformările fizice, ci și despre toate acele sentimente care vin la pachet – de la bucurie și anticipare la grijile și surprizele de zi cu zi.
Pentru mine, această călătorie a început cu multe așteptări și visuri, dar și cu provocări neașteptate, cum au fost stările de greață din primul trimestru. Însă, în spatele fiecărui moment dificil, rămâne mereu gândul că acest copil este dorit și iubit încă de la primul gând.
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
-
Ultima postare
începuturi
Vă îmbrățișez cu multă căldură, eroine de pretutindeni. Sunt aici pentru a vă împărtăși toate experiențele mele privind sarcina, trăirile și sentimentele care ne-au incercat în această calatorie mult dorită.
Numele meu este Bianca, am 26 de ani și momentan am o sarcină de 24 de săptămâni, astept cu multă dragoste să strâng in brațe băiețelul nostru mic ce va veni pe lume la finalul lunii ianuarie 2025, cu ajutorul lui Dumnezeu.Din fericire,călătoria aceasta numita sarcină am început sa o parcurg împreună cu soțul meu în luna septembrie 2023, in favoarea dorinței noastre de a deveni părinti. Am trait cel mai implinitor sentiment de până atunci, amandoi fiind cei mai fericiți oameni.
Dim nefericire, această calatorie s-a oprit pentru noi la scurt timp, la un control ecografic in saptamana a11-a de sarcina, doctorul ne-a spus ca micuțul suflețel s-a oprit din evoluție la 8 saptamani. Din campul cu flori si iarba in care ne plimbam, am cazut amândoi intr-o prăpastie. Greu sentiment, apăsător, dureros, aflându-ne si in preajma Craciunului, cu atat mai greu pentru noi si familie. Soțul meu a fost ancora de care m-am agățat și sprijinul meu, ii multumesc Domnului pentru asa om bun și cald ce îl am langa mine.
Am eliminat embrionul medicamentos, au fost dureri mari fizice și sufletești si am sperat ca va veni si timpul nostru in care sa avem parte de o calatorie frumoasa pana la final.
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
-
- 6
postări - 2
comentarii - 247
vizualizări
Postări recente
Ultima postare
Trimestrul 3
Au trecut zilele, lunile și eu abia acum am realizat ca suntem în trimestrul 3😅. Joi, când primesc mailul cu scrisoarea gravidei încă nu am realizat. Astăzi dimineață m-am trezit și m-am gândit ca oare pe mine de ce mă prinde atât de tare febra cumpărăturilor ca mai avem o grămadă de timp, atunci am realizat ca deja am intrat in trimestrul 3 😅
Micuțul nostru tot crește și se apropie ziua în care ne cunoaștem🥰. Trebuie să nasc în 11 ianuarie, dar toate lumea zice ca îi voi schimba pamperșii deja de după Crăciun 😂. Eu aștept să îl avem în brațele noastre, cat mai repede, dar nici să nu se grăbească prea tare 🤭
Oricum, încet încet ne apucăm de pregătiri, de cumpărături și sigur ca voi avea și geanta gata până în mijlocul noiembrie, pentru orice caz 😂.
Numai eu sunt cu febra cumpărăturilor? Este normal?😅
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
- 6
-
Ultima postare
Geanta bebelusului
Mulțumesc pentru aceste amintiri și pentru acest cadou ! Este o experienta unica și frumoasa ceva de neuitat!
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
-
Ultima postare
Ultima morfologie
Vai❤️ asa cu un val de iubire si emotie m a umplut aceasta morfologie... stiam ca e bine dar parca m a linistit si mai mult❤️ sa ii vad fatuca a fost cel mai frumos sentiment experimentat in aceasta sarcina. Bebelina mea cu nasul lui tati😂😂 abea astept sa o am in brate, parca nu mai trece ultima luna
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
-
- 11
postări - 0
comentarii - 79
vizualizări
Postări recente
Ultima postare
Primul TNS
Ieri am fost sa fac primul TNS pentru bebe2. Toate bune și frumoase.Pana sa ajung la maternitate bebe isi facea inviorarea dar cand m-a conectat laaparat bebe s-a pus la nani.nu a vrut să miste deloc. Am așteptat apoi la control 5 ore din cauza unei ședințe din spital unde au fost convocați toti medicii. Aceste 5 ore state pe scaun au fost un chin pentru bebe,iar cand a ajuns momentul sa fac ecograful bebe se tot misca , astfel încât doctorul nu putea să faca nici o masuratoare 😂 am cerut confirmare de sex dar nici o sansa ( de 4-5 luni) nu a mai vrut să ne arate ce este 🙈 asa ca suntem in suspans daca e sau nu baietel cum ne-a zis la inceputuri. Bine macar ca am luat cateva hainute de culoare neutra.
Săptămâna viitoare urmează un nou TNS unde mi s-a recomandat sa mananc o ciocolata inainte pentru a se agita putin si bebe desi nu știu dacă e vreo sansa tinand cont ca mananc zilnic ciocolata in ultimul timp si bebe e linistit.dar vom vedea.
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
- 11
-
Ultima postare
Primele simptome: durerile de cap
În mare, sarcinile mele au decurs lin și fără prea multe probleme. Prima a fost cea mai ușoară, parcă nici nu am simțit-o. A doua a fost cea mai grea, probabil și din simplul fapt că s-a derulat în pandemie. Parcă totul era înconjurat de negativism, de boală, lumea era panicată și bezmetică, m-am îmbolnăvit și de covid în primul trimestru, totul parcă a fost pe dos și a culminat cu o cezariană de urgență survenită din cauza unor complicații în timpul nașterii naturale.
A treia sarcină însă parcă m-a plasat pe un norișor unde nimeni nu mă putea atinge. Eram enervant de calmă (eu, care sunt cea mai vulcanică în rest), nimeni nu mă supăra și nu aveam niciun stres. Toată lumea îmi spunea cât de strălucitoare sunt, ce zâmbet minunat am, ce bine arăt, mă simțeam ca o zână.
Până într-o zi, când nu m-am putut ridica din pat de tare ce mă durea capul. Dar erau niște dureri noi, în zona din spate (occipitală), pe care nu le mai avusesem vreodată. Vreo două luni le-am dus pe picioare, inițial le aveam o dată la două-trei săptămâni, apoi în fiecare săptămână, apoi aproape zilnic. Cedau cât de cat cu Paracetamol, însă eram conștientă că nu pot lua zilnic și că nu e o soluție. Erau atât de intense încât la birou nu mă mai puteam concentra, iar odată ajunsă acasă mă lipeam cu ceafa de marginea canapelei și acolo înțepeneam. Ajunsesem să fiu afectată psihic, mă deranja și cel mai mic zgomot, simpla vorbă, mă enerva oricine prin simpla prezență.
La recomandarea doamnei dr. ginecolog, am ajuns la neurolog, sperând într-o rezolvare cât mai rapidă. După câteva teste, am fost diagnosticată cu nevralgie Arnold. Nu auzisem în viața mea de așa ceva. Medicul mi-a spus că, pentru un tratament precis, e nevoie de CT, dar este exclus în sarcină. Însă pot face RMN, deși a auzit de câteva cazuri în care bebelușii au avut probleme cu auzul din cauza supunerii mamei la această procedură. Și că, oricum, chiar dacă depistăm ceva la RMN, nu aș putea lua medicamente în sarcină. Știți vorba aia, am plecat vită, m-am întors bou, exact așa și aici. Însă... a venit și o recomandare bună, chiar când să ies pe ușă neurologul mi-a spus: "Doar să găsești pe cineva să-ți facă masaj zonal fix pentru afecțiunea ta, cineva care chiar se pricepe". Și am găsit! Dintr-o pură întâmplare, dintr-o simplă discuție cu o amică, pentru că ajunsesem să mă plâng tuturor, numai-numai s-o găsi vreo soluție.
Așa am ajuns la o persoană care nu numai că m-a scăpat în mod fantastic de durerile de cap, dar a și devenit mentorul meu, m-a ajutat să-mi echilibrez energiile și mi-a devenit mai mult decât o prietenă. Durerile s-au dus de pe la a doua ședință, cu masaj local și presopunctură pe ureche cu semințe de Vaccaria (citiți despre ele, e poveste lungă, sunt magice). Cu ajutorul acestei persoane, eu nu am avut absolut nicio durere în sarcină, nici de spate, de burtă, de picioare, nimic, dormeam ca un prunc, n-am crezut că e posibil așa ceva. A fost salvarea mea.
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
-
- 17
postări - 3
comentarii - 90
vizualizări
Postări recente
Ultima postare
Geanta bebelușului I❤️🐤
Ieri am primit minunata geantă a bebelușului.Am mers dupa ea la poștă,am ridicat o și am venit fuga fuga acasă nerăbdători să vedem ce conține .
Pe lângă minunata gentuță/ghiozdănel cu însemnul I❤️🐤 Despre copii.com,de care fetița mea cea mare a fost foarte încântată și a zis că o să o ia la școală cu siguranță,chiar dacă are spațiu pentru biberoane și arată și ca o gentuță 😅,ei îi place foarte mult,am regăsit în gentuță ceva și pentru mami,o cutie de Feroptim care este foarte benefică după naștere deoarece are și vitamine și fier și acid folic,ceea ce îi este necesar organismului.Pentru bebe o cutie de multivitamine Wellbaby,o cutie de Molekin imuno baby,o pastă de dinți si o periuță Lacalut,pe care surioara mare doreste sa le folosească ea,chiar daca are 6 ani😅 ,îi place foarte mult cum miroase pasta de dinți și îi place si periuța roz,un spray Acustivum,pentru igiena canalului auditiv,benefic pentru toți,o cutiuță de Detrical baby,o cutie de Active Flora baby ,o cutie de Alinan Happy Baby Drops pe care le am folosit imediat deoarece durerile de burtica ne cam dau bătăi de cap în ultimul timp și nu știm ce să mai încercăm și un mic săculeț Mustela care conținea un mini șampon și o mini loțiune de corp.Toate aceste produse sunt folositoare pentru noi și ce nu vom putea totuși folosi, pentru că nu îi putem da toate suplimentele până la termen,vom oferi și noi mai departe rudelor deoarece dar din dar se face rai.
Bebe Evelyne, domnișoara Iris și mami vă mulțumesc pentru toate aceste produse și suntem chiar recunoscătoare.
Consider că toate care primim această gentuță ar trebui să fim mulțumite deoarece știți cum e vorba veche ,, În ziua de azi nimeni nu îți mai dă un cap de ață " ,uite că totuși sunt și persoane darnice,care nu au nici o obligație față de noi și totuși ne oferă ceva.Nu știu de restul dar eu consider că oricât ai avea și oricât de bine ai fi financiar și material tot te bucuri și ai un anume sentiment atunci când cineva îți oferă ceva!
Vă mulțumim încă o dată și încurajăm și celelalte mămici să și salveze aici jurnalul sarcinii lor și să și îmbogățească ,, cutiuța" cu amintiri și să ia și ele minunata gentuță a bebelușului!
- 17
-
Ultima postare
Început de sarcina
Sarcina a fost una planuita,realizata prin Fiv, un drum lung și plin de succes.
Înainte de a începe acest drum, neapărat sa te înarmezi cu multaaaa răbdare și credința.
La final totul va fi bine!
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
-
- 1
postare - 0
comentarii - 33
vizualizări
Postări recente
Ultima postare
Saptamana 31 - vizitam maternitatea unde vreau sa nasc
Sunt in saptamana 31 si burtica este tot mai mare. Bebelusa este bine. Astfel am hotarat sa parcurg cei 800 de kilometri dus-intors pentru a vizita maternitatea privata unde ar trebui sa gasesc optiunea de nastere blanda si in apa.
Mi-a placut ceea ce am gasit si cumva am si hotarat sa ne mutam in Constanta din timp pentru a astepta travaliul in mod natural. Pana atunci mai stam o luna si jumatate acasa, crestem si facem controale.
Incep sa curga emotiile.
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
- 1
-
Ultima postare
Cutiuța muzicală
Toate fetițele visează la o cutiuță muzicală. O deschizi și pătrunzi într-o altă lume. E aceiași muzică repetată la nesfârșit, dar e plăcută și reconfortantă.
Cutia Liei era micuță, rotundă și lucioasă. Când o deschideai își făcea apariția o balerină din porțelan care se învârtea în timp ce melodia suavă se răspândea în jur.
Balerina se rotea și le clătina ușor iar melodia părea că se poticnește de mai multe ori, dar continua la fel de monoton.
Lia o urmărea fascinată, bunica încorda cutiuța, și putea să o privească ore în șir. Balerina era prietena ei. Se învârtea la fel ca ea, se apleca într-o reverență, și o lua de la capăt.
Apoi Lia a crescut și prietena ei, balerina, a rămas în cutie pentru mult timp. Apoi bunica a pus o parte din lucrurile Liei într-o cutie și le-a suit în pod. Balerina nu a protestat, a rămas în cutiuța lucioasă și s-a odihnit. Își aducea aminte de zilele însorite în care Lia deschidea cutiuța ca să o privească și să danseze cu ea. Își amintea și de zilele ploioase, de focul din sobă, de prietenele Liei și îi era dor de toate.
Își amintea cu mare drag de râsul Liei și de felul în care se bosumfla când se termina melodia. Lua cutiuța și fugea repede la bunica strigând: încă o dată! Bunica încorda cutiuța și o așeza pe măsuță iar Lia deschidea capacul și ea începea din nou să danseze pe melodia unduitoare. Lia o privea cu admirație, dar și ea o privea la fel pe Lia: mai întâi micuță, o bebelușă cu obrăjori bucălați care se legăna în ritmul muzicii; Lia prințesă, pe la 5-6 anișori, cu mișcări drăgălașe și amuzante, Lia pe la 9-10 ani, grațioasă și elegantă ca o lebădă, Lia pe la 12-13 ani, visătore și zveltă, o adevărată domnișoară.
A fost așa liniște în ultima vreme! Ce face, oare, Lia?
Iată că cineva deschide cutiuța. Melodia începe să se reverse în podul întunecat și plin de praf. Înainte să își dea seama începe să se învârtă și să facă reverențe, pentru că ea este balerina din cutiuță. De câte ori se răsucește încearcă să vadă mai bine cine a deschis cutiuța, cine a trezit-o din visare. E o femeie, blondă probabil...dar ce vârstă are? Cine este?
A ajuns iar în fața ei, dar femeia s-a îndepărtat, își șterge nasul și pare că plânge. Balerina e tristă! Cum se poate? Nu înțelege ce se întâmplă cu ea. Ea este balerina din cutiuță, ea dansează și se învârte, ea nu simte. Dar acum simte!
Femeia s-a așezat jos, lângă cutia plină cu amintiri din copilăria Liei și plânge cu capul rezemat de genunchi. Balerina vrea să se oprească din dansat, ridică piciorul stâng, cel flexat și îl așeză în fața celui drept. Se clatină ușor și își continuă coborârea.
Melodia continuă la fel, ignorând plecarea balerinei. Surprinzător, după așa mult timp de stat în pod mecanismul funcționa la fel, muzica monotonă se rostogolea neîncetat, părea că se poticnește, dar merge mai departe.
Balerina se clătina ușor înainte de a sări pe podea. Lia ridică capul și își scutură buclele pe spate, cuprinsă de teamă, uimire, neîncredere. Se uita la cutiuța goală care continua să scoată sunete gâjâite și la balerina ei. Doar că acum balerina nu mai era din porțelan, era o fată frumoasă, micuță, suplă, care o privea cu aceiași teamă în privire.
Nici una nu se mișca. Balerina s-a gândit să se așeze și ea lângă femeie dar nu știa cum se face, nu știa dacă se poate îndoi așa. Ea nu știa decât să se învârtă și să danseze.
Lia o privea în continuare iar balerina simțea că ar trebui să facă ceva dar nu știa ce. Apoi femeia vorbi. Da, știa că oamenii vorbeau. O auzea mereu pe Lia vorbind, cu bunica, cu prietenele ai sau chiar cu ea, cu balerina.
- Tu ești balerina mea? Cum se poate?
Eu sunt balerina, se gândea ea, doar că nu avea curaj să deschidă gura și să încerce să rostească ceva. Eu sunt balerina Liei, își zicea ea în gând.
- Cred că am înnebunit de tot...
Femeia se așeză din nou pe podea, își prinse genunchii cu mâinile și începu să plângă mai tare. Balerina simțea, surprinzător pentru ea, că îi bubuie inima în piept. Se apropie de femeie și se așeză ușor în genunchi. Rochița ei roz, înfoiată, se atingea de hanoracul femeii. Se aplecă spre ea și simți un miros plăcut. Era un miros cunoscut. Îi amintea de ceva, dar nu știa de ce anume.
Femeia ridică din nou fața și își șterse ochii și nasul cu mânecile lungi ale hanoracului.
- Tu ești balerina mea? Cum se poate? întrebă ea din nou.
Se uita la balerina care se afla acum chiar lângă ea. Era frumoasă, tânără, nu avea mai mult de 25 de ani, tenul alb, perfect, ochii conturați frumos, părul negru prins într-un coc simplu.
Balerina o privea și ea, cu interes, curiozitate, dar și cu frică.
- Eu balerina Liei, articulă ea încet, aproape silabisind.
Era uimită și ea de faptul că putea vorbi, chiar mai uimită decât Lia.
- Eu sunt Lia, zise femeia.
Balerina își schimbă expresia feței, era nehotărâtă, tristă, dezamăgită?
- Lia frumoasă, zise ea încet și cu reținere.
Femeia râdea. De unde până acum câteva secunde plângea, acum râdea în hohote.
- Da, așa e, Lia ta e frumoasă...eu sunt Lia nouă. După o pauză continuă: uite ce este, nu știu ce se întâmplă, nu știu cum ai ajuns aici...am prea multe pe cap, am multe treburi de rezolvat și nu am timp de așa ceva. Trebuie să pleci, să îți vezi de treaba ta...nu știu ce cauți aici.
- Asta e casa mea. Eu sunt balerina Liei.
- Nu mai zice asta! Lia ridicase vocea și îi părea rău. Vreau să zic că nu e normal, balerinele de plastic din cutiuțe muzicale nu ies din cutii, nu merg, nu vorbesc, nu fac nimic. E prea mult pentru mine.
- Și bunica?
Lia zâmbi, dar pe obraji îi curgeau lacrimi mari, amare. Se rostogoleau fără oprire și Lia se așeză acum pe pat cu fața în palme.
- Ce are fața ta?
- Fața mea? Se numesc lacrimi. Bunica a murit. Am venit să vând casa și să îmi văd de viață.
- Nu înțeleg...
- Normal că nu înțelegi, ești o păpușă de plastic!
- Eu sunt balerina Liei.
- Cred că am luat-o razna. E prea mult și faptul că vorbesc cu tine! Trebuie să dispari...
- Cum? Unde?
- Nu știu, nu e problema mea...sunt obosită, am multe de făcut, nu mă pot ocupa de tine!
- Dar eu sunt balerina Liei, asta e casa mea. Eu am stat mereu aici.
- Pentru că erai un obiect într-o cutie...nu poți sta aici, nu exiști...
- Ba da. Uite...
- Bine! Cine ești?
- Balerina Liei.
- Nu. Persoanele au un nume...tu cine ești?
Balerina nu știa ce să zică...trebuia să aibă un nume. Toate prietenele Liei aveau nume, bunica avea un nume. Ea nu avea nume.
- Pot să am orice nume.
- Nu. Trebuie să ai un nume și un prenume. Să fii înregistrat în lumea asta...și ce o să faci aici? Eu vând casa. Plec!
- Unde pleci? De ce? Pot să merg cu tine!
- Nu! Exclus! Poate ești o psihopată care a intrat în casa mea. La cât sunt de zdruncinată acum orice e posibil.
- Eu sunt balerina Liei!
- Da, bine! Ești balerina Liei cea frumoasă, care nu mai există. Acum lasă-mă să dorm. Trebuie să pleci și să mă lași să îmi văd de viața mea. Nici nu știu de ce vorbesc cu tine. Ce știi tu despre viață?!
- Știu ce este viața, spuse balerina cu gras stins, cu teamă, dar totuși cu hotărâre.
- Ce este viața? o întrebă Lia cu sarcasm și amuzament, amestecate și scuipate rapid.
- Viața nu este decât o înșiruire de momente, momente unice care nu se repetă și nu se pot schimba.
- Cum așa?
- De exemplu dorm, în fiecare zi, dorm azi și la fel dorm și mâine, este un moment din viață care se repetă și e identic cu cel de ieri sau alaltăieri...sau răsalaltăieri. Dar tu nu mai ești același așa că nici momentul nu este identic. Viața este un flux. O serie infinită de elemenete independente sau interconectate trec prin acest flux într-o continuă transformare și modelare. Și pentru că nimic nu se poate repeta sau recupera fiecare moment trebuie trăit atunci, altfel se destramă.
- De unde știi asta?
- De la bunica.
O bătaie în ușă de la intrare o făcu pe Lia să tresară. Vecina și prietena ei din copilărie venise la cafea, așa cum discutaseră la telefon. Nu se văzuse cu Ana de ani buni și de abia aștepta să stea împreună, ca pe vremuri, și să povestească vrute și nevrute.
Bătaia se repetă, apoi ușa se deschise ușor:
- Lia, ești aici?
Deschise ochii și se uită în jur speriată, dar nu era nimeni, doar podul plin de amintiri și bunica care îi zâmbea dintr-o poză în care amândouă erau fericite și trăiau fiecare clipă.
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
-
Ultima postare
Nume de fetite
Mai jos atasez cateva nume de fetite. Poate inspir pe cineva, caci si mie mi a fost greu sa aleg: Iris, Amelia, Melania, Nicole, Medeea, Amedea, Kassia, Briana, Ania, Mira, Gloria, Iarina, Dalia, Delia, Lidia.
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
-
Ultima postare
Cum a aparut bebe?
Bebe la noi a aparut dupa 4 ani. Initial am spus ca mai trebuie sa ne straduim si poate suntem prea stresați cu munca sau nu avem timp de noi destul.
Dupa 2ani am inceput investigatiile la medici, am mers la 3 medici ginecologi diferiti, endocrinolog, alergolog, reumatolog. Iar dupa 1 an pierdut pe investigatii am descis sa mergem la medici specialisti in infertilitate.
Primul medic la care am mers, am asteptat 3 luni avea program foarte incarcat, am mers la Origyn, am facut toate investigațiile posibile la analize amândoi, iar cand totul a iesit normal au urmat procedurile de verificare a permeabilitatii trompelor.
Am urmat prima luna de stimulare ovariana urmata de inseminare, insa nu au fost rezultate pozitive. A doua luna de stimulare nu a mers conform primei si a fost abandonata.
Am decis sa rugam medicul sa ne inscriem in programul national fiv, insa cerinta medicului erau 3 inseminari esuate si dupa ne da recomandarea.
Am renuntat la primul medic intrucat rezerva mea ovariana era înjumătățita in urma celor 2 luni de stimulare și ma pricopsisem si cu un chist de 50 mm intrucat nu fusesem monitorizata a doua luna și se dezvoltase un folicul si nu administrasem ovitrelle.
Am urmat o luna de tratament cu anticoncepționale, imi era extrem de teama nu vroiam sa ajung la operatie si in acelasi timp ma gandeam și la faptul ca nu luasem niciodată aceste medicamente.
Am mers la diferență de 7 zile la alt medic la Atentica, unde am observat ca chistul se retragea si totul era bine.
Teroarea a urmat după terminarea tratamentului, am sangerat 2 luni și nu exista nicio explicație, doar posibilitatea de a fi dereglata de la anticonceptionale, in loc sa ma regleze cum se întâmplă in unele cazuri.
Într-un final după 2 luni am facut din nou o alta procedura de vizualizare a permeabilitatii trompelor la alt medic fata de prima si alta metoda si totul era bine.
Insa întrebarea era daca totul e in regula cu mine si care era motivul real in urma sabgerarii si a urmat histetoscopia, unde totul era perfect normal, iar dna dr a facut o tehnica prin care a făcut scratching (aceasta razuire sa spunem la endometru) si sa ajute la implantarea embrionului.
Dupa o luna ne intalnisem pentru a urma o a doua inseminare de data aceasta cu injectii si cu imunosupresoare. A fost negativ rezultatul si la a doua.
Cu parere de rau ne anunță ca ultima noastră șansă e ultima stimulare caci dacă e tot negativ, ne trebuie prin fiv.
A treia stimulare, a fost diferita fata de a doua, a fost o schema mult mai complexa si in ziua când trebuia sa fac beta eram foarte liniștita, caci nu aveam speranțe.
Eram la munca cand am primit rezultatul si ca de obicei il deschideam si trimiteam la medic, dar de data aceasta era diferit, reusisem.
Dupa 4 ani plini de chin si suferință si vorbe din jur care ma faceau sa plâng zi de zi, reusisem, dar nu puteam sa zic nimanui caci era o sarcina greu obtinuta si o tineam cu imunosupresoare, am tinut tratament 5 luni fara sare pana in trimestru 2.
Acum suntem bine, ne bucuram zi de zi de binecuvantarea noastră si minunea care ne luminează fiecare zi.
Avem 27 de săptămâni plini de iubire si așteptăm luna decembrie de Crăciun sa vina alaturi de noi sa o putem înconjura cu toată dragostea noastră.
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
-
- 15
postări - 0
comentarii - 180
vizualizări
Postări recente
Ultima postare
18 septembrie - Am pregătit geanta pentru maternitate
Am terminat pregătirile pentru geanta pe care o voi lua la spital. La maternitatea de stat unde urmează să nasc nu ne permite accesul cu genți foarte mari ori foarte multe produse după noi așa că am încercat să nu depășesc cu mult lista pe care o am de la spital. Am pus pentru mine : 2 cămăși de noapte pentru alăptat + 1 pijama normală scurtă (pentru că nu îmi plac deloc cămășile acelea clasice de noapte pentru alăptat, prefer pijamalele normale), șlapi pentru duș și pentru cameră, chiloți de unică folosință și lenjerie normală, păturici absorbante, tampoane, hârtie igienică, produse de igienă personală (perie de par, periuta de dinți, pasta de dinți, gel de dus, șampon, balsam, in varianta mini)și urmează să mai pun și apă mai aproape de termen. Pentru bebe am pus : 2 salopete cu mânecă lungă, 2 cu mânecă scurtă, o păturică, pampers, șervețele umede, o brățărică pe care i-o voi pune la mânuță, cercei. Cam acestea erau pe lista primită.
Știu că probabil m-am grăbit puțin, având în prezent doar 30s și 4z, dar starea mea actuală nu îmi mai permite să merg să îmi cumpăr cele necesare. Deja corpul meu e foarte obosit, după o plimbare scurtă și care mi se părea banală înainte am nevoie de câteva ore bune să îmi revin, respir cu greutate, picioarele mă dor îngrozitor și sunt foarte umflate. Nu mai pot urca scările. Și am preferat mai bine să fiu pregătită din timp, cât încă mai am o fărâmă de energie decât să alerg în ultimul moment după toate.
Te așteptăm, suntem pregătiți 🩷
- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
- 15
-
Ultima postare
Desprecopii 25 de ani
Dragi membri ai comunității Desprecopii,
În urmă cu 25 de ani, am pornit la drum cu o simplă dorință: să creăm un loc unde părinții să poată găsi sprijin, informații și prieteni alături de care să împărtășească bucuriile și provocările vieții de părinte. Ce a început ca un vis s-a transformat într-o familie mare și unită, care continuă să crească și să se susțină reciproc zi de zi.
Privind înapoi la acești ani, suntem copleșiți de emoție și recunoștință. Am avut privilegiul să citim pe forum poveștile de viață a mii de părinți, să fim alături de voi în momentele fericite și să vă sprijinim cât am putut în cele mai grele clipe. Desprecopii nu este doar un site; este o comunitate plină de suflete frumoase care fac lumea un loc mai bun prin iubirea și grija lor.
De-a lungul timpului, social media a influențat multe aspecte ale vieților noastre, dar ceea ce face ca Desprecopii să fie special este faptul că, în ciuda acestui impact, a rămas o resursă de încredere și un simbol de integritate. Într-o lume plină de știri false și mesaje obscene care invadează rețelele sociale, comunitatea noastră a fost și continuă să fie un loc sigur, unde părinții pot găsi informații verificate și sprijin autentic. Cu milioane de mesaje scrise de-a lungul anilor, Desprecopii a devenit nu doar un forum, ci un adevărat tezaur de cunoaștere și experiențe parentale.
Suntem mândri că această comunitate stă la baza IMami, primul consultant de parenting din lume bazat pe inteligență artificială, un proiect care reflectă esența Desprecopii: inovație, sprijin și empatie. În plus, ne pregătim pentru un viitor în care vom continua să ne adaptăm și să răspundem nevoilor părinților tineri de azi, mulți dintre ei parte din generația GenZ. Din 2025, comunitatea noastră va trece printr-o transformare importantă pentru a crea o punte mai bună de comunicare între părinți și pentru a se adapta vremurilor actuale, marcate de impactul inteligenței artificiale și de schimbările în sistemul de învățământ.
Vrem să rămânem alături de voi în acest proces de schimbare, să continuăm să fim un far de încredere în viața voastră de părinți și să creștem împreună, așa cum am făcut-o și până acum.
Cu ocazia acestui moment special, dorim să vă transmitem toată aprecierea noastră și să vă asigurăm că vom continua să fim aici pentru voi, să vă sprijinim, să vă ascultăm și să vă fim alături pe acest drum minunat al parentingului.
La mulți ani, Desprecopii! La mulți ani, dragi prieteni! Fără voi, nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil.
Cu drag și recunoștință,
Fondatorii Desprecopii- Citeşte mai mult...
-
- 0 comentarii
-
- 0
postări - 0
comentarii - 3
vizualizări
Nu sunt încă postări pe blog
- 0
-
- 0
postări - 0
comentarii - 1
vizualizare
Nu sunt încă postări pe blog
- 0
-
- 0
postări - 0
comentarii - 4
vizualizări
Nu sunt încă postări pe blog
- 0
-
- 0
postări - 0
comentarii - 4
vizualizări
Nu sunt încă postări pe blog
- 0
-
- 0
postări - 0
comentarii - 6
vizualizări
Nu sunt încă postări pe blog
- 0
-
- 0
postări - 0
comentarii - 2
vizualizări
Nu sunt încă postări pe blog
- 0
-
- 0
postări - 0
comentarii - 7
vizualizări
Nu sunt încă postări pe blog
- 0
-
Postări pe blog
-
-
Bloguri
-
Desprecopii 25 de ani
- 1
postare - 0
comentarii - 82
vizualizări
- 1
-
Un fel de jurnal
- 0
postări - 0
comentarii - 36
vizualizări
- 0
-
Minunea noastră 🌈
- 6
postări - 2
comentarii - 247
vizualizări
- 6
-
Jurnal de sarcina
- 0
postări - 0
comentarii - 36
vizualizări
- 0
-
Povestiri de la capătul lumii
- 3
postări - 0
comentarii - 145
vizualizări
- 3
-