Dupa ultimul control, din saptamana 38 și 4 zile, s a luat decizia de a naște mai devreme de termenul estimat.

Astfel ca în saptamana 39 fix, m am prezentat la spital pentru internare. Aveam emoții mari. Nu știam ce ma așteaptă. Nu știam când ma voi întâlni cu bebe, dar știam ca ma voi întoarce cu el acasă. Chiar ii spuneam lui bebe (din burtica) pe drum ca e ultima noastră plimbare cu mașina, in burtica fiind. Ne vom întoarce în scoica.

Planul era sa se încerce sa se inducă nașterea naturala, insa încă de la controalele făcute la camera de garda, la momentul internării, am fost destul de descurajata. Mi s a spus ca situația mea nu este deloc favorabila pentru o nastere naturala, dar ei îmi respecta decizia și ca vor încerca cu oxitocina.

Am ajuns în camera de pretravaliu, unde a fost monitorizat bebelușul timp de 2 ore la CTG, timp în care mi s au tot expus dezavantajele/ riscurile nasterii naturale în cazul meu și eram sfătuiți sa ma gandesc bine la ce aleg (practic imi sugerau sa fac cezariana). Eu insistam ca vreau sa încerc natural intai.

Insa, datorita usoarelor complicații apărute la CTG, cadrele medicale au luat decizia sa ma bage urgent in sala de operații. 

De acolo nu am mai avut timp sa conștientizez ce se intampla. A fost totul scurt. Bebe a venit pe lume repede. 

Revenind la întrebările pe care le aveam in minte când am plecat de acasa, mi am primit răspunsul: 26 decembrie a fost ziua în care mi am cunoscut bebelușul. 🩵

Totul a fost bine, iar el a fost cel mai frumos cadou de Crăciun. ❤️