Piscotel135

Buna fetelor!! [flo2] Sper că nu m-ați uitat de tot...am observat că nu prea mai e activitate pe aici, probabil multa lume e acum pe Facebook...îmi pare rău doar că nu prea știu care sunteți voi...in afara de Piscotel si Corinka...păcat...însă sper sa mai aveți multe vesti bune e cum mi-a fost dat să citesc din decembrie până acum...astfel le felicit pe Gineta, Adriana, Marushelu, Clemence, Corinka ( desi de tine știam și te-am felicitat pe facefacebook), Moon (Doamne ce surpriza ne-ai făcut, mă bucur că aai primit prințișorii muuult așteptați ) [fiesta] 
 
Va țin pumnii în continuare și sper din suflet sa nu renunțați la visul de a fi mame sub orice forma posibilă Dea, Piscotel, Velvet, Motisor, Dana, Aura, Ramo, Ligiuta, Raiswanya si fetele...sper că nu aam uitat pe nimeni...va pup și așteptăm vesti bune  [flor]
Despre mine va pot spune că am ajuns până în săpt 38 de sarcina, chiar azi, spre surprinderea noastră,deoarece cu gemeni nu mă așteptam să duc atât de mult și se pare că se simt fff bine broscuțele căci nu prea vor să iasă dar presimt că în această săptămână o sa facem cunoștință...am avut sincer norocul de o sarcina super ușoară cum nu credeam că este...fara greturi, dureri de spate,fara sa mă umflu sau să acumulez multe kg chiar am fost o norocoasa căci nici pielea nu s-a crăpat....acum sperăm doar că și finalul sa fie macar pe jumătate atât de usor [aerob] 
Vă îmbrățișez cu drag și sper sa va mai aduc doar vesti bune! 
 
 

Intervin si eu, desi experienta mea cu acest domn doctor este extrem de limitata. Am obtinut in vara o programare si m-am prezentat cu minute bune inainte, nu cumva sa ajung tarziu. Cred ca toata lumea era programata la aceeasi ora, pentru ca la ora cand isi incepea activitatea, cred ca erau pe putin 10 persoane la usa. De intrat am intrat destul de repede, pentru ca totul decurge pe banda rulanta. Inteleg ca atunci cand mergi doar pentru monitorizare, nu ai motive sa stai mult in cabinet, dar eu venisem pentru prima data si toata discutia, ecografia, uitatul pe analize, totul a durat mai putin de 5 minute!!! Am iesit buimaca, parca ma lovise un tren. 
Prin comparatie, la clinica din Ungaria unde merg acum (nu voi spune numele, pentru ca intentia nu este de a face reclama altei clinici), prima consultatie a durat 45 min. 
Nu contest pregatirea medicala a domnului doctor, dar din clipa in care am iesit pe usa, am stiut ca nu ma voi intoarce....
Numai bine tuturor!

Povestea noastră relatată de soțul meu pe Reddit. Citiți, o să vă regăsiți și voi. Eu am plâns când am citit.:

-Și când ai început să te simți părinte?
-Păi nu cred că am început să mă simt. A trecut doar o săptămână.
-Și totuși, când ai priceput că, gata, e altfel?
-A fost un moment. Remarcabil aș zice. Acum două zile când țineam bebelușul, nu, fiul meu, de subțiori, cu grijă să îi sprijin capul, și îi cântam prostindu-mă cu toată seriozitatea celor 110 kg ale mele, l-am surprins privind către mine cu ochii aia albaștri cenușii. El privea către mine, eu către el, și am simțit cum mă trec toate sudorile. Nu erau sudori, bebelușul făcea pipi, nu se uita spre mine, era concentrat probabil pe senzația de urinare. Și ce crezi că am făcut? Exact, nimic! Am continuat să mă uit la el, în timp ce el a continuat să facă pipi pe pieptul meu. Undeva, marginal, mi-a trecut prin cap că tocmai schimbasem bluza de pijama. Dar nu mi-a păsat de nimic, în afară de micul împielițat, și de faptul că nu trebuie să fac nici o mișcare bruscă. Poate ăla să fi fost momentul în care am inceput să înțeleg că totul s-a schimbat. Că am ajuns la sfârșitul drumului făcut din ace. Cum am ajuns să pășesc pe acest drum? Păi, dacă aveți răbdare...
Totul a inceput, cum altfel? Cu doi ochi mari și frumoși într-un clișeu de stație RATB. Cum am intrat în vorbă, nu vă spun, că mi-e rușine și nici nu vă cunosc atât de bine. Ce vă pot spune, este că de atunci, din ultimul an de liceu, timp 22 de ani am rămas împreună. Nu ne-am căsătorit, că amândoi suntem anxioși legat de evenimente din astea, în care tu ești nefericitul centru. Plus că ideea de a da o petrecere "pe credit" (niciodată în acele începuturi nu am avut mulți bani grămadă) în speranța că invitații vor contribui suficient ca să acopere masa, ne-a repugnat profund amândurora... Așa că am rămas împreună, muncind la firma noastră de proiectare. Doi visători, muncind mult, distrându-ne cu prietenii, ciondănindu-ne, râzând și plângând. Împreună. Acum vreo 10 ani am hotărât că ar fi cazul sa încercăm să facem un copil. Simțeam și eu nevoia egoistă de a mă simți împlinit, plus că imensa mea expertiză în whisky, crăpelniță și trăsnăi nu trebuia să rămână neîmpărtășită. Ăsta în cazul unui băiat. In cazul unei fetițe, din ce am văzut pe la prieteni, tânjeam pur și simplu să se uite cineva la mine așa cum se uită o fetiță la tăticul ei. Cine dracului nu tânjește să fie eroul cuiva?
Așa că am purces. Cu temperaturi, cu ovulație. Mersul normal. Nimic. Și după un an, incepem. Ginecolog, androlog. Primele spermograme. De aici incepe lungul proces prin care o îndeletnicire dragă bărbaților de la începuturi s-a transformat într-o corvoadă înmuiată în penibil. Ați urcat vreodată cu liftul, vreo 2 etaje cu domnișoara asistenta, care va conduce în camera de...muls? Este mirific. Liftul este strâmt, gulerul de la tricou la fel, îți studiezi modelul șireturilor și împingi liftul in sus prin acte de telekinezie ratate. Și apoi rezultatul: băi grasule, ai spermatozoizii leneși. Aia care nu sunt leneși, sunt imobili. Unii sunt și cu defecte. Mișto. Incepem cu tratamente, cu sport. Niica. Doctori care îți zâmbesc și îți spun: incercati să reduceți stresul! Păi de aia beau! Nu, reduceți stresul, dar și băutura!
Unul, cred că a vrut să fabrice o poveste mișto, de spus la niște cuburi de gheață, ne-a trimis acasă și ne-a spus: Incepe ovulația. Contact sexual de 4 ori în 48 de ore. Și-o fi zis: îl sparg pe gras! Cu toate astea, nimic. Și uite așa, începem. Primele înseminări.
Astea debutează la un medic de la stat, dar foarte renumit. Se incepe cu purjare a testiculelor în condiții speciale, de clinică de stat. Într-o cameră imensă, cu geamuri generoase, timid vopsite la partea de jos și cu o vedere nestingherită către un corp vecin de clădire, al aceluiași spital. Către hol, uși și geamuri cu tâmplărie din lemn, prost vopsite și cu ușă precar încuiată. Ce mai, paradisul exhibiționiștilor! Coșmar pentru timidul de mine! Primele înseminări eșuează. Trece primul an. Trece și cu greu criza. Aia economică. Ailaltă, nu trece, se ascute. Incepem să ne punem problema de fertilizare in vitro. Pentru cine nu știe, fertilizarea in vitro costă. Costă tratamentul inițial, costă procedurile de fertilizare în sine. Și, la banii ăștia capeți in schimb, multă, multă durere.
Așa că, camarada mea de viață începe să se informeze cu cerbicie. La sfârșitul celor 7 incercati de F.I.V a ajuns să aibă dialoguri de la egal la egal în ceea ce privește tipul de tratament hormonal cu medicul. Cardioloaga mea a ajuns sa mă sune politicos să mă întrebe cum mai stau cu tensiunea și apoi să o ceară pe savanta mea personală la telefon, pentru niște consultație consultații gratuite in fertilitate. A consultat studii în engleză, a purtat scurte corespondențe cu medicii din state. A învățat ce aparatură este mai performantă, și unde se găsește. Și în tot acest timp toți banii pe care i-am câștigat i-am dat pe tratamentele hormonale aferente. Tratamente injectabile. In poza de mai sus aveți o parte din seringile folosite in toți acești ani. Ani de zile nu a avut burta neînvinețită. In timpul ăsta eu, nemernicul, mă masturbam in o grămadă de clinici din București. Îmi amintesc cu drag de domnișoara de la recepția unei clinici care mi-a înmânat cu un chip de ceară recipientul și mi-a spus: rezerva F1 este goală. Aveți 15 minute, apoi urmează altcineva. Să mori tu! Probabil aveam o față de profesionist al masturbării, de robot degrabă vărsător de ulei...15 minute! Încercați voi sa vă dezbrăcați în așa fel încât sa folosiți hainele ca un scut de protecție, și apoi, să intrați în atmosferă ca mai apoi sa performați. In 15 minute, domnișoara! Nu era murdar înăuntru, dar la gândul că în mod singur nu sunt primul! Plus că, domnilor, trebuie să te scurgi în recipient DAR FĂRĂ SA ATINGI MARGINILE BORCĂNAȘULUI! De atunci a început idila mea cu telefoanele cu ecran mare. Păi frate, când vezi revistele alea cu paginile lipite de CEVA, îți mângâi cu tandrețe note-ul!
Dar nu mă plâng! Aveam cea mai ușoară sarcină! Eu, ca un fel de aventurier al masturbării, am ajuns să mă produc, în solitudini efemere și scumpe. An făcut voiaje de masturbare in Istanbul de o grămadă de ori. Ca un manager de succes al companiei ONAN.Inc. plecam dimineața, la orele 6 din Otopeni, și ne întorceam în aceiași zi, la orele 23.00. Nimic nu-i mai interesant să îți masori borcanul cu chestie și să te întrebi cum sa îl înfășori mai bine înainte de a-l pune pe ghișeul pudicei asistente turcoaice. In timpul ăsta, ac după ac, vânătaie după vânătaie ne mâncau speranțele.
Știți care este procesul? Pe scurt femeia trebuie să înceapă un tratament hormonal care sa ii stimuleze ovarele să producă și apoi să crească ovulele. Cu cât mai multe și cu cât mai mari, cu atât mai bine. Apoi se recoltează printr-o intervenție (puncție ovariana de recoltare a ovocitelor) cele mai viabile. Aici ai parte de primul pumn in gură: au fost fost doar două! Nu am găsit nici unul! Plângi și mergi mai departe. Să zicem că se recoltează 5 ovule. Se preia sperma de la nefericit, și se fecundează. Urmează următorul șut în coaie: doar trei au fecundat. Plângi, și mergi mai departe! Zi după zi aștepți telefonul. Se dezvoltă doar două, unul s-a oprit din dezvoltare. Înghiți greu cu gâtul sec o privești și încerci să fii optimist: hai că mai avem două! Ajung cele două ovule fecundate la stadiul de blastocist. Se face transferul de embrioni la timpul potrivit în uter. Se continua cu alte înțepături in burtă pentru susținerea sarcinii. Acum, urmărești Beta HCG din sânge. Daca ai rămas însărcinată, hormonul ăsta crește. Și urmărești cum creste. Și medicii te felicita! Ai rămas însărcinată! Tu, boule, o să fii tătic! Și apoi îți vine să îți dai cu ușa-n cap. Un embrion s-a desprins. Dar mai avem unul. Unul este suficient! Până când. Până când totul moare. Și o luăm de la capăt. Cursa nebună, ovarele nu produc ovule la infinit și nici noi nu prea știm să facem bani. Dar timpul trece! Și ne gândim să încercăm din nou. Și din nou. Nu fii stresat! Știu eu o soluție! Ai incercat Bowen? Știu eu o băutură magică! Dar voi când faceți copii? Nu credeți că ar fi timpul? Mulțumim medicului de familie, doamna drăguță cu doua șiruri de icoane în cabinet... Vedeți măi copii, și cununia religioasa are rolul ei! Taina cununiei! Știu eu situații cu cupluri care au încercat mult și bine, și abia după ce s-au cununat și au mai făcut un F.I.V în Viena, gata au reușit!
Și mergi mai departe. Și data viitoare când o vecină te întreabă: dar voi când aveți de gând să faceți copii, nu te mai stăpânești, și privind fix in ochii ei îi spui: încercăm de 7 ani zile și nu reușim. Și te uiți fix la ea și te înfrupți din stânjeneala aia groasa, plată prea mică pentru toate întrebările tâmpite...
Și încerci încă odată, și îți spui că trebuie să fii tare pentru ochii ăia mari de lângă tine, ochi care au luminat o stație îmbâcsită de RATB. Și te uiți din nou cum se reflecta acul in aceiași ochi umezi și numeri vânătăile de pe burta și juri in barbă să dai foc la lume să arzi toate seringile in vâlvătaie. Și vine momentul când ai din nou doi embrioni implantați, și după aia strângi din fălci când rămâne unul. Și apoi vine sângerarea, știi până și tu ce înseamnă, și plângeți ca în dramele ieftine, îmbrățișați, în genunchi lângă pat. Și nu mai ai puterea sa mai îmbărbătezi pe nimeni, și plângeți in noapte, singuri pentru totdeauna. Drumul, de a doua zi, spre spital, nu e un drum, e un cortegiu, procesiune din 2. Și surpriză, embrionul nu s-a desprins decât un pic, mai e o șansă, luați anti coagulanții ăștia, și îi faci iar injecții, cu furie și speranța. Și numărați împreună săptămânile. Și o blestemi pe tâmpita de patroană de la chioșcul din colț, care o întreabă:
-dar cum ați reușit? La 40 de ani?
-Păi...F.I.V.
-F.I.V ? Dar ăsta este un păcat! Treceți peste voia lui Dumnezeu! Și eu m-am chinuit sa am copii, nu am reușit, dar nu am făcut F.I.V, că asta nu este normal, este un păcat!
Sigur cotoroanțo, confidentă intima a dumnezeirii, știi tu exact care este planul lui. Femeie cu inima cat o prună uscată, Dumnezeul ăla al tău nu te-a învățat smerenia și compasiunea se pare! Și te bucuri de fiecare clipă, o ignori și pe asistenta lui Dumnezeu, vremelnic medic de familie pe lumea asta, care acum îți spune că, vedeți, taina cununiei, dacă vă căsătoreați religios, reușeați mai repede! O tragi aproape evident de mânecă pe Burtica Acum Umflată, și nu de la ace, care întreabă nervos, cum rămâne cu fetele alea amărâte care sunt violate și rămân însărcinate, fără Taine, Sfinte sau nu? Și vine și ziua când ultimul ac, ăla de epidurală, marchează începutul unui nou drum. Și te pierzi în încă doi ochi acum, și tremuri tot, și tare ți-e frică, că nu meriți atât noroc și atâta fericire.
 

http://sk.uploads.im/t/L502n.jpg[/url][/url]
Bună fetelor! Vă dau in sfârșit vestea buna, s-a născut băiețelul meu pe 15 Dec. cu 3030 grame. De-abia acum pot sa zic că am reușit când am bebelușul acasă. Poza este din maternitate.
Am mai avut o tentativa să vă scriu acum o sapt dar pierdusem ce am scris înainte să postez. Apoi nu am mai avut timp, am fost și prin spital un pic dar suntem perfect sănătoși. Mi se defectase termometrul și am crezut că are febră. Ceva cred că a avut mititelul, cred că o formă ușoară de viroza sau gripa dar dat fiind că făcusem vaccin antigripal chiar a fost o formă ușoară.
Va doresc tuturor să reușiți cât mai repede să vă țineți în brațe bebelușul. 
Vă mulțumesc tuturor celor care m-ati încurajat și susținut în lupta asta. Va pup pe toate fetele și vă țin pumnii strânși să reușiți, celor care nu au reușit încă! [flo2]  [flo2]  [flo2]

Dana, m-a rascolit suferinta ta. Prin cate ai mai trecut...Sa va dea Dumnezeu putere, su tie si sotului tau! Iti doresc ca macar unul din cei 3 embrioni ramasi sa ajunga sanatos in bratele tale. Marushelu, nastere usoara. Sa fie sanatos bebelusul. Adriana, felicitari pentru bebe! Ramo si celelalte fete, va tin pumnii sa reusiti pana la urma. Raishawanya, tin pumnii stransi. Corinka, cred ca mai ai putin si tu pana iti vei imbratisa minunea. Velvet, Dea, un gand bun si pentru voi!
 
Sarbatori linistite tuturor si un an mai bun!

O sa va spun si eu o poveste, desi, asa cum o sa vedeti, nu am niciun talent la povestit.
 
Când a inceput sa mearga in picioare, parintii ei au realizat ca avea probleme. La varsta de 5 ani a inceput seria interventiilor chirurgicale care au continuat pana la varsta de 13 ani. In urma interventiilor unul din picioare a ramas mai scurt cu 3.5 cm si a fost nevoita sa poarte incaltaminte cu talpa ortopedica. Pentru ca parintii nu-si permiteau sa-i cumpere mai multe perechi, avea o singura pereche de ghetute cu talpa ortopedica atat iarna, cat si vara. In anul 4 de facultate a auzit ca exista interventii de alungire a membrelor, asa ca a insistat sa faca operatia (desi chirurgul sustinea ca doar o diferenta mai mare de 5 cm necesita interventie). Bucatica de os care a crescut s-a consolidat foarte greu, dupa 1 an, perioada nu tocmai usoara, plina de dureri si cu riscul de a pierde anul de facultate. Nu l-a pierdut pana la urma, dar examenele le-a dat mergând in carje. Abia in anul 5 de facultate a revenit la o viata (cat de cat) normala. Bazinul era echilibrat, asa ca au aparut in peisaj sandalutele :). Sirul de operatii efectuate in trecut lasasera totusi suficiente urme ca sa nu para chiar un om 100% sanatos. Inaltimea mai mica se datora faptului ca in perioada de crestere fusese numai in ghips. Stiind ca problema ei e destul de vizibila, se retrasese destul de mult in sine, construindu-si in ani un zid de aparare atat de puternic si inalt, incat nu multa lume a putut sa treaca de el. Fusese acuzata de multe ori ca este prea rece si distanta, avand chiar un usor aer arogant. Nu se simtea deloc asa, dar nici nu putea sa se schimbe, era prea riscant.
Intre timp, bazinul era din nou dezechilibrat, semn ca bucatica de os crescuta la momentul alungirii membrului, incepuse sa se taseze. Cu toate acestea  a sperat mereu ca in viata ei va aparea cineva care va reusi sa treaca de zid. Si a asteptat....37 de ani. Atunci a realizat ca e cam tarziu sa mai spere si trebuie sa faca urgent ceva, pentru ca altfel risca sa ramana singura. Initial s-a gandit la adoptie si a reusit sa obtina si atestatul necesar. Dar ceva nu-i dadea pace, voia sa incerce imposibilul, pentru a nu-si reprosa mai tarziu ca nu a incercat totul.
Nu e tocmai comod sa mergi la medic si sa declari ca desi nu ai un partener, vrei totusi un copil. Nu e comod nici când clinica iti cere declaratii in fata notarului, traducere legalizata, etc. Toate astea te aduc in fata unor oameni care nu sunt mereu deschisi la minte si carora le pari doar o ciudata si te privesc ca atare, ascunzandu-si cu greu zambetul malitios. Dar inghiti in sec si-ti spui ca toate astea vor merita in momentul in care in viata ta va aparea o minune bebeluseasca. Si strangi din dinti si mergi mai departe. Doar ca se pare ca ai asteptat prea mult si rezultatil obtinut nu e tocmai incurajator. Apoi realitatea te loveste iar peste ochi cand pierzi un embrion (din cei doi obtinuti). Incepi sa te intrebi daca e vina ta, daca puteai sa faci mai multe.. Când AMH-ul este 0,... , când mai ai doar un embrion inghetat de doua ori (si in articolele citite pe net nu ai gasit niciun caz de embrion de ziua 2 inghetat si dezghetat de doua ori care sa duca la o sarcina viabila), când nu ai niciun partener impreuna cu care sa speri la o minune, ce poti sa faci atunci? Sigur, incerci sa te aduni si sa mergi mai departe. Pana la urma, problema ta nu e cea mai mare din lume, sunt oameni cu probleme mult mai grave. Incerci sa te aduni si sa-ti faci curaj sa mergi dupa embrionul in care desi nu mai crezi, nu te lasa sufletul nici sa-l abandonezi. Si da, iti faci planuri pentru un al doilea FIV. N-ai platit inca la banca creditul luat pentru FIV 1, dar ce importanta are, daca cel de-al doilea ti-ar putea aduce minunea in viata? Ca sa nu mai spunem ca, desi embrionul 2 nu pare sa aiba nicio sansa, minuni se pot intampla. Trebuie sa credem in ele.
 
Nu v-am spus pana acum prea multe despre mine pentru ca mi-a fost teama ca voi fi judecata. In momentul asta insa, nu-mi mai pasa ce crede altcineva despre mine (desi e posibil sa sterg postarea mai tarziu). Eu nu pot spera la o sarcina obtinuta natural, nu mai cred de ceva timp in aparitia unui barbat care sa ma accepte. Nu sunt chiar ceea ce viseaza un barbat si ma tem ca uneori si atitudinea mea ii indeparteaza. M-am impacat cu ideea ca nu voi avea o familie a mea (mama, tata, copil si catel), dar inca mai sper ca intr-o zi o sa apara un bebe. Sper sa nu moara si speranta asta....
Nu v-am spus povestea de mai sus pentru a fi compatimita, orice numai asta sa nu faceti. Da, viata mea nu a fost tocmai usoara, dar toti avem de dus cate o povara, mai mare sau mai mica...Am scris-o pentru ca, in felul meu, am vrut sa va incurajez sa nu renuntati niciodata. Daca eu ma lupt de una singura, voi, cele care aveti sustinerea unui partener/sot, nu aveti voie sa abandonati lupta asta. 
 
Va multumesc mult, fetelor, pentru sustinere si gândurile bune trimise! Va doresc din suflet sa reusiti toate sa va bucurati de minunea de a deveni mame, meritati!

Vad ca e foarte tacuta lumea...O sa sparg eu gheata si o sa va povestesc ultima si cea mai cumplita experienta traita in ultima vreme. Stimularea pentru al doilea FIV am inceput-o cu Gonal 225 si Menopur. In ziua 6 aveam 5 foliculi si PK se declara fericit. In ziua 10 dimensiunea lor era cam aceeasi din ziua 5, asa ca mi-a marit doza de Menopur. In ziua 12 nu se modificase mare lucru. Un singur folicul era mare, restul de 4 foliculi erau la o diferenta de 4-5 mm. Dar tratamentul a fost acelasi pana in dimineata zilei 14. 5 doze de Cetrotide am avut nevoie pentru impiedicarea ovulatiei. Nici macar in dimineata punctie, la ecografie, nu m-a avertizat ca e posibil sa fac punctia degeaba. Mi s-ar fi parut mai corect asa. A zis ca nu are sens sa-i mai masoare, caci lucrurile nu mai pot fi modificate. Mi-a facut punctia si doar 1 singur ovocit a recoltat. Restul au fost fie foliculi goi, fie ovocite imature. Ovocitul insa nu s-a fertilizat nici dupa 48 ore. La discutia de dupa punctie l-am intrebat daca putem face ceva, orice, pentru a ne asigura ca macar un embrion se va dezvolta. M-a intrebat sec cam ce sugerez eu... M-am blocat. M-a trimis sa platesc si abia in statia de autobuz am realizat ca am platit mai putin decat anul trecut. Atunci mi-am dat seama ca nu platisem ICSI acum, pentru ca nu recomandase asta PK. I-am trimis imediat email si mi-a raspuns cateva ore mai tarziu ca asta e si recomandarea lui. A fost insa nevoie sa sugerez eu...
Mi-a lasat un gust amar experienta asta. Am avut senzatia ca de data asta m-a tratat cu multa superficialitate, poate pentru ca stia ca sansele mele sunt mici. La ultima eco, in loc sa-mi spuna ca e posibil sa raman cu un singur folicul si sa ma lase pe mine sa decid daca vreau sa continui in conditiile astea (asa cum procedase anul trecut si asa cum cred ca e normal sa procedeze orice medic), de data asta a hotarat el pentru mine. Nu va spun cat de greu este sa treci printr-o stimulare de 14 zile (care a costat 1700 euro) si sa nu ai nici macar sansa unui transfer. Numai cine a trecut prin asta poate intelege. M-a costat enorm experienta asta, am ramas cu credite mari si de fapt asta e cea mai mica problema...Intentia mea nu a fost sa arunc cu pietre in PK. Cred in continuare ca e un medic bun, insa pentru mine nu a fost. Si nu doar pentru ca n-am reusit, ci pentru ca am simtit ca a tratat cu prea multa superficialitate cazul meu de data aceasta. Nu stiu daca am facut chiar tot ce tinea de mine in lupta de a avea un copil al meu. Nu am facut suficienta miscare, nu am facut acupunctura...Poate mai erau si altele pe care ar fi trebuit sa le fac si nu le-am facut. Sper sa nu-mi reprosez mai tarziu. Dar ma tem ca de data asta drumul meu se opreste aici. Simt ca e prea mult pentru mine si nu mai pot sa continui. Sunt intr-o mare depresie din care sper sa reusesc sa ies cat mai curand, sa nu ajung sa ma internez in spital.Celor care inca n-au reusit, va doresc din suflet ca intr-o zi sa va strangeti minunea in brate. Celor care s-au oprit din drum, ca mine, va doresc sa fiti sanatoase si sa puteti accepta decizia luata.Numai bine tuturor! 

Piscotel  [flor] ! Iti doresc sa iei cele mai bune decizii pt tine si sa vii cu vesti bune cat mai curand!
Lore, bafta!
Ligiutza si eu zic sa nu te dai batuta, nu cred ca nk-urile sunt chiar asa o mare problema, eu le am 17% si am ramas natural fara nici un tratament si sunt convinsa ca mai sunt si alte fete care au reusit chiar daca le-au avut mai mari. 
Pup toate fetelor! La multi ani sarbatoritelor!

La multi ani si din partea mea sarbatoritelor si sarbatoritilor zilei!  [flor]
Fie ca rugaciunile facute intr-o zi asa speciala sa ne fie ascultate si dorintele indeplinite. Numai bine tuturor!

Neatza  [flo2]
 
Bafta pentru toate fetele si multi  [bib] sa vina ... Am comandat multe berze si am dat adresa de aici ... asa ca spor la proceduri ...

Fetelor, noi, dupa o ce am priedut baieteii la 20 de saptamani, n am mai avut curajul sa facem fiv. Am mai avut un embrion de ziua trei, l-am transferat, dar fara succes. Asta se intampla la inceputul anului trecut. In aprilie ne-am depus dosar pentru adoptie, in noiembrie a intrat in viata noastra Matei, cel mai iubit, mai vesel si mai scump copil din istorie. Imediat o sa fie un an de cand e la noi, are acum un an si noua luni. Atata bucurie cata ne-a adus si ne aduce in fiecare moment, va doresc si voua, tuturor. Nu stiu daca toti parintii se bucura asa de copilasii lor, sau noi, cei care am luptat cu infertilitatea atatia ani, apreciem mai mult, cert e ca fiecare secunda e plina pana la refuz de bucurie, de lumina si de incantare. Sincer, nu cred ca daca eram mama biologica a lui Matei il puteam iubi mai mult sau mai altfel. Am cunostinte care au infiat un baietel acum vreo 16 ani. Dupa aceea a mai avut doi baieti, pe cale naturala. Si imi spune ca nu exista nici o diferenta intre copiii ei. Sa va ajute Dumnezeu fiecaruia, sa va gasiti calea spre copilul dorit. Eu am acum 31 ani, puteam sa mai incerc fiv uri fara numar, dar mi se parea ca trece timpul prea repede si viata e pusa in asteptare. Asa am ales sa ne bucuram de viata impreuna cu Matei si sa asteptam viitorul impreuna. Va imbratisez cu drag, si va pomenim in rugaciunile noastre! Pupici cu lipici de la Matei!

Dragile mele, Piscotel  [flor] , multumesc pentru gandurile bune.
Eu, sunt... Chiar daca nu am mai facut nimic legat de marele proiect in ultima vreme, gandul nu mi l-am luat de acolo. Speranta mea e ancorata in cei 4 blasto pe care ii mai am. Cand toata lumea era nervoasa ca nu se poate apuca de proceduri pentru ca au fost probleme cu prelungirea acreditarilor la multe din clinici, eu zambeam in sinea mea la gandul ca imi mai post pastra blastocistii (si implicit speranta).
Gandurile mele sunt atat de amestecate. Pe de o parte mi-as dori sa ma duca la un fet cat mai curand, vremea trece peste mine, chiar daca ei sunt recoltati cand aveam sub 35 de ani. Pe de cealalta parte, sunt contienta ca daca nu voi reusi cu ei, aici se termina lupta mea. 
Din 2011 si pana acum tot ce am avut a fost investit aici: rabdare, energie  pozitiva, timp si bani. M-am ghidat dupa principiul ca un copil trebuie sa il fac pana la 30 de ani, o casa o pot face si la 50. Uite ca am ajuns aici fara nimic. Nu avem casa noastra, avem o masina din 2001, n-am mai fost intr-un concediu in adevaratul sens al cuvantului din 2011 si simtim ca suntem mai batrani decat spune buletinul. Asa ca ma simt vlaguita si cu mainile goale. Am hotarat ca dupa ultimul fiv ca acela sa fie ultimul. Si sa ne canalizam resursele spre altele. Asa ca... De aici si starea mea.
Plus ca anul asta am pierdut 3 prunci. Gemenii de la fet si sarcina biochimica obtinuta natural imediat dupa. Simt ca am ajuns la capatul puterilor si nu vreau sa continuu sa imi fac rau.
Off, am vrut doar sa stiti ca sunt aici, langa voi, cu voi, si tocmai de aceea evit sa ma exprim. Pentru ca starea mea... nu prea e de exprimat. Voi aveti nevoei de optimism si incurajari!
Va imbratisez pe fiecare si ma rog pentru noi toate. [zid]

Analizele facute in Grecia sunt foarte bune. Biopsia de endometru, secretiile din uter, trombofiile, toate au iesit normale. Se pare ca nu mai este nevoie de histerosalpingografie. 
Doamne ajuta la toate sa reusim!

Ka86 si Lore, bafta multa va doresc! Sa decurga lucrurile lin si sa aveti beta mare si sarcini sanatoase!
Saptamana trecuta ma intrebam de ce nu o fi mai multa activitate pe forum, dar zilele astea, dupa ce am citit cateva postari, m-a cuprins o stare proasta si nu mi-a mai venit sa scriu nimic. Parca m-a durut sufletul citind mesajul Deei. Ea mereu a fost pozitiva si ne-a incurajat pe toate. Acum insa am simtit parca durerea din spatele cuvintelor, renuntarea la lupta dupa atatia ani. Am vrut eu sa renunt dupa primul esec, nici nu vreau sa stiu ce este in sufletul cuiva care spune ca nu mai poate dupa 7 ani de incercari... Dea, te imbratisez cu drag si iti doresc sa gasesti impacarea de care ai nevoie si tu si sotul tau. Macar va aveti unul pe altul, nu e sfarsitul lumii aici.
M-a intristat si mesajul AnneiK, pentru ca am fost si eu aproape sa cad dupa primele 2 esecuri. Mi-am revenit acum, insa va marturisesc sincer ca ma tem foarte tare nu de un alt esec, cat ma tem de starile pe care le voi avea luni de zile dupa. Luni in sir am trait mecanic, planuind doar urmatoarea miscare in drumul spre un alt transfer/FIV. Sefa mea mi-a zis acum cateva saptamani ca nu credeam ca o sa-mi mai revin si ma priveste ingrijorata stiind ca vreau sa fac FIV2. Anna draga, ma bucur sa vad ca gasesti resursele tot in tine, in tine si in Dumnezeu. Te imbratisez strans si iti doresc sa reusesti cat mai repede!
 
Pentru ca m-a cuprins melancolia, mi-am adus aminte si de Arsaluis. Sper ca esti bine...
 
Va pup cu drag pe toate! Aveti grija de voi!

Ka86 si Lore, bafta multa va doresc! Sa decurga lucrurile lin si sa aveti beta mare si sarcini sanatoase!
Saptamana trecuta ma intrebam de ce nu o fi mai multa activitate pe forum, dar zilele astea, dupa ce am citit cateva postari, m-a cuprins o stare proasta si nu mi-a mai venit sa scriu nimic. Parca m-a durut sufletul citind mesajul Deei. Ea mereu a fost pozitiva si ne-a incurajat pe toate. Acum insa am simtit parca durerea din spatele cuvintelor, renuntarea la lupta dupa atatia ani. Am vrut eu sa renunt dupa primul esec, nici nu vreau sa stiu ce este in sufletul cuiva care spune ca nu mai poate dupa 7 ani de incercari... Dea, te imbratisez cu drag si iti doresc sa gasesti impacarea de care ai nevoie si tu si sotul tau. Macar va aveti unul pe altul, nu e sfarsitul lumii aici.
M-a intristat si mesajul AnneiK, pentru ca am fost si eu aproape sa cad dupa primele 2 esecuri. Mi-am revenit acum, insa va marturisesc sincer ca ma tem foarte tare nu de un alt esec, cat ma tem de starile pe care le voi avea luni de zile dupa. Luni in sir am trait mecanic, planuind doar urmatoarea miscare in drumul spre un alt transfer/FIV. Sefa mea mi-a zis acum cateva saptamani ca nu credeam ca o sa-mi mai revin si ma priveste ingrijorata stiind ca vreau sa fac FIV2. Anna draga, ma bucur sa vad ca gasesti resursele tot in tine, in tine si in Dumnezeu. Te imbratisez strans si iti doresc sa reusesti cat mai repede!
 
Pentru ca m-a cuprins melancolia, mi-am adus aminte si de Arsaluis. Sper ca esti bine...
 
Va pup cu drag pe toate! Aveti grija de voi!

Velvet, poate e un semn ca e momentul sa mergi dupa micutii pinguini :). Cand vei avea bebe in burtica, nu cred ca va mai conta asa mult cine e tatal, va fi bebelusul tau.  Iarta-ma, te rog, daca spun ceva nepotrivit. Tu stii mai bine ce e bine pentru tine. Dar primul meu gand cand am citit mesajul tau a fost catre pinguini...
Raisa, un gand bun si pentru tine. Sper ca asta nu inseamna ca ati ramas toti pe drumuri si clinica va gasi un alt sediu curand. 
Dea, salutari! Sper ca esti bine

Nu am mai intrat de ceva timp pe aici, zmeii imi ocupa tot timpul. In curand facem 4 luni .. de fericire, zambete, coici, nici o noapte dormita cap coada ( am si uitat cum e :)))) ) si totusi pot sa afirm ca am copii cuminti, diferiti dar cuminti. Unul prea mancacios si celalat din contra. 
Mergem si la mare in curand, la munte am fost mai des si ne place, mai ales mersul cu masina, cel mai bun leagan.
 
Anul trecut pe timul asta ma pregateam sa merg la cehi, cu inima stransa dar plina de sperante, satula de 3 luni de aniticonceptionale, inhibari si estrogeni. 
 
Si cand ma uit in urma simt ca a meritat tot sacrificiul, anii de cicluri numarate, fivuri si tot tacamul de analize, teste si tot amarul. 
 
Minuni se intampla ! va pup pe toate  [flo2]

http://comunitate.desprecopii.com/forums/uploads/monthly_07_2017/post-129398-0-94745600-1501510414_thumb.jpg
foto de la mare.

Felicitari, Nikos, sa-ti traiasca fetita si sa va bucurati de ea! [deziuata]
Vera, pupici tie si zmeilor, stiu cum e cu oboseala si fericirea... e cel mai fain an pe care l-am trait vreodata si eu, desi n-am mai dormit 4 ore legate de nu stiu cand.
Alexia, mai citesc cand am timp si m-am bucurat tare sa-ti vad fata. E dulce foc si e si mai frumoasa ca avatarul. Mi-ar placea sa te mai citesc/vad/aud. Te sarut cu drag!
Felicitari Anisoarei, Marushelu si fetelor care au mai reusit, sarcina usoara si nastere fara probleme!
Monica, bafta data viitoare! Eu nu prea cred in testari genetice, ci in incercari pana iese. Faza e ca is costisitoare si-ti manca nu numai banii, ci si nervii, din pacate. E usor de dat sfaturi cu pruncii langa tine, stiu...
Copiii mei au trecut de un an, merg, incep sa baiguie cate ceva, rad si ne imbratiseaza, ne trimit sarutari, sunt tandri si frumosi la culme si n-am iubit in viata mea ca acum. Tare va doresc tuturor sa ajungeti aici!

Velvet, poate e un semn ca e momentul sa mergi dupa micutii pinguini :). Cand vei avea bebe in burtica, nu cred ca va mai conta asa mult cine e tatal, va fi bebelusul tau.  Iarta-ma, te rog, daca spun ceva nepotrivit. Tu stii mai bine ce e bine pentru tine. Dar primul meu gand cand am citit mesajul tau a fost catre pinguini...
Raisa, un gand bun si pentru tine. Sper ca asta nu inseamna ca ati ramas toti pe drumuri si clinica va gasi un alt sediu curand. 
Dea, salutari! Sper ca esti bine

Piscotel, Ligiutza, Lore, va doresc din inima sa reusiti si nu numai voua!
Ce mi-a mai facut medicul la ultima fiv a fost miosuctia (= injury sau scratching endometrial), iar unei tipe care a facut FET recent, cu 3 zile inainte de transfer i-a facut o procedura care nu stiu exact in ce consta, dar a pomenit ceva de embriogen. Ii spusese ca ii va face un fel de spalaturi, in fapt i-a introdus ceva prin cateter, eu am presupus ca o fi fost vreo solutie in care s-au dezvoltat embrionii in vitro, din acel mediu de cultura, nu stiu exact, iar ea nu a cerut detalii. Nu stiu daca asta se aplica si la fresh sau doar la FET, dar e de intrebat de embriogen.

Piscotel imi doresc tare mult sa reusesti (de fapt pt toate imi doresc sa reusim de data asta) sa scapam odata de problemele astea si sa ne vedem linistite da viata....
Asa de rau m-am suparat cu analizele astea care nu mi-au iesit bine ca nici nu mai imi vine sa fac...sper sa imi treaca starea asta naspa... 

Piscotel si eu am cerut hematoloagei medrol pe baza nk-urilor, dar nici nu le-a luat in seama desi erau 17%, insa mi-a cerut analizele pt ac anticardiolipinici care nu au iesit ok si atunci mi-a dat medrol 16 mg. Bafta, sa fie bine de data asta!

Piscotel, azi mi-a spus o cunostinta ca a primit doar doze de 8 mg de Medrol de la dr. Lesko, jumatate cat mine.
Ea a avut al doilea transfer de la FIV 1 (doar 2 blasto transferati, nu 3, ca mine). Unul i s-a prins, dar s-a oprit din evolutie la 10 saptamani din cauza unui defect cromozomial (confirmat prin cariotip).
Sa vorbesti neaparat cu un medic, nu lua Medrol dupa ureche, vad ca nu da tuturor la fel.

Piscotel, ma bucur mult ca te primeste PK! Iti doresc din tot sufletul sa fie asta fivul norocos si sa devii mamica!  [flo2]