mari78

Citat:citat din mesajul lui Tanti Zavaidoc
Hop si eu sa va intreb ceva: de ce vorbiti numai de sport/miscare facute cumva fortat? Mie mi se pare ca lumea a cam pierdut contactul cu lucrurile simple si complica orice rahatis in mod nejustificat.De pilda, eu nu am chef, stare, timp si bani sa ma duc cu program la o sala unde sa topai alaturi de alte cucoane transpirate. Nu zic ca e rau, ba e chiar motivant pentru multe persoane sa aiba o ora clara in care fac lucrul asta.E drept si ca nu am fost niciodata grasa, dar am avut si eu cresteri de greutate de cateva kilograme. Am observat insa ca e eficient sa merg pe jos cu pas vioi o ora pe zi (sau mai putin). Diferenta e evidenta, nu e un efort considerabil, mie imi si place sa merg pe jos, deci... Nu mai spun ca e gratis!Ce incerc sa indrug e sa nu va cramponati de faptul ca nu aveti timp sau bani de sala. Mergeti pe jos, puneti muzica si dansati in casa, beti apa, transpirati si mancati mai putin. Cred ca e singura cura de durata si netraumatizanta. Contraziceti-ma daca gresesc, dar cu argumente, va rog[:)]Do not offend the freaks! Now tell me, who the heck are you? (King Julien-Madagascar)align="right" id="quote2">Ai dreptate[:)]. Nu stiu altii cum sunt[:)], dar eu merg chiar de drag la zumba... adica am chef, imi da energie, imi place... eu am fost chiar foarte ...plinuta, acum am un BMI decent, si sportul nu mi-a placut niciodata. Zumba imi place, ma simt bine, am slabit, nu as vrea sa ma opresc... din pacate e scumpa, asa e.Cu fetele mele dansez aproape zilnic, dansam toti patru, dar nu se compara cu nivelul de la sala. Pe langa asta, serios eu nu pot sa fac zumba cu cate o veverita agatata de picior... Am incercat, dar zau ca nu pot... imi face bine sa simt ca am lucrat serios...Probabil pentru cele ca mine, la care starea naturala nu e sa fie subtiri, functioneaza un orar pentru sport. Eu stiu cum e sa ai 20 kilograme in plus si no way ca vreau inapoi...

Buna dimineata fetele!!!
 
 
A 17-cea zi de Pump it up(30 de minute)..dupa un iaurt de 500 gr.(de baut, fara grasimi+ 2 morcovi cruzi)...iar ceva mai tarziu voi manca si 2 portocale! La pranz mancare de varza(noua ca acra nu am) cu carne de porc la gratar..iar la cina...habar n-am!!!
 
Dimineata am mai prestat(am gasit pe you tube) exercitii pentru fese si coapse!!
 
...si ma gandesc saptamana care vine sa-mi cumpar si o coarda[:D]
 
Cel putin pentru psihicul meu trebuie sa mentionez: 17 zile in care n-am gustat,n-am mirosit[:D],n-am atins...ceva dulce!!!

Citat:citat din mesajul lui Rufus
Citat:citat din mesajul lui dana d...experienta acumulata ar trebui sa atarne mai greu decat posibilitatea sa aduc o parte din vechii mei clienti pentru ca nu cred ca ar fi corect sa fac asa ceva... align="right" id="quote2">Nu numai ca nu-i corect, ci e chiar pagubos. Nu vei putea avea niciodata o imagine buna in firma aia, din moment ce ti se va putea aminti mereu ce ai facut.align="right" id="quote2">De ce spuneti asta ? Mutatul cu tot cu clienti este o practica foarte uzuala si acceptata peste tot in lume. Este de fapt marele atuu al unui om de vanzari, scopul lui fiind sa-si construiasca un portofoliu cat mai larg si sa-l care dupa el. De aceea oamenii de vanzari au un tratament special-avantajos in orice companie - pentru ca ei aduc business, mentin business si daca pleaca, pleaca cu business. Dupa mine este corect sa fie asa - compania ofera niste produse care depind foarte mult de modul in care sunt promovate si vandute pe piata de oamenii de vanzari. Clientii unei firme sunt un rezultat al produsului vandut cu inteligenta de omul de vanzari si al relatiei pe care acesta o dezvolta in timp cu consumatorul. O companie care nu isi protejeaza oamenii de vanzari nu are decat sa-si scoata o taraba in fata sediului si sa vanda ca la piata.Deci dupa mine, daca Dana are avantajul ca in baza experientei si a relatiilor de incredere construite in timp, poate aduce dupa ea noi clienti (fie ei si ai fostei companii), atunci ar trebui sa foloseasca asta la interviu ca pe un "skill" de neocolit.

Frica de moarte este o stare perfect naturala. Tuturor ne este frica de tot ceea ce nu cunoastem si fiecare dintre noi are ceea ce se numeste 'instinct de conservare'. Daca, spre exemplu, cineva ar incerca sa mearga noaptea printr-o padure - pe care n-o cunoaste - fara lanterna, in bezna totala, ar avea o multime de ganduri ciudate si stari. Intr-un astfel de experiment putem sa observam clar ca ne este teama de necunoscut. Ne este teama tocmai pentru ca nu stim ce e acolo si nu ne putem apara sau adopta o strategie oarecare.
Pe de alta parte, sa ne gandim la animale; la porcul care urmeaza sa fie taiat, la caprioara care se sperie cand aude fosnetul ierbii....etc.
Tuturor ne este frica de moarte. Chiar daca recunoastem sau nu, chiar daca unii sunt mai constienti de asta sau altii mai putin. Sigur ca sunt evenimente sau imprejurari in viata noastra cand ne aducem aminte ca suntem trecatori si ca si noi vom muri intr-o zi. Cand auzim de o boala grava, cand avem un accident sau pur si simplu cand 'ne vine in minte' acest gand, simtim moartea ca pe un eveniment concret, aproape palpabil. Si, ne infricosam. Pentru ca nu stim cum va fi, nu stim cum va arata, nu stim daca vom suferi, nu stim daca doare, nu stim nimic, si nimeni nu ne poate spune cum arata 'experienta asta'.
 
Poate stiti cum este cand cineva moare si asisti la scena respectiva. Ceva din incaperea in care este mortul este straniu, strain si neplacut. Ceva ce nu prea poate fi explicat in cuvinte; un gol; o lipsa si in acelasi timp o prezenta. Animalele de casa reactioneaza foarte clar si vizibil la 'fenomenul' asta. Reactionam si noi. Pentru ca fara sa vrem, ne proiectam propria moarte in acele momente si ne infricosam.....moartea ne repugna...
 
Cand a murit tatal meu, aveam 10 ani. L-am vazut si am reactionat imediat. M-am albit la fata si simteam 'prezente' straine in casa. Totul era cuprins de niste 'energii' pe care la varsta aia le resimteam ca fiind foarte ciudate si neomenesti. La vremea aceea aveam in casa un catel. Din seara in care a murit tata a avut un comportament ciudat. A stat ascuns sub un pat si apoi era teribil de agitat. Pesemne ca si el simtea ceea ce se numeste popular "fiorul mortii"
 
Cand a murit bunica am simtit acelasi lucru, cu toate ca eram la 22 de ani si mai trecusem o data prin experienta de a vedea un membru al familiei mort. Acelasi gol, aceeasi stare de neliniste adanca, aceeasi neplacere de a vedea trupul neinsufletit, aceleasi prezente/absente invizibile in casa....In acel an florile pe care le aveam in casa s-au vestejit. Fara exceptie. Se pare deci ca, din nou, nu eram singura care simteam ceva ciudat si nu eram singura care reactionam la ceva 'invizibil'.
 
Apoi, la scurt timp, am avut un accident de masina. Cineva a intrat cu mare viteza in partea dreapta a masinii in care eram. A fost vorba de cativa centimetrii. ..Daca ne-ar fi lovit cu o miime de secunda mai devreme, acum nu as mai fi fost aici. Am fost dusa la spital, ma lovisem usor la mana dreapta si aveam cateava zgarieturi pe nas si pe frunte. Ce pot sa povestesc de atunci este ca am vazut botul masinii care urma sa intre in noi. In acel moment am inteles ca accidentul nu poate fi evitat si ca botul acelei masini va intra in mine. A fost o fractiune de secunda inainte de impact, dar se pare ca am avut timp sa il procesez. Se spune ca in astfel de momente se dilata timpul si ca poti observa detalii in amanuntul lor si ca poti gandi foarte intens. Acel moment infinit de scurt l-am perceput ca pe o eternitate....am avut timp sa simt totul la intensitate maxima si sa si inteleg ce mi se intampla....
Ce am vazut mai precis? Botul unei masini am spus mai devreme.....dar de fapt, sincer, am simtit ca vad moartea. In acea clipa, moartea nu mai era o abstractiune, nu mai era un gand, o idee, o necunoscuta. In acel moment moartea a avut un chip. Un chip recognoscibil de neconfundat. Botul acelei masini a fost in momentul respectiv chipul mortii.....care a trecut pe langa mine la 3-4 centimetrii.
 
In seara aceea am ajuns acasa, cu cele cateva zgarieturi.....dar cu o luciditate cum nu am mai avut pana atunci si nici de atunci pana acum. Eram constienta de dimensiunile vietii. Am fost constienta ca tot delirul asta in care traim si pe care il credem viata noastra, este de fapt o pelicula extrem de fina....In seara aceea am avut certitudinea ca traiesc la suprafata existentei si ca viata nu inseamna ce credeam eu ca inseamna pana atunci. Si am devenit constienta si ca moartea nu este ce cred eu ca este. Adica o chestie care se intampla la un moment dat....dar nu acum.....peste nu stiu cati ani......dar nu maine. Atunci am inteles ca viata poate sa dispara asa cum ai clipi si am simtit profunzimea si importanta vietii.
 
Toti tindem catre viata. Viata, cred eu, este amintirea noastra din Rai. Atunci cand aveam viata venica. Moartea este nenaturala. Moartea ne este data de cadere. Si printul lumii acesteia este stapanul ei.
 
Dupa moartea celor din familia mea am avut perioade lungi in care simteam 'panica indusa de gandul ca pot muri'. La cativa ani dupa moartea tatei mi-am cumparat un pisoi. Adormea seara pe pieptul meu si la un moment dat incepea sa imi bata inima nebuneste si transpiram lac cand vedeam ca pisoiul parca nu mai respira. Aveam senzatia clara ca a murit, ca prezenta aceea a mortii este din nou acolo si cu greu indrazneam sa pun mana pe motan si sa ma linistesc constatand ca respira. Am avut multi ani si multe nopti in care adormeam cu mare greutate pentru ca ma gandeam la moartea mea. Si ma vizualizam in sicriu si nu puteam sa imi imaginez mai departe. Inima imi batea tare, gandurile parca o luau razna, ma trezeam transpirata si nu puteam sa imi gasesc linistea.
 
Mama, din fericire, foarte credincioasa m-a sfatuit cu mare blandete sa incerc sa ma rog . Nu lung, nu complicat, nu cu multe cuvinte, Dar profund. Adica serios cu gandul la rugaciune si nu in alta parte. Cand noptile mi-au devenit insuportabile am incercat asta. Si treptat, nu m-am mai simtit singura, nu m-am mai simtit amenintata si am simtit caldura ca intr-un cuib. Ma linisteam si puteam sa adorm. Am inceput apoi sa citesc multe carti cu subiecte religioase. Nu spuneam nimanui asta si nici nu aveam un comportament 'evlavios' sau o vestimentatie 'evlavioasa'. In lume m-am purtat normal, dar am continuat aceste lecturi. Mi-a fost mare surprinderea cand am descoperit ca mari preoti, duhovnici si calugari abordeaza tema asta cu mare seriozitate. Punctul lor de vedere, adica punctul de vedere crestin ortodox m-a ajutat sa trec peste starile de panica pe care le aveam si sa incerc macar sa inteleg ca acest proces este natural si moartea devine cu atat mai infricosatoare cu cat pacatele noastre sunt mai grave si sufletul nostru mai putin curat.
 
Gandul la propria moarte, in viziunea crestina, este benefic. Mari duhovnici spun ca este un gand care ne trage si ne aduce cu picioarele pe pamant. Este un gand pe care trebuie sa il avem pentru a inceta de a ne mai agita inutil si teribil pe 'lumea asta'. Acum incerc sa ma gandesc la moartea mea. Nu prea mai reusesc asa de bine ca atunci. Gandul asta ma face sa realizez ca imi irosesc energia si viata fiind suparata, nervoasa sau nemultumita, incercand sa castig cat mai multi bani, incercand sa am functii cat mai inalte, incercand sa par importanta in fata altora, s.a.m.d. Gandul la propria moarte are un rol foarte important de a ne aduce aminte ca suntem trecatori si ca nu luam nimic cu noi 'dincolo'.
 
Nu stiu cum as putea sa dau un sfat bun in legatura cu asta. Aici am povestit din experientele mele, dar recunosc ca indemnul spre credinta (prin rugaciune) si lecturile pe care le-am avut m-au ajutat foarte mult sa ma linistesc si sa trec de perioada aceea zbuciumata. Parintele Argatu spune ca "frica vine de la diavol". Toate lecturile mele ma duc la concluzia asta. Gandul la propria moarte este benefic (d.p.d.v. crestinesc), dar frica 'este de la diavol'.
 
O alta metoda interesanta ar putea fi tot o lectura. Autorul cartii se numeste Raymond Moody si cartea lui se numeste Life After Life. Cartea se gaseste si in romaneste pe Scribd.com. Mai jos este un link
 

 
http://www.scribd.com/doc/70512706/Raymond-Moody-Viata-dupa-viata
 

Buna!
Aici ne chinuim sa le facem pe ambele,unele cu mai mult succes.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=169739&nm=Cel-putin-10-kg-jos-2
 
 
dulcetica

Ciao ragazze,
 
Ce mai faceti?
Vad ca sunteti motivate si munciti, serios, bravo voua!
 
Eu am doua saptamini de munca enorm de multa la servici dar am facut si zumba de 3 ori pe saptamina... asa ca m-am autopremiat[:)] cu patru rochii si o vesta lunga de la magazinasul acesta: http://www.stepswebshop.nl
 
In my defense va spun ca erau reduse intre 70 si 90 procente...
 
Ieri am fost invitati la o prietena la masa si a pregatit tot felul de bunatati, tot facut in casa, de la paine si tapanade pana la mancaruri indiene. Asa ca am mancat mai mult decit ar fi trebuit, azi si maine imi iau doua zile de balans, cu fructe, cappuccino si salate. Si evident ies afara la zburdat cu pruncele.
 
Ele, ce idee buna cu coarda[flo], trebuie sa imi cumpar si eu. Cred ca asa ceva mi-ar place.
 
Esthera, 4 kilograme! Esti pe drumul cel bun.... imi place si exercitiul propus de tine, il voi incerca.
 
Androix, daca zici tu ca e win-win te cred[:)], dar sa o citesc pe Laura ca munceste pe aparat si pe tine ca ai abonament si profiti de el din plin!
 
Gusta, sper ca esti mai bine! Ai dat jos bine, dar evident ca nu e ideea sa ne imbolnavim si slabim, tu ai inteles gresit[pup]!
 
RLK, si eu cred absolut si cu tarie ca trebuie sa ne facem din cand in cand poftele, important e sa invatam sa o facem doar din cand in cand, si sa ne pastram in limitele...decentei...apropo de teoria ca dupa 30 ani te ingrasi, depinde de fiecare, eu dupa 30 am avut si copiii, si acum la 37 (aproape 38) am cu 18 kg mai putin decit la 30, cand inca nu avusesem copii, alaptare si altele...(sau o fi regula valabila doar pentru slabute[:)])
 
Una dintre doamnele de la zumba (foarte plinuta in amintirile mele) vine cu tricouri din ce in ce mai largi...ma gandeam eu...cand colo, femeia slabise, mi-a spus ieri ca a dat jos 40 kilograme intr-un an cu mancat (mult)mai putin si cu zumba de 3 ori pe saptamina.... avea de unde, nu e nici acum o silfida, dar calitatea vietii ei si sanatatea ei s-au imbunatatit fantastic.
 
Cateva exercitii:
 

 

 

 

 
Va doresc o duminica placuta!
 
 
 
 
 
 
 
 
I believe in pink. I believe that laughing is the best calorie burner. I believe in kissing, kissing a lot. I believe in being strong when everything seems to be going wrong. I believe that happy girls are the prettiest girls. I believe that tomorrow is another day and I believe in miracles.
 
Audrey Hepburn

Citat:citat din mesajul lui allinta
Chuny, ti-a folosit la ceva faptul ca ai jignit-o pe Lorellay ?allintaalign="right" id="quote2">Eu cred ca e chestie de interpretare, totusi. In tonul lui Chuny ( si dupa experienta parintilor ca ea), cred ca a fost multa amaraciune! Mie mi-a sunat altfel mesajul ei ( de aceea l-am si aprobat atunci!), ceva de genul 'Lore, esti proasta, esti bleaga, oarba...ca ai un copil sanatos, printre primii la scoala, cu care poti comunica, dar de care nu te bucuri, pe care il strici cu buna stiinta, pentru ca nu stii cum sa ajungi la el, pentru ca i te impui absurd si fara tact!' Eu as fi luat-o ca pe un 'wake-up call', nu ca pe o jignire.Si cu certitudine nu as fi de acord cu aertismentul (nu ca m-ar intreba cineva...).

Citat:citat din mesajul lui allinta
Daca s-ar fi exprimat ca tine, nici nu ar fi primit avertisment si ar fi si ajutat-o pe Lorellay.Eu nu ii cunosc situatia nici lui Chuny, nici lui Lorellay, in schimb, m-a izbit cuvantul jignitor.align="right" id="quote2"> Am citit printre randuri mesaje diverse ale lui Chuny, nu stiu nici eu situatia in particular. Eu sunt detasata, nu direct implicata, si totusi m-a deranjat dintru inceput oroarea asta cu privire la autism, de parca ar fi lepra leprelor.Sunt destule subiecte deschise pe forum, pentru cineva care e interesat sa afle mai mult despre asta, fara a jigni, chiar si indirect, printr-o asemenea atitudine, pe cei care se confrunta real cu autismul ( cunosc personal zeci de familii cu copii care fac terapie, nu vorbesc chiar de pe garduri).

de obicei copil cuminte inseamna unul care indeplineste asteptarile parintilor si nu ii da prea mult de furca, un copil comod de crescut.
asta e nasol. e aia cu mentalitatea de sclav.
 
eu as scoate termenul asta din dictionar :)))
 
____________
 
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!id="Century Gothic">id="red">id="size1">
 
Cum mi-am alaptat copiiiid="Book Antiqua">id="size2">id="maroon">
______________
 
Sabina's blogid="teal">, [hippi] Sofia Galagiaid="teal">id="Times New Roman">id="teal">id="Times New Roman"> si bb Gheoid="Times New Roman">id="teal">id="Times New Roman">id="teal">
Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.id="Verdana">id="purple">id="size1">id="right"> 

O sa scriu cu liniute de la capat ca sa nu uit ceva si ca sa mentin cat de cat concis raspunsul :) - AUTOIRONIE LA GREU, cand ma uit in final cat am scris :))))
 
- recomandare: kids are worth it - barbara coloroso. Nu ma intind acum, dar e una dintre cele mai echilibrate carti de comportament fata de copii si cu copii pe care am citit-o.
 
- Lorellay, nu e cazul sa te mulezi dupa firea lui si nici el sa iti respecte toate regulile. In prima faza la-o tu mai moale si incearca sa faci tot posibilul sa va cunoasteti si sa gasiti calea de a "convietui" pasnic. La 7 ani un baietel nu mai e un belelus, are personalitatea lui si are nevoie de spatiu sa si-o manifeste. Se prea poate sa simta o presiune foarte mare si de aceea sa rabufneasca? Poate simte ca nu e inteles? Respectat? Asta nu inseamna ca voi nu il ascultati si respectati, insa poate insemna ca nu ati auzit bine nevoia lui...
 
- crizele: la urma urmei are nevoie de un loc sa rabufneasca. In prima faza, da-i spatiu sa-si termine criza si lasa-l sa vina el catre tine. Daca prinzi criza "din zbor", eu nu cred ca e o idee rea sa-i sugerezi sa se retraga undeva si sa revina cand e calm. Daca sunteti doar voi 2, poti sa te regtragi tu.
 
Uneori s-ar putea sa aiba nevoie sa fie tinut in brate sa planga. Alteori nu. Invata sa recunosti nevoia ca sa ai reactia corecta. Altfel e bai. Baietelul meu mic de obicei vrea sa fie consolat, chiar daca imi mai arunca si cate o vorba de iubire gen stupid mom in timo ce e consolat. Apoi cand se calmeaza si imi spune ca de fapt el ma iubeste. Cand in sufletele lor e furtuna, se manifesta ca o furtuna si asta e. Vor invata in timp sa cum sa se poarte cu alti oameni, dar tu esti mama.... cu tine pot sa isi permita si sa se mai elibereze si sa rabufneasca, nu?
 
Celalalt al meu prefera sa fie lasat in pace. Sa nu cumva sa te apropii de el cand e furtuna, ca faci uragan. De fapt, cam tot ce povestesc eu aici am invatat cu el, ca e mai temperamental decat celelalt :)
 
Daca pleaca trantind si vorbind urat si se inchide intr-o camera, lasa-l. Va iesi el cand va fi gata si o sa fii surprinsa ca isi cere si scuze ca ti-a vorbit urat, fara sa-i spui tu nimic si va fi mai voloros si pentru tine si pentru el.
 
Nu discuta si nu-i tine morala atunci. Cand e calm, poti sa ii explici unde a gresit si cum sa corecteze. Poti sa ii spui ca e normal sa fie suparat, dar ca reactia nu e cea potrivita. Poti sa-l inveti cum sa reactioneze: sa vorbeasca, sa respire adanc, sa ia o pauza, sa faca 10 flotari mai stiu eu ce i se potriveste. dar nu-l certa. O sa il intarate si mai tare. Si nu in ultimul rand, nu curata dupa el. Cand e calm, e suficient de mare sa si stranga "dezastrul". Dar ai grija cum prezinti: a curata dupa el e o responsabilitate, nu o pedeapsa. Nici tu nu esti pedepsita sa strangi cioburile daca spargi un pahar, nu?
 
- VREAU si dat din picioare. Nu reactiona. Cand e calm, explica-i ca e de dorit sa foloseasca o alta exprimare.
 
Daca esti de acord cu dorinta si modul de exprimare, invita-l sa-si ia singur, daca e posibil safe pt varsta lui. Acuma daca chiar face ceva super interesant si nu vrea sa se intrerupa, adu-i tu, nu fii prea stricta :)
 
- Urletele: lasa-l :D. Oricum, nu cred ca vecinii tai sunt atat de cuminti incat sa nu faca niciodata galagie :)
 
- Nu iti fie teama sa spui nu, dar sa fii sigura ca spui nu fiindca e nevoie, nu doar fiindca ati intrat intr-o lupta de putere.
 
- Nu negocia daca nu e cazul (atunci cand ai spus nu fiindca stii sigur ca cererea lui nu e realizabila - gen hai sa mergem la 9 seara tam-nesam la vecini :D)
 
- Nu ii tine teorii. Mai bine ia-ti 20-30 min seara inainte de culcare, cand sunteti linistiti, dupa povesti daca mai cititi, si vorbiti calm si firesc despre ce s-a intamplat peste zi. ce v-a palcut, ce nu, de ce v-a placut sau nu, cum ar fi de dorit sa fi procedat fiecare. Si el poate sa-ti spuna ce si-ar fi dorit sa faci tu. Ideea e sa fie dialog real, nu cearta mascata.
 
intr-o astfel de seara eu am descoperit ca pot afla foarte bine cum a fost la scoala invitandu-l sa-mi povesteasca despre prietenii lui. Am aflat toate traznaile :D de care habar nu aveam :D. Atentie sa nu il certi/ moralizezi/descurajezi. Daca auzi ceva ce nu iti face placere faci o notita in minte si peste zile, gasesti tu un moment potrivit, discutati.
 
Am facut o lista intreaga de NU, imi dau seama :( Dar vezi, sunt NU pentru tine, nu pentru el. Tu esti adult, esti in mai mare masura sa te autoeduci, iar el va urma in timp noul model. Si ca si cum n-ar fi destul de greu deja, trebuie sa inveti sa fii flexibila :) Consistenta aia din carti nu inseamna ca de fiecare data sa reactionezi musai la fel; la noi a avut valoare sa avem grija sa facem ce spunem, chiar daca in situatii similare am spus lucruri diferite.
 
As vrea doar sa te mai asigur ca nu vorbesc din carti. Si noi am ajuns intr-un punct in care "conflictul" era atat de puternic incat mi-am dat seama ca daca nu dau eu inapoi ssi sa-mi dau timp sa re-evaluez relatia noastra nu vom merge bine inainte. Uneele abordari le-am citit si mi-am impus sa le practic, altele mi-au venit ca inspiratie de moment dar ce e important este ca lucrurile stau cu totul si cu totul altfel.
 
Si nu in ultimul rand odata ce am luat niste distanta, nu am mai fost noi parintii tensionati. Echilibrul nostru le-a dat si lor incredere, sunt sigura. Si chiar cand mai gresim, nu mai e tensiunea aceea dinainte de a fi parinte bun.
 
 
 
 

In Romania cel mai bine merg afacerile cu statul! Nu trebuie bani...doar relatii...

Citat:Referitor la exemplu dat de tine nu stiu cand ai luat oferta pentru ca daca ai luat-o cu x luni inainte ai dreptate e mai ieftin dar daca acum x luni faceai rezervare pe Hotelscombine si iti luai bilete de avion singura (acum x luni totul era mai ieftin) ieseai mult mai ieftin decat ai platit tu acum ...align="right" id="quote2">

Oferta a fost luata in februarie.

Gresit. Am procedat asa cu Tenerife, anul trecut in ianuarie. Hotelul a fost luat prin booking.com iar biletele direct la Tarom. E drept ca Tarom nu e low-cost si ca noi ne-am gadit doar cu vreo 2 saptamani inainte ca am vrea sa plecam undeva unde nu e iarna, dar chiar si daca ne-am fi gandit cu X luni inainte, in ianuarie (care in RO e considerat inca off-season) nu prea aveam cum sa gasim oferta mai ieftina - doar in cazul in care gaseam cine stie cate co,mbinatii de companii aeriene, care sa ne plimbe prin toata Europa cu escalele.

Am facut 2 tururi de Europa cu booking.com, stiu cand pot sa-l folosesc si cand nu. Pe relatiile apropiate de noi insa (Turcia, Grecia), agentiile au contracte destul de bune, nu cred ca trec printr-un alt intermediar de gen booking/alt site.

Dana & [copil] Amelia (21.06.2011)

dupa mine, o femeie ingrijita arata cam asa:
 
- are unghiile curate si ingrijite, de lungime potrivita (chiar daca nu sunt date cu oja/lac); eu una nu suport unghiile false, impestritate cu sclipici, stelute, etc, lungi peste masura si prost executate.
- parul nu are radacini vizibile nevopsite, fire albe, este curat/stralucitor/frumos mirositor, fara matreata sau aspect unsuros/ingalat; daca ati sti cat de multi/multe persoane stau cu parul imbacsit in timpul saptamanii (cam de miercuri incolo), pe principiul "fac baie pe cap doar duminica"
- sprancenele sa fie pensate intr-o forma cat mai naturala si potrivita cu forma fetei; acolo unde este cazul, pot fi corectate cu creionul pentru sprancene, pentru un rezultat cat mai natural; vad destule femei/fete care au sprancenele prea subtiri/groase si forma/culoarea acestora nu se potriveste cu restul fetei si culoarea parului
- mustata si eventualii perciuni - epilate
- daca este cazul, epilare pe maini; despre axila, picioare si zona intima nu mai are rost sa pomenesc, se discuta la subiectul cu epilarea;
- calcaiele sa nu apara crapate si uscate dintr-o pereche de sandale/papuci; de fapt, ar trebui sa fie impecabile indiferent de anotimp.
- pedichiura facuta, bataturile scoase; si asta tot timpul anului, nu doar vara, cand iti expui mai mult picioarele in sandale/papuci
- urechile curate - n-aveti idee cate urechi murdare, pline de ceara, poti vedea intr-un mijloc de transport, indiferent ca e luni sau vineri - si ma refer la persoane relativ tinere, in egala masura baieti si fete
- dusul zilnic, dimineata, mi se pare ceva obligatoriu; la fel, folosirea deodorantului
- un machiaj discret e cat de poate de potrivit cand iesi "in lume", cu exceptia momentelor in care mergi la sala, la piscina, de ex., adica unde risti sa-ti curga machiajul din cauza transpiratiei/apei.
- un parfum potrivit cu varsta, personalitatea si momentul zilei; nici prea discret, nici prea puternic.
- hainele sa fie curate, calcate, fara ate desirate, tiv descusut, nasture care atarna intr-un fir, etc., sa nu dea acel aspect de ieftin si neglijent/neingrijit. sa fie alese cu un minim bun-gust in materie de imprimeuri si asortare de culori/texturi. nu in ultimul rand sa fie potrivite cu varsta, silueta, momentul zilei, locul in care mergi.
- dresurile (ciorapii) sa nu prezinte urme de fire agatate sau duse
- accesoriile (bijuterii, geanta, esarfa, ochelari de soare, etc.) sa fie in ton cu varsta, tinuta, momentul zilei si locul in care te afli.
- incaltamintea sa fie curata, fara semne vizibile de uzura (flecuri tocite/lipsa, piele crapata, talpa dezlipita, sireturi murdare, samd), indiferent daca e vorba despre incaltari de duzina sau de firma. evident, incaltarile sa fie adecvate tinutei, sa nu faca nota discordanta prin model sau culoare.
 
stiu, e o lista lunga si mai poate fi completata, insa tot ce am scris nu le faci zi de zi, cap-coada toata lista. sunt chestii care intra in rutina de ingrijire, zilnica, saptamanala sau lunara. multe le poti face singura acasa, daca nu ai bani si/sau timp de mers la salon. poti avea un aspect ingrijit si cu bani putini.
 
Corina - mamica printesei Lori ( 25.06.2007 )
 
"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Wow sunt asa de slaba.......se cunoaste perfect,mi-am luat niste pantaloni trei sferturi,niste bluze noi[pk]...clar arat bine....dar mai am inca 75 de zile de mentinere...de fapt mananc la fel....sunt asa fericita...si pentru ca am luat pauza o saptamana...si asa brusc a reactionat organismul la reluarea dietei ca-s super fericita....
 
Traiasca Rina....
 
Madalina
 
 
Copiii gasesc de toate în nimic. Adultii, nimic în toate."

tare, asa ma scuz si eu, sa ramana dunga dreapta[:D], de parca o verifica cineva.
 
Bianca