ginye55

hello!
 
La multi ani tututror!
 
monicus, se pare ca intrebarea ta a "tras" mai multe fete sa scrie (si pe mine )
Cred ca-l voi da si eu pe Cristi la clasa 0. Emotiile mele sunt legate de rabdarea lui de sta in banca, de a fi atent la ore. Pe mine una parca ma apuca plansul cand ma gandesc ca se termina gradinita...sunt asa ani frumosi, inocenti...am in minte doar versurile cantecelului de la sf grupei mijlocii: "Copilarie ce fruasa esti/ Esti lumea mea de povesti..." La scoala se cam termina povestile...timpul trece muuuult prea repede...
 
monicabo, Andeea ce parere are despre scoala? Cum i se pare fata de gradi?

... lectiile umanitatii legate de Sarbatoarea Craciunului este legata si de anul 1914.
In istoria de 150 de ani, Fotbalul a fost martorul unei povesti la care tine enorm. N-a fost actorul principal, ci un observator care s-a mandrit tot timpul ca a luat parte la un miracol. "Miraculos", asta e cuvantul. S-a intamplat pe 25 decembrie 1914, pe frontul Primului Razboi Mondial...
ZGOMOTUL GLOANTELOR A FOST INLOCUIT DE COLINDE, SOLDATII SI-AU DAT MANA

Era deja a cincea luna de razboi, iar nemtii si englezii duceau batalii grele, pe un camp sinistru, intr-un tinut al nimanui, gata sa-si ingroape mortii cazuti sub golante.
Ziua de 24 a contabilizat o pierdere teribila pentru batalioanele din prima linie a Marii Britanii - 86 de morti. Ce a urmat apoi intrece orice imaginatie.
 
Noaptea de 24 spre 25 a adus un armistitiu spontan pe front, in plin razboi, intre soldatii englezi si cei nemti. Totul a plecat din tabara germana, cand, din transee, focurile de arma s-au oprit si au fost inlocuite de colinde de Craciun. Nemtii cantau "Stille Nacht" ("Noapte linistita", colind german)... iar englezilor nu le venea sa creada ce aud. 

"Un soldat german a iesit din transee, a aruncat arma si a venit spre noi. Ne uitam unii la altii, dar nu puteam sa facem nimic. Nu poti sa tragi intr-un om care nu este inarmat.", a povestit ulterior un soldat scotian, martor la acel eveniment.

Din transeele britanicilor a inceput sa rasune "O come all ya faithful" si toata lumea a inteles despre ce era vorba. Rand pe rand, soldatii din ambele tabere au inceput sa se ridice din gropile sapate in pamant si s-au apropiat unii de altii. Armele au fost lasate jos. Si-au dat mana si s-au imbratisat, multi dintre ei au inceput sa planga. Dusmani de moarte in urma cu o zi, nemtii si englezii isi imparteau acum tigarile, mancarea si sticlele de alcool. Era dimineata de Craciun....
 
Dupa ce s-a luminat, din tabara germana a fost aruncata o minge si soldatii au incins o miuta: "Erau sute de oameni care alergau dupa minge. Fara porti, fara arbitru, fara goluri, nimic din ce stiti despre fotbalul jucat pe stadioanele noastre. Pur si simplu ne bucuram ca putem sa alergam cu totii dupa o singura minge", a marturisit un soldat britanic din Regimentul Cheshire, Linia Intai.
 
Daily Mail a publicat recent o scrisoare autentica trimisa de sergentul Clement Baker pe 29 decembrie 1914 rudelor ramase in Ipswich. Scrisoarea a fost gasita din intamplare de unul dintre nepotii fostului soldat de pe frontul Primului Razboi Mondial.
"NU S-A TRAS DELOC PE 25. NICI PE 26 NU S-A TRAS"

In cele patru pagini trimise acasa, Sgt. Baker explica miracolul vazut cu ochii lui: "S-a apropiat de noi un mesager german, care ne-a spus ca daca nu vom deschide focul in dimineata de Craciun, nu o vor face nici ei. Mai multi oameni de la noi s-au dus sa adune trupurile mortilor de pe camp, pentru a le ingropa."
 
"Apoi ne-am ridicat cu totii, au venit si ei si am inceput sa conversam. Ne-am dat mana si ne-am luat in brate. Am facut schimb de tigari si si ne-am dat cate un nasture de la haine ca pe suveniruri. A aparut apoi si o minge si unii au inceput sa joace fotbal. Nu s-a tras deloc in ziua de Craciun. Nici pe 26 nu s-a tras", le-a povestit Baker celor ramasi acasa

Sgt. Baker, inrolat in Armata Engleza in anul 1902, la varsta de 18 ani, a facut parte din Batalionul Grenadierilor, Linia Intai, si a supravietuit Primului Razboi Mondial. A lucrat apoi in Ministerul Apararii si a murit in 1945, la varsta de 61 de ani.
Armistitiul spontan din ziua de 25 decembrie 1914 este un moment important mentionat in documentele Primului Razboi. Cele 48 de ore de pace (25, 26 decembrie) nu au putut sa opreasca insa prima mare drama a secolului XX, in care 16 milioane de oameni din intreaga lume si-au pierdut viata.

La miracolul din dimineata zilei de Craciun a participat activ si Fotbalul, "persoana" cu mare dorinta de afirmare la inceputul secolul XX. In semn de respect fata de evenimentele acelei zile, FIFA a infiintat, in 2011, un turneu amical intre juniorii Angliei, Belgiei, Frantei si Germaniei. Competitia se va disputa in fiecare zi de 25 decembrie, pana in 2014, cand se vor comemora 100 de ani de la ziua in care Fotbalul si-a invatat lectia de fair-play dintr-un miracol.
 
 
Sursa: http://www.sport.ro/true-story/miracol-in-seara-de-craciun-momentul-in-care-fotbalul-si-a-primit-cea-mai-frumoasa-lectie-din-istorie.html

Buna, fetelor!
 
Raluca recuperare rapida Biancai.  [flo2]  Edi are 113 cm si 21 kg. 

Stiu ca postarea era menita sa implice mai mult parintii din Romania, dar vreau sa va spun doar in cateva cuvinte cum e aici, in Irlanda, care nu e o tara extreeem de bine organizata si super-bogata. Sistemul comunitatii in schimb e foarte eficient, eu o pun pe seama catolicismului (religiozitatii) lor extrem(e), dar asta e alta poveste.
 
Aici, ca si peste tot (majoritar), scoala e gratuita si traieste/supravietuieste cu fonduri de la stat. Sunt si aici situatii triste, cu scoli din tabla, asa numitele "prefab", in care ingheti iarna si te topesti vara, dar revolta nu e asa mare, si copilasii rezista pana cand se termina constructia celor de piatra, normale.
Dar modul de a strange fondul scolii, pentru ca nu exista un fond al clasei ci al scolii, este in general urmatorul: de cateva ori pe an, se organizeaza un fel de banchet, o mini-serbare a copiilor, la care parintii, numai cei ce vor, aduc prajituri facute in casa. 
Aceeasi parinti care au stat sa coaca prajiturile, deci, (si ceilalti, bineinteles) le dau si banuti de buzunar copiilor in ziua serbarii (2 euro de regula), sa-si cumpere ce prajituri vor de la serbare. Toti banii stransi se duc in fondul (nu fundul, da?) scolii. Cu ele, se cumpara fix acele rechizite care fac ca scoala sa fie, in teorie, gratuita pentru toti.
 
Anul acesta, biblioteca oraselului a donat o caruta de carti scolii, iar scoala a facut, la fel, o chermeza, la care fiecare copil a putut sa-si cumpere carti SH cu aproximativ 50 de centi/ 1 euro cartea.
 
Si a mai fost si la finalul anului, un fel de competitie sportiva, din aia cu sarit in saci, prins stafete, pentru toate clasele, la care am primit un plic, ca la nunta, in care, daca voiam, puneam cati banuti voiam noi, cu mentiunea intr-o scrisoare lunga de la directoare, ca toti banii se vor duce pe urmatoarele - si urma o lista imensa cu tot felul de reparatii, cumparaturi prin clase, etc.
 
Nu e un exemplu stralucit, dar absolut nimeni nu a bombanit sau s-a ridicat impotriva sistemului, atata timp cat totul a fost resimtit ca o actiune ''fiecare da cat are/ poate/ vrea".
Apoi, in preajma sarbatorilor, am primit o scrisoare de la directoare, in care eram rugati extrem de politicos sa intelegem ca profesorii nu primesc cadouri si atentii de la noi, ca daca vrem sa ne exprimam gratitudinea e suficient sa le dam o felicitare facuta de copil, care valoreaza la fel de mult ca orice cadou. Si vreau sa precizez ca aici profesorii au si ei un salariu destul de mic, nu chiar comparat cu cel din Ro, dar nici cu alte tari.
 
Acum, fiecare resimte lucrurile astea dupa cum ii e firea, unii se simt constransi dar tac, altii gandesc ca e firesc sa dai pentru scoala fara sa vezi exact unde s-au dus banii si pe ce, etc...
depinde foarte mult, cred eu, de modul in care sunt ceruti acei bani, tocmai asta difera, cred, in povestea de mai sus.
 
Oricum, desi merge incet-incet, povestea asta cu copii refuzati sau marginalizati dupa ce ca parintii au si probleme financiare, are trebui sa dispara treptat din mentalitatile parintilor, si schimbarea nu poate veni decat de la parinti, pentru ca, in plus, copiii iau ca model comportamentul lor, si risca sa perpetueze..

Laura, in cazul asta trebuie musai sa iei in calcul si vopsea de par.

Hello,
 
Flori va tinem pumnii sa treceti cu bine peste probleme!
 
Cristinuta bafta cu casa...si noi ne minunam de preturi pe aci...macar in Anglia sunt din caramida...Aici sunt din lemn si costa milioane.
 
Nu-mi place platforma asta...nu prea ma trage sufletul sa intru...:(
 
Va pup!
 
PS am atasat o poza din insulele San Juan! (am fost duminica in Orcas Island si am urcat pe un munte Constitution, cel mai inalt din insule, ca sa le vedem!)

Hristos a inviat! Paste fericit!

Neata. Nu am reusit sa dau de Gabi azi, ultima oara am vorbit cu azi noapte. Sigur azi e in fibrilatii, nu stiu exact cand pleaca. Daca aflu ceva in plus va anunt.
Vreau sa va multumesc, nu in numele ei (o va face sigur cand isi va aduna mintile ), ci in numele meu, ca am avut ocazia sa traiesc pe viu experienta omeniei mai presus de orice. Prietenie, cunostinte, pile, inteligenta, pozitie sociala... nimic nu mi-a oferit atata energie pozitiva ca aceasta experienta in care am picat absolut pe nepregatite.
Nu ma bag de obicei in lucruri pe care nu le pot controla, tocmai ca am nevoie de "finalizare"... in discutia asta am picat pur si simplu intr-o zi in care mi-a fost scris sa vad ca nu degeaba am incredere in oameni... Fantastic, ce revelatie incredibila, va multumesc inca o data.
 
 
Elena & Maria Bucuria

Monicus, felicitari!!! Sarcina usoara si bebe sanatos!!! [flo]
 
Nu-ti face probleme, la cata dragoste ai tu de oferit sigur vei fi o mama super pentru cele doua printese! Iar Ana e domnisoara descurcareata, va fi ajutor de nadejde!
 
Mami de Teodora (1.12.2008) si Bogdan (24.05.1995)id="size1">

Anuntam si noi o veste frumoasa. Ana in vara va avea o surioara si deci vom avea un nou mebru. Este atat de incantata printesa. O sa vina in plina vara.
Pupici de la noi

Principe [flo]
 
Vreau sa va mai spun ceva, legat de copiii cu handicap si familiile lor, si dupa aia ma retrag, pentru ca-i gata vacanta.
 
S-au folosit ici-colo termeni ca mila/problema, etc.
 
Copiii cu handicap au nevoie de orice, numai de mila nu. Au nevoie de respect si acceptare, de tratament uman si corect, si cam atit.
Familiile cu copii cu handicap nu sunt nefericite la modul continuu. Isi duc viata cam ca si restul familiilor, cu zile bune sau mai putin bune, cu dragoste, cu victorii si esecuri, etc.
Singura zi din viata cind am fost cu adevarat nefericita (cu exceptia celei cind l-am pierdut pe tata), a fost atunci cind am avut confirmarea diagnosticului. Dar doliul dupa copilul normal a durat cam o zi, pentru ca au fost acolo oameni extraordinari ce-au stiut sa intinda mina, sa ma ridice, si sa ma faca sa itneleg ca viata poate fi traita frumos si cu un copil special; si ca am o lupta in plus de dus; ghinionul nostru, norocul lui ca ne-a avut drept parinti....pentru ca din a doua zi ne-am adunat si am pornit lupta asta, pe care, vazind unde e acum copilul, consider c-am purtat-o corect, pina acum. si n-a depins de noi, nu suntem dumnezei, nu inseamna ca daca alti copii n-au progresat e pentru ca parintii n-au facut deajuns; e important si aluatul pe care-l modelezi, cum l-a compus soarta.
In rest am fost nefericita cind am pierdut restul sarcinilor; nu pentru ca fiu'meu e cu diagnostic, nu doream alt copil caruia sa-l pun in circa (nici nu e cazul, fiu'meu e autonom, daca nu-l pierd in adolescenta, cu razboiul hormonilor, isi va purta de grija singur); doar ca mi-as fi dorit o fata, chiar inainte sa-l am; dar n-a fost sa fie, nu e singurul copil unic; ma razbun zmotocind fetele prietenilor, cind le intilnesc:)
 
M-am ferit sa scriu despre modul in care traieste copilul meu din respect pentru restul familiilor care poate n-au reusit sa ofere propriilor copii aceleasi lucruri, si imi cer scuze lor pentru topicul asta. nu-mi place grandomania defel.
 
Fiu'meu e un copil cu diagnostic; la 12 ani calatoreste dintr-un continent in altul, isi face vacante unde unii ajung doar cu visul, intilneste alti copii de alta limba, culoare, natie, etc, cu care leaga dialoguri, stie sa fie politicos, sa intre in jocul celorlalti, sa reactioneze.
Vorbeste trei limbi, la 12 ani, merge cu tabara de vara fara acompaniator, cu clasa in excursii, nu are comportamente nepotrivite, nu am reprosuri in urma lui, nimic.
Nu are prieteni buni, dar am compensat lipsa lor prin iesiri in fiecare weekend, prin multe alte ocupatii ce l-au facut sa-si umple timpul si sa se bucure de momentele respective.
 
Am avut momente cind am renuntat la visele noastre de adulti (eu mi-am oprit studiile aici inainte de finalizare, sotul a muncit orice pina i-a venit lui rindul sa avanseze profesional), dar viata, ce ne-a luat c-o mina, ne-a returnat inzecit cu alta; nu putem fi decit recunoscatori pentru ce avem, si in nici un caz nu ne plingem in pumni cum se sugereaza ici-colo.
Si sunt absolut sigura ca nici restul familiilor nu o fac!
 
nu le plingeti de mila, doar acceptati-i si respectati-i, pentru ca ajunge atita [flo]
 
 
 
 
 
 
 
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Daca nu era ditamai "peria" de la buflea, lasam subiectul sa moara, dar nah, nu puteam sa nu vin la bis .
Am vorbit aseara cu Gabi, in afara de oboseala si imunitate praf (a ei, nu a lui bebe), restul e conform programului. Si sunt acasa la ei, asta e cel mai important.
Si cum spuneam, dau si eu inapoi ce am primit de-a lungul timpului de la Univers.
O seara faina sa aveti.
 
Elena & Maria Bucuria

Citat:citat din mesajul lui XIO
Citat:citat din mesajul lui OanaRusu
Citat:citat din mesajul lui XIO
A, si asta cu "nu te baga nimeni in seama daca nu dai" imi face tensiunea sa creasca.**Fur is for petting***http://www.facebook.com/#!/adoptiicainiwww.adoptiipisici.roalign="right" id="quote2">Si mie imi creste. Pentru ca asa e.mami de [zana] (intr-o zi de vineri... 13 iunie ) si (ziua cea mai lunga: 21 iunie) Priveste partea buna a lucruriloralign="right" id="quote2">Ei, eu te asigur ca nu este asa.**Fur is for petting***http://www.facebook.com/#!/adoptiicainiwww.adoptiipisici.roalign="right" id="quote2">Sigur traiesti in Romania?Flori,id="purple"> mami de [avion]Eduard Stefan id="purple">(12.10.2008)id="purple">id="size1">

Bebe Andrei papa laptic cu biberonul si suge suzeta!
 
Laura de [copil] Nicholas
 

101.sa joci la loto si sa si castigi,pentru a-ti permite unele lucruri din cele 100[:D]
mie mi-au iesit 23,cele incomplete sau de care nu sunt sigura nu le-am trecut[:I]

eu m-am umflat de ras[:-)))][:-)))][:-)))]
poate pentru ca stapanesc destul de bine varianta corecta a limbii materne,iar exemplul dat a fost perceput de mine ca o gluma/pamflet(cum zicea sympliana_m)[:-/]
PS tre' sa-l copy-paste k sa ma kultiv si yo putzin k is kam expirata shi nu vreau sa fyu looata de fraera de catre jeneratzia 9[pk]

Invatatoarea care l-a lezat pe micutul cu Sindrom Down paraseste sistemul de invatamant
 
Bucuresti, 21 decembrie 2012. In urma demersurilor CEDCD cu privire la cazul micutului cu Sindrom Down din clasa I a unei scoli bucurestene, care a fost agresat in repetate randuri de catre invatatoare si caruia i s-a lipit banda adeziva la gura a parasit sistemul de invatamant.
 
Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti a demarat o ancheta, in regim de urgenta, cu privire la cazul sesizat de juristii CEDCD, in urma careia s-au confirmat aspectele sesizate de CEDCD, desi invatatoarea acuzata nu recunoaste ca a aplicat banda adeziva la gura micutului Mihai, ci doar l-a amenintat in acest sens. In aceeasi masura, Raportul ISMB arata faptul ca Mihai "poate urma cursurile invatamantului de masa si poate raspunde cerintelor instructiv-educative" ale scolii la care este inscris.
 
In acest context, CEDCD atrage atentia conducerii Scolii Generale 114 din Bucuresti la care este inscris Mihai, ca orice actiune de ostilitate sau instigare a parintilor celorlalti elevi impotriva elevului cu Sindrom Down si a familiei sale, va atrage dupa sine consecinte legale deoarece cazul minorului va fi monitorizat in continuare de CEDCD. Precizam faptul ca instigarea la discriminare constituie o infractiune si este sanctionata in consecinta conform prevederilor art. 317 Cod Penal.
 
http://www.cedcd.ro/media/comunicate/108,invatatoarea-care-l-a-lezat-pe-micutul-cu-sindrom-down-paraseste-sistemul-de-invatamant/

natasa,superb mesajul tau.
simona, ai scris ceea ce simt,ai redat perfect.
 
cand ramai insarcinata te gandesti ca vei naste la 39-40 de saptamani un copil de 3,5 kg sanatos, frumos si destept.
uite ca,desi ai facut tot ce omeneste este posibil,ca desi ai impins limita supravieturii doar cu perfuzii si cantitati sub 100 de gr de manacare pe zi,pana aproape de 7 luni,ai tras lozul necastigator.
 
nasti,te duci frumos in salon,dupa terapia intensiva de nu stiu cate zile, copii sunt adusi mamelor ,tatii vin si plang de bucurie,dar tu stai si plangi in fata unui incubator rugandu-te,implorandu-l pe Dumnezeu sa traiasca.mai vine cate un medic si iti spune ca va fi retardat,ca va avea dizabilitati importante. iar cazi in gneunchi,iar te rogi.e disperarea ultima.
te agati cu toata speranta si disperarea de fiecare semn.la o saptamana copilul meu a plans.radeam,plangeam,eram fericita:era primul semn ca va trai.
 
apoi,venirea acasa si ajutorul mult prea pretios al binevoitorilor.si scriu cu riscul de a supara pe cineva pt reactiile cam asa;copilul ala nu o sa fie normal ,trebuie lasat independent,nu sta in fundulet?nu isi tine capul?cum sa alaptezi din ora in ora?nu e normal,tu esti depresiva si copilul sufera.ii faci rau.
 
am luat in plina figura toate binevoirile.
cand nu am mai putut am raspuns:copilul meu e special.lasati-l.nu sta nici macar in patut,ca nu are muschi abdominali,nu sta decat pe mine pt ca nu are orificiul pilor maturizat.sunt mama cangur de 4 luni de zile,fara pauza mai mare decat cat sa ma duc la buda si atunci sta pe sotul.nu ii curat genele pentru ca nu are,si nici sprancene nu are,nu il curat in urechi pt ca in loc de urechi are doar o bucata de piele cu cartilagiul abia format,eu il vad,stiu ca e acolo,ca se va forma,chiar daca mi se spune ca nu.
nu am poze,ca nu stiu daca le veti pastra si nu vreau sa se vada asa,neterminat.da,e frumos, e cel mai frumos copil din Univers.
 
ok.Dumnezeu a facut o minune, copilul meu e vindecat acum,dar iadul sfaturilor destepte m-a marcat pe viata.
nu are kg X?cum, nu merge?
acum as putea sa le raspund:copilul meu face adunari si scaderi pana la 5, la 2 ani si 4 luni si inventeaza povesti. ai vostrii?
 
dar nu sunt genul.pt ca stiu ca in spatele acestei evolutii sta doar minunea lui Dumnezeu.
 
scriu randurile astea obosita.am fost de garda. inca ne pastram mesele noaptea ,azi noapte din ora in ora.
si nu mai astept sa mi se spuna:vai,du-l la dr,nu o sa creasca mare.
 
toleranta zero.
nimeni sau aproape nimeni nu e dispus sa stea doua secunde sa analizeze situatia,sa vada.
oare acele binevoitoare isi dau seama de raul imens,de deznadejdea in care ma aruncau mereu,comparandu-i cu copiii lor nascuti odata cu al meu?
 
poate sunt rea acum,dar ma doare durerea mea de atunci.
 
ana,chunny,va inteleg perfect.stiu cum dor privirile,intrebarile tampite,idioate si mai presus de totate verdictul.toata lumea stie sa dea verdicte,sa puna diagnostice imuabile,perfecte,cu precizie matematica dupa evaluari la minut,trecute prin patul lui Procust de doua ori,o data prin cel din sufleteul lor,a doua ora pe cel din sufletul lumii.
 
si lor le spun ce imi spunea mie bunica:vezi in copacii dezfrunziti si goi toate frunzele si florile pe care le vor avea vara.cauta puterea acolo unde putini o vad,desi Dumnezeu ti-o pune mereu la indemana.
 
da, nu trebuie sa ii nedreptatesti pe ceilalti 30,dar,undeva,acolo unde se poate,poti merge pe o cale de mijloc.are putin mai multa lumina si putin mai multa intelegere.se cheama toleranta.
 
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167651&nm=Sebastian-Minunea-mea

Simonna,
sunt mama unui baietel de 4.6 ani cu SD(o minune de copil "special")...Am intrat sa-ti spun ca m-a "uns"pe suflet mesajul tau,si ca ma bucur ca lucrurile si conceptiile in privinta copiilor speciali se schimba(greu,dar se schimba).
 
Craciun Fericit si multa liniste in suflet![flo][flo][flo]

Simonna. ai reusit sa ma faci sa plang, pentru ca eu sunt o mamica de copil special si nu pot descrie in cuvinte ce este in sufletul unei astfel de mamici.
 
Si pentru ca nu am renuntat nici o clipa sa sper, Dumnezeu mi- a mai daruit o minune, de data asta sanatoasa, pe nume Maria, care ne incarca bateriile sa mergem mai departe, zi de zi, iar anul acesta, pentru prima data de cand sunt mamica, adica de 5 ani, am avut puterea sa merg prin magazine si sa aleg jucarii si pentru copiii mei.
 
Pana acum nu am reusit, de fiecare data am plecat plangand, de fiecare data ma intrebam ce rost are,cand noi nu avem nevoie decat de sanatate!
 
Sarbatori fericite cu sanatate si liniste sufleteasca!

Disclaimer 1: Ana Stroe, pe lista mea, e cea mai grozava mama.
N-a aceptat nici o clipa ca copilul ei nu poate fi ajutat, nu s-a lasat data la o parte, nu lasa pe nimeni sa se atinga de fiul-ei nici macar cu o vorba. A luptat sa il transforme dintr-un copil cu eticheta "nici o sansa" (pusa de medici, nu de alde neica-nimeni) in adolescentul de azi cum nu stiu daca eu as fi fost vreodata capabila. Si n-a obosit niciodata!
Sa mi-l imaginez pe fiul Anei, prin comparatie cu ceea ce este el astazi, asa cum ar fi fost daca mama lui n-ar fi fost atit de puternica e un exercitiu care imi imbolnaveste sufletul.
 
Discalimer 2: E plin de mame ca Ana peste tot, aici pe forum, pe strada, in scoli. Trebie doar sa le respectam.
 
Disclaimer 3: M-a ajutat Dumnezeu si copiii mei sint asa cum m-am asteptat eu sa fie, asa cum mi-i imaginam pe vremea cind eram gravida. Sint o norocoasa.
 
De-aia si scriu mesajul asta.
 
Pentru ca vreau sa le amintesc femeilor / mamelor ca mine, norocoase, ale caror copii se integreaza singuri in societate, ca avem noroc. Ca dezbinarea genetica produsa ca sa apara un copil cu Sindrom Down, sau unul cu autism, sau cu orice alta boala genetica putea sa se produca la noi. Nu s-a produs? Noroc, sansa, mina lui Dumnezeu. Ziceti-i cum vreti. Dar nu-mi mai spuneti ca voi, daca aveati un copil cu dizabilitati ati fi avut acelasi zimbet, ati fi putut sa mergeti la culcare linistite, fara sa va intrebati ce o sa faca copilul vostru cind voi n-o sa mai puteti sa il ingrijiti, sa ii fiti pavaza si vintul de sub aripi...
 
Vad copii cu nevoi speciale tot timpul. Parintii lor se lupta pentru fiecare pas inainte pe care il face copilul lor. Si sint acolo, si incearca, bat la usi inchise, intra pe fereastra cind i-ai dat afara pe usa...
Si ii inteleg si ma dau la o parte pentru ca stiu ca fiu-meu, daca isi da cu stingul in dreptul, o face din vina lui: n-a muncit destul, nu s-a straduit, n-a stiut unde sa inceapa sau unde sa se opreasca.
 
Eu sint aici ca sa il indrum, jobul meu de parinte e infinit mai usor decit al parintelui de copil cu nevoi speciale, pentru ca al meu a intrat in viata gata "integrat". A plins de apgar 10, a supt ca la carte, a mincat, a dormit, a racit de citeva ori, face nu-s cite sporturi si e brici (cind vrea) la scoala, e frumusel si fermecator... Si ca el sint 29 in clasa, pe strada, la strand, la schi, in autobuz... Doar sa vrea si sint gata integrati!
 
Al 30-lea... Daca mama lui nu era acolo, sa mobilizeze forte, sa se impotriveasca curentului "marginalizati!", sa il ajute, sa lupte pentru el, pentru ca acel copil nu putea sa o faca singur, in toata copilaria mica si scoala generala, copilul acela, ajuns la virsta liceului, ar fi fost pierdut pentru el insusi, pentru familie, pentru societate.
 
De-aia parintii copiilor cu nevoi speciale par "agresivi" celor care nu vor sau nu au capacitatea sa inteleaga. Pentru ca ei, acesti parinti, stiu ca au un timp limitat in care pot sa actioneze si se duc pina in pinzele albe pentru copiii lor. Si asta le face cinste!
 
Si de-aia, noi, parintii de copii fara nevoi speciale ar trebui sa ne tinem gura pe topice de-astea, pentru ca nu stim cum e de cealalta parte a baricadei, acolo unde te duci la culcare seara de seara cu inima strinsa pentru copilul tau!
 
Un Craciun Fericit sa aveti!
Simonna
 
 
 
 
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=72985

Citat:citat din mesajul lui oana_lex82
Da, avem si noi cifre si litere magnetice, dar stau nebagate in seama pe frigider, nu e interesat de ele...ma gandeam ca ceva de genul ala l-ar stimula...nu are rabdare sa uneasca puncte pe foaie..o mazgaleste direct..Merci mult de parere!! Poate e totusi prea mic pt asa ceva..Are in schimb rabdare sa faca puzzle, pt ca ii place!align="right" id="quote2">Pe langa cifre mari si mici poate sa traseze diferite forme(zig-zag,linie verticala,orizontala,patrat,dreptunghi etc). Brianna este f incantata cand imi deseneaza o inima de ex. La rubrica jocuri trebuie sa ghiceasca o litera ,construita din puncte luate la intamplare ,apoi ,unind punct cu punct ,contruieste o figura noua si la final descopera ce a iesit :casuta catelusului , o stea sau alta figura. Este educativ jocul , il recomand. (are 2 trepte pt volum)La fel http://www.elefant.ro/jucarii/joc-puzzle-imbinati-si-numarati-match-count-199652.html si http://www.elefant.ro/carti/carti-pentru-copii/grupe-de-varsta/iv-vii-ani/despartim-in-silabe-puzzle-152510.html PS Pentru +4 ani.Boti[flo],Ledi[flo] am comandat si am primit carti frumoase multumita voua!RE PS: Inca ceva dragut http://casaretro.com/product_info.php/info/p11191_Asocieri-numere-si-multimi.html[hia]Flori, mami deJulia Alessandra(5.07.2002) si Brianna Theodora (7.11.2008)

Cutii! Noul trend .Oricum copiilor le place sa se joace mai mult cu cutia decat cu ce e in interior .Si le mai pune in miscare imaginatia si creativitatea.

Citat:citat din mesajul lui XIO
Citat:citat din mesajul lui OanaRusu
Citat:citat din mesajul lui XIO
A, si asta cu "nu te baga nimeni in seama daca nu dai" imi face tensiunea sa creasca.**Fur is for petting***http://www.facebook.com/#!/adoptiicainiwww.adoptiipisici.roalign="right" id="quote2">Si mie imi creste. Pentru ca asa e.mami de [zana] (intr-o zi de vineri... 13 iunie ) si (ziua cea mai lunga: 21 iunie) Priveste partea buna a lucruriloralign="right" id="quote2">Ei, eu te asigur ca nu este asa.**Fur is for petting***http://www.facebook.com/#!/adoptiicainiwww.adoptiipisici.roalign="right" id="quote2">Sigur traiesti in Romania?Flori,id="purple"> mami de [avion]Eduard Stefan id="purple">(12.10.2008)id="purple">id="size1">