Vivela

claudia, probabil tu nu ai acum un animal si tind sa cred ca nici nu ai avut vreodata. eu sunt genul care se ataseaza responsabil de orice are viata, nu ma pot dispensa de un caine ca de o pereche de sosete gaurite. da, evident, pe o scara a valorilor pun copiii mei inainte, dar din fericire nu e cazul sa aleg - ori copiii, ori cainele.
asa ca pana una alta, cu toata nestiinta mea in ale celor cainesti , pana nu epuizez toate metodele nu pot sa consider ca e totul pierdut. ar fi fost simplu sa inchid poarta in urma lui si..."Dumnezeu cu mila, doar am si altele pe cap". dar nu pot, nu-s eu asa.
 
din fericire avem "mii de metri patrati de curte" (de fapt doar 1500 cu tot cu casa), asa ca un loc si pt el s-o gasi. eu sper ca in timp va capata incredere in noi si incet-incet, cu informare si putin noroc vom crea o relatie buna.
 
va multumesc tuturor pentru sustinere [flo].
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

Citat:citat din mesajul lui XIO
Interesant ar fi sa aflam din oamenii astia muscati de caini fara stapan cati au provocat.
align="right" id="quote2">
Este si neinteresant, si irelevant.
Prezenta cainilor vagabonzi pe strazi este cea care provoaca tragediile.

Altfel, circulatul cu bicicleta este o provocare, joggingul o provocare, joaca copiilor in parcuri o provocare, mersul noaptea printre blocuri o provocare, aruncatul gunoiului la tomberon o provocare. In toate cazurile astea apar de nu stiu unde caini maraind si ranjind, suparati ca spitele bicicletei, tropaitul alergatorului, rasetele copiilor, pasii pietonului, scartaitul tomberonului le-au deranjat siesta sau teritoriul.

ah, si constat ca azi avem o sarbatorita in strumfarie:
La multi ani, Ines Nicoleid="red">!
Valen, sa va traiasca mandretea de fata, ca-i frumoasa rau (mai trag cu ochiul pe FB)! sa va bucurati 1000 de ani unii de altii [flo][flo][flo][flo][flo]
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

nu vreau sa agit spiritele, insa nu mi se (mai) pare ok sa alergi cu mancarea dupa copil. din mai multe motive:
1. copilul mananca si daca nu-i e foame - gresit.
2. copilul nu mananca, desi tu insisti, si capata astfel aversiune fata de momentul servirii mesei. si tu capeti nervi, irascibilitate, frustrare.
3. copilul nu constientizeaza ce face, el continua sa se joace si deschide automat gura. pericol de obezitate, copilul nu e constient ca s-a saturat si se poate supraalimenta.
4. colectivitatea nu poate corecta chiar totul. eu am una bucata copil mare care mananca singur si la masa (deci regulamentar) DOAR la gradinita . acasa ma chinui sa-l tin pe loc si sa-i dau eu in gura mancarea (am gresit amarnic, va rog sa nu faceti ca mine pt ca veti pati ca mine ).
5. aversiunea fata de mancare odata instalata are toate sansele sa se mentina o viata intreaga, dezechilibrele putand fi in ambele directii, ori sa nu manance mai nimic, ori sa manance prea mult.
 
astea sunt concluziile mele trase din experienta proprie, nu-s copiate de nicaieri. faceti cum considerati, insa faceti-o in cunostinta de cauza.
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala id="Comic Sans MS">id="size1">

a, si mai vroiam sa zic un lucru: ma cam inspaimanta ca tocmai persoanele care sunt cadre didactice spun ca scoala e grea. pai cum vine asta? nu e menirea lor sa faca totul sa para usor si atractiv?
mie mi se pare aiurea sa afirmi "noi facem ce putem, dar daca copilul nu vrea...". e dezarmant total, e expresia neputintei si a esecului profesional.
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

Fetelor, i-am copt-o . La 6 am plecat in mall Sun Plaza si m-am intors pe la 9 cu acelasi text de mi-l baga el cand se duce cu cei de la servici la restaurant (nu-mi face placere dar sunt obligat ). Pe acelasi principiu, m-am imbracat si eu rapid si am intins-o. Daca trebuie dle, trebuie. Cand m-am intors in secunda urmatoare a zbughit-o pe balcon la tigara. Cica nu a reusit sa se duca ca omul nici la toaleta. Hi, hi Dupa numa 3 ore si-a revizuit atitudinea, ca de fapt el nu a vrut sa-mi zica ca nu mi-e greu insa nu e acelasi gen de stres pe care il are la servici. Bla, bla.
 
Carla hai ca revin sa-ti dau amanunte de mag.
ma duc sa-i dau fructele lui eric
 
un tot: Dana id="size3">id="red"> cu Daria id="size3"> id="purple"> (20.07 2007) si Eric id="size3"> id="navy"> (20.09 2010)
 
 

in momentul in care ai 3 copii, ai responsabilitatea de a le asigura cele necesare unui trai cel putin decent.
asa incat alegerea sotului nu ii apartine exclusiv lui, in functie de propriile nazuinte si preferinte, ci alegerea este (sau ar trebui sa fie) ghidata in primul rand de realitate.
e frumos si ideal sa-l iubesti si apreciezi pe cel de langa tine fara sa ai asteptari de la el, sa-l accepti asa cum e...dar filozofia dragostei nu tine nici de foame si nici ca argument celor de la banca atunci cand iti iau casa.
daca cei 3 copii raman fara casa in care locuiesc, dragostea parinteasca (necesara, de altfel, si de neinlocuit) n-o sa le fie deloc suficienta.
 
Michyyy, tu ce crezi ca vrea sotul tau? nu e mai corect sa aveti o discutie sincera, sa intoarceti problema pe toate partile, sa puneti unele sub altele si sa decideti asa cum considerati voi ca e mai bine?
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

neata si de la noi
 
noi suntem in grafic, greturile devin din ce in ce mai nesuferite...dar nu ma mai plang, asta e, stiu ca orice as face nu trec, asa ca n-are rost.
 
de mancat, eu continui cu fructele, sunt avida de orice e fruct, nu conteaza. si seminte de floarea soarelui, alune, nuci...de altceva nu prea mi-e pofta, de fapt nu prea cred in poftele de gravida, eu am pofte mereu. uneori le satisfac, alteori inghit in sec si gata.
mi se pare prea crud sa-mi trimit baratul sa umble dupa cai verzi pe pereti dupa inghetata sau cipsuri sau mai stiu si eu ce...
 
 
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

si eu care speram s-o vad pe Mariuca mergand ca pinguinul...dar cunosc mersul, l-a experimentat si D, e intr-adevar haios.
 
ultima: D e curios, vrea sa stie multe din ce eram noi cand eram copii: "mami, tati a fost un baietel cu barba?"
 
d - e amuzant in felul lui, desi nu-mi vine acum nimic in cap. poate si din cauza ca la capitolul amuzament D e number one cu vorbele de duh.
de cateva zile tot "citim" carti cu animale. si l-am invatat cum face leul. acum, la toate animalele d face ca leul, atat de tare rage ca a ragusit .
mai e amuzant (doar pt el) cum insfaca pisica de coada si o plimba prin toata casa, e asa hotarat...
mai e amuzant, de fapt induiosator cum incearca sa ma ajute la toate: imi aduce farasul cand vede ca am matura in mana, imi aduce sulul de hartie daca face cate un pipi pe jos, incearca si el sa toace legume daca fac mancare, incearca sa se spele singur cand il pun in cada...creste baiatul mamii .
 
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

multumesc de aprecierile la adresa copiilor mei [flo].
 
catelul este intr-adevar stresat si temator. cum ziceam intr-un post anterior, am pus mana pe o matura si el a crezut probabil ca ma duc sa-l bat. deocamdata nu are incredere in noi, eu sper ca cu timpul sa putem sa-i inspiram incredere si sa nu mai fie atat de temator.
 
claudia, oricat de suparata ai fi, sa stii ca eu am luat in calcul si opinia ta [flo]. eu am expus niste temeri, daca toata lumea ar fi zis ca din experienta lor cainele e irecuperabil si solutia pt el e injectia letala, atunci m-as fi gandit mai mult la aceasta varianta. tu ti-ai spus punctul de vedere - cum ca trebuie inlaturat cainele in favoarea copiilor, eu am zis ca nu se pune problema de ales intre ei. mi-ar fi placut sa argumentezi de ce acel caine e - in opinia ta irecuperabil si trebuie eutanasiat/inlaturat. nu doar sa-mi spui ca copiii sunt mai presus de caine, este un truism ce spui, asa este si asa va fi indiferent cat de bland sau agresiv ar fi cainele. nu am fost de acord cu afirmatia "cainii sunt periculosi" - pentru ca nu cred ca e asa. da, poate unii sunt periculosi, dar din fericire, cei mai multi nu sunt.
 
eu am cerut sfaturi - ce sa fac, daca exista sanse de reabilitare (si am inteles ca sanse ar fi) sau nu exista.
 
deci nu trebuie sa te superi inutil, dar masura propusa de tine e una radicala si neargumentata, de aceea te-au ironizat fetele (btw, si eu am auzit ca acvariul cu pesti n-ar fi tocmai safe pt bebelusi, nu mai stiu cauza. eu am avut hamsteri si m-au muscat si aia , iar matza mea zgarie rau cand se supara, noroc ca nu o face prea des. n-as putea sa afirm ca vreunul din anumalele astea nu prezinta potential pericol, dar nici nu trebuie sa traim cu sabia deasupra capului si cu frica si de umbra noastra).
 
revenind: catelul acum nu mai interactioneaza cu copiii. initial am crezut ca ii place sa stea cu ei, venea el din proprie initiativa si se lasa mangaiat si calarit, se aseza langa ei si parca doar ca nu zicea asta. ii lingea pe picioare, pe maini...
poate ca am interpretat eu gresit, sper sa nu fie prea tarziu acum.
 
kitty, mai am pisicuta, cu ea e chiar ok, se joaca . pisica e cam prea indrazneata, sare pe caine, pe coada lui, ii da cu labele pe bot in joaca...initial cainele se mai zburlea la ea, dar acum sunt prieteni.
 
cainele va sta in tarc imprejmuit. desigur, va avea timpul lui in afara tarcului, dar limitat. de asemenea, copii vor avea timp tot limitat de interactiune cu cainele si doar in prezenta mea.
eu incerc sa ma informez cat mai mult si sper ca pana la urma sa fie bine pentru toata lumea.
 
[flo]
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

multumesc de aprecierile la adresa copiilor mei [flo].
 
catelul este intr-adevar stresat si temator. cum ziceam intr-un post anterior, am pus mana pe o matura si el a crezut probabil ca ma duc sa-l bat. deocamdata nu are incredere in noi, eu sper ca cu timpul sa putem sa-i inspiram incredere si sa nu mai fie atat de temator.
 
claudia, oricat de suparata ai fi, sa stii ca eu am luat in calcul si opinia ta [flo]. eu am expus niste temeri, daca toata lumea ar fi zis ca din experienta lor cainele e irecuperabil si solutia pt el e injectia letala, atunci m-as fi gandit mai mult la aceasta varianta. tu ti-ai spus punctul de vedere - cum ca trebuie inlaturat cainele in favoarea copiilor, eu am zis ca nu se pune problema de ales intre ei. mi-ar fi placut sa argumentezi de ce acel caine e - in opinia ta irecuperabil si trebuie eutanasiat/inlaturat. nu doar sa-mi spui ca copiii sunt mai presus de caine, este un truism ce spui, asa este si asa va fi indiferent cat de bland sau agresiv ar fi cainele. nu am fost de acord cu afirmatia "cainii sunt periculosi" - pentru ca nu cred ca e asa. da, poate unii sunt periculosi, dar din fericire, cei mai multi nu sunt.
 
eu am cerut sfaturi - ce sa fac, daca exista sanse de reabilitare (si am inteles ca sanse ar fi) sau nu exista.
 
deci nu trebuie sa te superi inutil, dar masura propusa de tine e una radicala si neargumentata, de aceea te-au ironizat fetele (btw, si eu am auzit ca acvariul cu pesti n-ar fi tocmai safe pt bebelusi, nu mai stiu cauza. eu am avut hamsteri si m-au muscat si aia , iar matza mea zgarie rau cand se supara, noroc ca nu o face prea des. n-as putea sa afirm ca vreunul din anumalele astea nu prezinta potential pericol, dar nici nu trebuie sa traim cu sabia deasupra capului si cu frica si de umbra noastra).
 
revenind: catelul acum nu mai interactioneaza cu copiii. initial am crezut ca ii place sa stea cu ei, venea el din proprie initiativa si se lasa mangaiat si calarit, se aseza langa ei si parca doar ca nu zicea asta. ii lingea pe picioare, pe maini...
poate ca am interpretat eu gresit, sper sa nu fie prea tarziu acum.
 
kitty, mai am pisicuta, cu ea e chiar ok, se joaca . pisica e cam prea indrazneata, sare pe caine, pe coada lui, ii da cu labele pe bot in joaca...initial cainele se mai zburlea la ea, dar acum sunt prieteni.
 
cainele va sta in tarc imprejmuit. desigur, va avea timpul lui in afara tarcului, dar limitat. de asemenea, copii vor avea timp tot limitat de interactiune cu cainele si doar in prezenta mea.
eu incerc sa ma informez cat mai mult si sper ca pana la urma sa fie bine pentru toata lumea.
 
[flo]
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

multumesc de aprecierile la adresa copiilor mei [flo].
 
catelul este intr-adevar stresat si temator. cum ziceam intr-un post anterior, am pus mana pe o matura si el a crezut probabil ca ma duc sa-l bat. deocamdata nu are incredere in noi, eu sper ca cu timpul sa putem sa-i inspiram incredere si sa nu mai fie atat de temator.
 
claudia, oricat de suparata ai fi, sa stii ca eu am luat in calcul si opinia ta [flo]. eu am expus niste temeri, daca toata lumea ar fi zis ca din experienta lor cainele e irecuperabil si solutia pt el e injectia letala, atunci m-as fi gandit mai mult la aceasta varianta. tu ti-ai spus punctul de vedere - cum ca trebuie inlaturat cainele in favoarea copiilor, eu am zis ca nu se pune problema de ales intre ei. mi-ar fi placut sa argumentezi de ce acel caine e - in opinia ta irecuperabil si trebuie eutanasiat/inlaturat. nu doar sa-mi spui ca copiii sunt mai presus de caine, este un truism ce spui, asa este si asa va fi indiferent cat de bland sau agresiv ar fi cainele. nu am fost de acord cu afirmatia "cainii sunt periculosi" - pentru ca nu cred ca e asa. da, poate unii sunt periculosi, dar din fericire, cei mai multi nu sunt.
 
eu am cerut sfaturi - ce sa fac, daca exista sanse de reabilitare (si am inteles ca sanse ar fi) sau nu exista.
 
deci nu trebuie sa te superi inutil, dar masura propusa de tine e una radicala si neargumentata, de aceea te-au ironizat fetele (btw, si eu am auzit ca acvariul cu pesti n-ar fi tocmai safe pt bebelusi, nu mai stiu cauza. eu am avut hamsteri si m-au muscat si aia , iar matza mea zgarie rau cand se supara, noroc ca nu o face prea des. n-as putea sa afirm ca vreunul din anumalele astea nu prezinta potential pericol, dar nici nu trebuie sa traim cu sabia deasupra capului si cu frica si de umbra noastra).
 
revenind: catelul acum nu mai interactioneaza cu copiii. initial am crezut ca ii place sa stea cu ei, venea el din proprie initiativa si se lasa mangaiat si calarit, se aseza langa ei si parca doar ca nu zicea asta. ii lingea pe picioare, pe maini...
poate ca am interpretat eu gresit, sper sa nu fie prea tarziu acum.
 
kitty, mai am pisicuta, cu ea e chiar ok, se joaca . pisica e cam prea indrazneata, sare pe caine, pe coada lui, ii da cu labele pe bot in joaca...initial cainele se mai zburlea la ea, dar acum sunt prieteni.
 
cainele va sta in tarc imprejmuit. desigur, va avea timpul lui in afara tarcului, dar limitat. de asemenea, copii vor avea timp tot limitat de interactiune cu cainele si doar in prezenta mea.
eu incerc sa ma informez cat mai mult si sper ca pana la urma sa fie bine pentru toata lumea.
 
[flo]
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

asta e "bestia" , sunt cateva poze, nu stiu daca sunt reprezentative.
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

cainii nu sunt periculosi, la modul generic.
da, am 2 copii, imi pasa al naibii de mult de ei, am cerut sfaturi si accept si opinia cum ca e mai bine sa-l indepartez de copii, orice ar insemna asta.
copiii nu au fost speriati de caine, chiar baiatul cel mare a zis ca sa nu cumva sa-l dam afara, ca el l-a iertat. nu se sperie de el, chiar ar vrea sa interactioneze mai mult cu cainele. iar eu, speriata inca, i-am interzis asa ceva deocamdata.
copilul cel mic e in culmea bucuriei cand il vede, l-ar pupa in bot, il tine de dupa gat, e tandretea intruchipata intre ei. ma rog, era, ca nici pe el nu-l mai las, pana cand m-oi lamuri ce si cum.
deci, copiii nu au fost maltratati din cauza celor 2 incidente. intr-adevar, putea fi mai mult, de aceea am luat masuri ca asa ceva sa nu se repete.
 
nu vreau insa ca copiii mei sa creasca cu frica de animale si in general nu vreau sa traiasca cu frici de niciun fel.
daca insa timpul imi va demonstra ca relatia nu merge - si cainele e irecuperabil - atunci da, voi pune capat fara menajamente.
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

cainii nu sunt periculosi, la modul generic.
da, am 2 copii, imi pasa al naibii de mult de ei, am cerut sfaturi si accept si opinia cum ca e mai bine sa-l indepartez de copii, orice ar insemna asta.
copiii nu au fost speriati de caine, chiar baiatul cel mare a zis ca sa nu cumva sa-l dam afara, ca el l-a iertat. nu se sperie de el, chiar ar vrea sa interactioneze mai mult cu cainele. iar eu, speriata inca, i-am interzis asa ceva deocamdata.
copilul cel mic e in culmea bucuriei cand il vede, l-ar pupa in bot, il tine de dupa gat, e tandretea intruchipata intre ei. ma rog, era, ca nici pe el nu-l mai las, pana cand m-oi lamuri ce si cum.
deci, copiii nu au fost maltratati din cauza celor 2 incidente. intr-adevar, putea fi mai mult, de aceea am luat masuri ca asa ceva sa nu se repete.
 
nu vreau insa ca copiii mei sa creasca cu frica de animale si in general nu vreau sa traiasca cu frici de niciun fel.
daca insa timpul imi va demonstra ca relatia nu merge - si cainele e irecuperabil - atunci da, voi pune capat fara menajamente.
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

a, pai clar ca nu e vorba de bani, ca numai afacere nu e sa platesti 3400 de lei si sa castigi 500 de lei...
 
eu zic ca cine are bani de dat si timp la dispozitie, mai bine isi ia copilul de mana si se duce cu el la teatru, la spectacole, la concerte, la diverse cursuri organizate pt copii - pictura, teatru, etc. cu siguranta copiii ar fi incantati (muuuuult mai incantati decat de faptul ca apar intr-o reclama stupida la margarina, de ex.). si atunci chiar ca se vor gasi motive reale de mandrie. si mai mult ca sigur ca si copiii vor avea - mai devreme sau mai tarziu - motive sa fie mandrii de astfel de parinti, cu cap.
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

claudia, probabil tu nu ai acum un animal si tind sa cred ca nici nu ai avut vreodata. eu sunt genul care se ataseaza responsabil de orice are viata, nu ma pot dispensa de un caine ca de o pereche de sosete gaurite. da, evident, pe o scara a valorilor pun copiii mei inainte, dar din fericire nu e cazul sa aleg - ori copiii, ori cainele.
asa ca pana una alta, cu toata nestiinta mea in ale celor cainesti , pana nu epuizez toate metodele nu pot sa consider ca e totul pierdut. ar fi fost simplu sa inchid poarta in urma lui si..."Dumnezeu cu mila, doar am si altele pe cap". dar nu pot, nu-s eu asa.
 
din fericire avem "mii de metri patrati de curte" (de fapt doar 1500 cu tot cu casa), asa ca un loc si pt el s-o gasi. eu sper ca in timp va capata incredere in noi si incet-incet, cu informare si putin noroc vom crea o relatie buna.
 
va multumesc tuturor pentru sustinere [flo].
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

mda, cainele n-a stiut sa-si fructifice a doua ocazie , a sarit sa-l muste si pe copilul cel mic. culmea, acesta era cu mine de mana, copilul il mangaia usor pe cap (tot exersam capitolul asta, cum ca animalele nu se lovesc, se mangaie usor mai-mai, etc). absolut fara niciun preaviz a sarit la fata lui sa-l muste, muscatura a fost in aer pt ca am tipat imediat si am tras copilul intr-o fractiune de secunda, chiar nu ma asteptam.
 
pt mine e clar , nu pot aloca mai multe resurse. poate trebuia sa ma fi informat mult mai in detaliu inainte sa accept un caine la noi in curte. nu a fost alegerea mea sa luam un caine acum - mi-a fost mila de el si am zis ca nu e atat de greu sa asiguri mancare si putina afectiune zilnica, asa ca l-am primit. nu speram sa am un caine super-destept care sa-mi aduca papucii sau mai stiu si eu ce sa faca, dar nici nu ma gandeam ca o sa ne muste . eu - fraiera - credeam ca odata ce ai hranit un caine si i-ai aratat afectiune iti este recunoscator toata viata (bla-blaurile cu cainele, prietenul cel mai bun al omului), credeam ca un caine nu musca copii, ca simte, ca e o legatura nustiucum... se pare ca nu chiar toti sunt asa...
 
trebuie sa-mi apar copiii, nu pot spera ca nu se va mai intampla, copiii sunt mici si se pare ca nu e suficient sa fie supravegheati - legatura trebuie cu totul intrerupta, pt siguranta lor.
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

nu este cel cu fetita, dar eu de cate ori vad clipul asta mi se furnica pielea pe mine:
(nu strica sa fie vazut de cat mai multi, poate ii emotioneaza cumva si au vreo revelatie)
 
[tube]
[/tube] 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

nu este cel cu fetita, dar eu de cate ori vad clipul asta mi se furnica pielea pe mine:
(nu strica sa fie vazut de cat mai multi, poate ii emotioneaza cumva si au vreo revelatie)
 
[tube]
[/tube] 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

deci un copil care incepe la 6 ani scoala este stresat? sau mai stresat ca unul care incepe la 7 ani?
 
eu cred ca toti parintii urmaresc binele copiilor lor. diferentele dintre conceptiile noastre sunt strict legate de propria experienta avuta cu scoala.
 
daca tu, atunci cand auzi cuvantul scoala vezi doar teze, timp pierdut, emotii, dificultati, olimpiade, concursuri, frustrari, lacrimi pe caiete, etc., atunci da, inteleg ca pt tine scoala e ceva ce trebuie amanat cat mai mult. daca insa intelegi prin scoala - informatii noi, prieteni noi, experiente interesante, disciplina, organizare, potential, abilitati noi, atunci parca scoala nu mai e chiar bau-bau.
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

Citat:citat din mesajul lui MadalinaM
Ma revolta discutiile voastre savante despre cate stiu copiii sa faca la 5 ani si inutilitatea/plictisul generat de scoala la 7 ani!Ahh..si fiindca noi suntem mici, 1an si 8 luni, m-am intristat si mai tare cand am auzit ca nu va mai avea voie sa plimbe tractorasul pe mobila/covor decat maxim 4 luni, dupa aia litere si cifre magnetice, eventual rigla si compasul sa nu pierdem "momentul geometric". Pai si tractorasul??? ramane ne-plimbat? ca pana acum doar il arunca de nu-si vedea rotile[olala].Sora-mea e invatatoare. Baietelul e nascut in decembrie. L-a dat la scoala la 6 ani si 9 luni. Apoi a recunoscut ca s-a grabit! Si, din experienta de la clasa, recomanda 7 ani, mai ales in cazul baieteilor.Bird, stii ce e infiorator? ca sistemul v-a convins si pe voi ca e mai bine la 4.5 ani la soala...brrrr! Da, fiindca e nevoie de "carne de tun" cat mai curand pe "plantatia capitalista"[q].align="right" id="quote2">mai nasol este ca noi stim apriori ce nevoi are copilul. evident, asta o invatam de prin carti, de pe internet, de la sora, matusa, etc. dar ne uitam vreodata la propriul copil ca sa-i identificam nevoiele? evident, la 4 ani sau la 6 are inca (ne)voie sa plimbe tractorasul pe covor, eu insami o mai fac jucandu-ma cu el. mai grav e ca ii refuzam din start nevoia de a face si altceva, de teama sa nu-si piarda copilaria. (eram aproape convinsa ca cineva va interpreta mot-a-mot partea cu tractorasul, cred ca am fost prea subtila pt unii, scuze).ma intristeaza sa vad ca pe subiectul asta se ciocnesc orgolii in mod gratuit. eu am ales sa dau credit copilului meu, sa-i deschid usi si nu sa ii inchid. dar fiecare are dreptul sa decida pentru el si copiii lui. reiau si eu cuvintele Lunei: din partea mea, copiii vostri pot incepe si la 10 ani scoala, de-abia vor avea o copilarie mai lunga si mai fericita.________________ Traiesc in Orasul Alandala Juridic@id="Comic Sans MS">id="size1">

Citat:citat din mesajul lui MadalinaM
Ma revolta discutiile voastre savante despre cate stiu copiii sa faca la 5 ani si inutilitatea/plictisul generat de scoala la 7 ani!Ahh..si fiindca noi suntem mici, 1an si 8 luni, m-am intristat si mai tare cand am auzit ca nu va mai avea voie sa plimbe tractorasul pe mobila/covor decat maxim 4 luni, dupa aia litere si cifre magnetice, eventual rigla si compasul sa nu pierdem "momentul geometric". Pai si tractorasul??? ramane ne-plimbat? ca pana acum doar il arunca de nu-si vedea rotile[olala].Sora-mea e invatatoare. Baietelul e nascut in decembrie. L-a dat la scoala la 6 ani si 9 luni. Apoi a recunoscut ca s-a grabit! Si, din experienta de la clasa, recomanda 7 ani, mai ales in cazul baieteilor.Bird, stii ce e infiorator? ca sistemul v-a convins si pe voi ca e mai bine la 4.5 ani la soala...brrrr! Da, fiindca e nevoie de "carne de tun" cat mai curand pe "plantatia capitalista"[q].align="right" id="quote2">mai nasol este ca noi stim apriori ce nevoi are copilul. evident, asta o invatam de prin carti, de pe internet, de la sora, matusa, etc. dar ne uitam vreodata la propriul copil ca sa-i identificam nevoiele? evident, la 4 ani sau la 6 are inca (ne)voie sa plimbe tractorasul pe covor, eu insami o mai fac jucandu-ma cu el. mai grav e ca ii refuzam din start nevoia de a face si altceva, de teama sa nu-si piarda copilaria. (eram aproape convinsa ca cineva va interpreta mot-a-mot partea cu tractorasul, cred ca am fost prea subtila pt unii, scuze).ma intristeaza sa vad ca pe subiectul asta se ciocnesc orgolii in mod gratuit. eu am ales sa dau credit copilului meu, sa-i deschid usi si nu sa ii inchid. dar fiecare are dreptul sa decida pentru el si copiii lui. reiau si eu cuvintele Lunei: din partea mea, copiii vostri pot incepe si la 10 ani scoala, de-abia vor avea o copilarie mai lunga si mai fericita.________________ Traiesc in Orasul Alandala Juridic@id="Comic Sans MS">id="size1">

mirela, dar e pagubos sa ma gandesc ca copiii mei vor avea profesori slab pregatiti si ca ii va obosi scoala! la ce ma ajuta gandul asta? poate ei vor fi isteti si vor prinde totul din zbor, asa cum am facut-o si eu si marea majoritate a celorlalti.
eu nu pot sa ma gandesc ca exceptia (ce zici tu, adica e posibil sa il oboseasca scoala, ca va adormi cu capul pe banca, etc.) i se va aplica. nu pot sa gandesc asa. prefer sa ma gandesc ca daca va intampina dificultati - de orice natura - il voi ajuta cu toate fortele mele sa treaca peste ele.
 
decat sa-l tin departe de posibilitatea de a avea dificultati (posibilitate inventata, ca nici eu si nici tu nu avem certitudinea ca copiii nostri nu-s destul de isteti sa n-aiba niciun fel de probleme), mai bine il confrunt cu ele si-l ajut sa le depaseasca, daca e cazul.
 
si cred ca e gresit sa faci comparatii intre copii luand in considerare clasa in care se afla. eu cel mult iau in considerare varsta: am un copil de 9 ani (de ex.) si il compar cu un alt copil de 9 ani, nu ma gandesc ca al meu e clasa a 3-a si celalalt a 2-a.
 
eu recomand cu caldura o carte (oricare) de maria montessori, care a lucrat mult cu copiii, observandu-i. printre altele, a constatat ca invatarea scrisului si cititului se petrec spontan in jurul varstei de 4 ani si jumatate. numai noi ii infranam si ii obligam sa invete aceste lucruri la 7 ani, cand deja au pierdut momentul. la 7 ani trebuie sa faca un regres enorm si sa depuna eforturi foarte mari pentru a invata ceva ce ar fi putut sa faca fara niciun efort cu 3 ani in urma.
copilul meu - si multi altii - la 3 ani si jumatate stie toate literele si cifrele. i-am dat ocazia sa le invete (adica i-am luat litere si cifre magnetice si i-am raspuns la intrebari), nu am stat nici macar 5 minute sa-l invat eu. dupa ce el va stii sa scrie si sa citeasca, mi se pare dubios sa se apuce sa faca bastonase la 7 ani tocmai pentru a invata sa scrie.
 
materia scoalara nu e multa. e doar prost structurata si momentele din viata copiilor cand le invata sunt gresit alese. la 4 ani al meu stie de pentagon, hexagon, i-am povestit de unghiuri, mediana, bisectoare si altele. deci notiuni "grele" de matematica se pot prinde din zbor, in joaca, la varsta potrivita. da, la 9-10 ani e greu, ai pierdut deja trenul!
 
si nu e al meu copil vreun geniu. toti sau marea majoritate sunt curiosi sa afle cat mai curand informatii din toate domeniile "scolare" - geografie, botanica, istorie, muzica, etc. numai noi ii infantilizam si le punem in brate o papusa sau o masinuta s-o plimbe tamp pe covor ca "sa-si traiasca copilaria". ii obligam sa se maimutareasca la o serbare la gradinita cand recita o poezie imbracati ca niste clovni, considerand acest lucru ca fiind expresia suprema a copilariei. si evident, ne suparam daca refuza.
 
asta e parerea mea subiectiva, desigur, ma raportez la proprii copii si la observatiile asupra celorlalti, cand am avut ocazia. atat.
 
 
 
 
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">

corsqe, eu cred ca doar ai avut profesori foarte...nepregatiti. atata vreme cat eu - la aceiasi ani cu tine - am inteles din prima diferenta dintre mediana si mediatoare si nici nu am fost deloc depasita de multitudinea de informatii, inseamna ca pedagogul e cel care a facut diferenta.
 
ce pacat ca noi insine, ca parinti, credem ca ai nostri copii sunt atat de prosti incat nu vor face fata :((. si daca gandim asa, le insuflam ideea asta de mici si atitudinea fata de scoala ("e greu", "nu esti pregatit", "nu faci fata" - chiar nerostite in fata copilului, el tot le simte). nu va mirati ca vor avea rezultate mediocre.
 
 
 
________________
Traiesc in Orasul Alandala
 
Juridic@id="Comic Sans MS">
id="size1">