diana_jors

Hello,
 
se pare ca intru si eu in grup :) DPN aprox 2 iulie cf ecografiei. UM irelevanta :)
 
Pana acum bebe bine, mare si voinic, placenta inserata jos dar o rog frumos sa se ridice, fara probleme pana in acest punct si sper sa mearga ok pana la termen :)
 
Mai am un  [cavaler] de 6 ani si jumatate, scolar :)
Bine v-am gasit!

Hello,
 
se pare ca intru si eu in grup :) DPN aprox 2 iulie cf ecografiei. UM irelevanta :)
 
Pana acum bebe bine, mare si voinic, placenta inserata jos dar o rog frumos sa se ridice, fara probleme pana in acest punct si sper sa mearga ok pana la termen :)
 
Mai am un  [cavaler] de 6 ani si jumatate, scolar :)
Bine v-am gasit!

Din experienta statului o vreme in preajma unui copil cu ADHD: daca nu are aceleasi probleme cand e odihnit, eu zic ca nu e ADHD daca avea deficienta de atentie, era absolut imposibil sa nu se fi observat pana la varsta asta. Cred ca pur si simplu oboseste (toti copiii sunt mai agitati si mai irascibili cand sunt obositi).
 
Ca idee, la ADHD, "neatentia" nu se manifesta doar la ceea ce ii arati/explici, ci in tot ceea ce face, inclusiv in modul in care mananca, se imbraca etc. De genul, mananca supa, si daca cineva incepe sa povesteasca pe langa el nu mai e capabil sa se concentreze la faptul ca mananca si duce lingura pe langa gura/varsa supa etc. Se vede in absolut toate activitatile de zi cu zi. Copilul pe care il stiu eu nu era capabil nici sa stea la gradinita la o activitate intreaga, se cerea mereu afara pentru diverse motive - ca vrea la baie, ca vrea apa, ca vrea aer, se plimba la alte grupe etc Face deja tratament de cativa ani, si e mult mai bine, tocmai a terminat clasa a 3-a. Nu are fb pe linie (are perioade in care acumuleaza si perioade in care pierde mult din ce a acumulat, e nevoie inca de multa grija din partea parintilor la acest capitol), dar in linii mari e ok
 
Problema mare nu e hiperactivitatea, cat mai ales deficienta de atentie...
 
Iar partea cu lovitul - nu are legatura cu ADHD, e o situatie care trebuie luata si "tratata" independent parerea mea
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Citat:citat din mesajul lui Rufus
La mine in casa nu exista bugete separate si nici fisa de venituri/cheltuieli pe partener. [...] Nu vad rostul acestor evidente oricat mi-as stoarce mintea.align="right" id="quote2">Deci nu-s defecta [:D]Nici noi nu tinem evidenta pe hartie. Si n-am tinut niciodata, desi mi s-a spus de mai multe ori ca ar fi mai bine Fiecare isi ia banii in contul lui, el plateste creditele, eu platesc gradinita + curentul + benzina; cu gazul e mai complicat ca noi avem GPL, deci el intra la categoria "cumparaturi pentru casa"; la cumparaturi pentru mancare mergem cel mai adesea impreuna, plateste cel care are bani disponibili; haine - mai mult eu, si doar la nevoie, in special pentru Alex la schimbarea de sezon ; pentru casa - intotdeauna mergem la cumparaturi impreuna, si cu o lista destul de clar stabilita dinainte.Nu stiu exact cati bani ia el, nu stie exact cati iau eu; stim cu aproximatie; dupa ce platim cele "standard" (rate, gradinita, utilitati), mai discutam pe tema "tu cat mai ai, ce avem de luat, sa vedem cat costa", apoi luam deciziile la comun.Nu ne dau banii afara din casa nici pe noi, dar ne intindem atat cat ne e plapuma de fiecare data. Daca e o perioada cu cheltuieli mai mari cu casa/utilitatile, de exemplu, mancam mai putin(e) . Am avut si situatii de genul: "cand iesi de la serviciu ia te rog 2 paini; R: mai am bani numai de o paine, iau eu una si ia tu restul [:D]", sau saptamana intreaga traita doar din alocatia de 4x lei a lui Alex (alocatie despre care, in vremurile bune, habar nu aveam cand/daca intra sau ce valoare are ). Si tot n-am simtit nevoia sa notam pe hartie... de fapt, pe mine chiar m-ar frustra, eu mananc mai mult decat ambii barbati din casa la un loc, si sa vad chestia asta scrisa pe hartie in fiecare zi... grr [:D]Totusi, cred ca fiecare familie hotaraste singura, pentru ea, cum e mai bine. Si un e treaba altora. Deloc Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)Alerg 42 pentru o sansa"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Citat:citat din mesajul lui AB_AC
Legat de kine. Kine nu e medic. Te ajuta sa faci ceva mai repede, dar organismul s-ar descurca si fara cu o viata sanatoasa si activa.
align="right" id="quote2">
Uf. Organismul de multe ori s-ar descurca PROST fara kine. Cred ca e o diferenta fundamentala. Nu te ajuta sa faci ceva mai repede, ci te ajuta sa faci ceva corect. Exista cazuri in care se impune. Si spun asta din experienta, am avut 2 accidente de masina (din vina altora!) in urma carora am ajuns sa facem kineto, si eu si baietelul meu, dupa oase rupte si articulatii distruse. Daca n-am fi facut-o, el ar fi ramas cu mers schiopatat, iar eu cu un umar stramb. Si te asigur ca nimeni din cabinetele de kineto nu era acolo doar pentru distractie, sa faca ceva... mai repede. Si oricat de sanatoasa si activa viata am fi avut (si crede-ma ca avem ), umarul meu de exemplu tot stramb ar fi ramas.
Ah, totusi, chiar daca nu face Facultatea de Medicina, kinetoterapeutul are cunostintele medicale necesare pentru a face ce trebuie. Face o specializare de kinetoterapie intr-o facultate. Kinetoterapia nu e un moft, doar ca vrei tu sa faci ceva mai repede...

Citat:In plus autismul nu aduce un retard mintal neaparat.
align="right" id="quote2">
Ai ramas cu o idee fixata repet intrebarea din mesajul anterior: am zis eu ceva de autism? Au zis altii, si ma "certi" pe mine

Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Am uitat sa va spun ca de 2 saptamani dorm singuri in camera lor, au venit paturile, le-am luat saltele, le-am infatosat si, mai ales, am montat la ei si pe hol lampi de veghe. Chiar dorm singuri in paturi de 90/200. Gata cu patutul de bebe .
 
rein

Capcaune, pe de alta parte, e si obligatia pietonului sa se asigure pana la aceeasi limita. Aberant sau nu, asa trebuie sa faca toti.
 
Pe de alta parte, limita legala in zonele intens circulate de pietoni e 5 km/ora. E practic viteza de plimbare a omului (la 10 km/ora deja se depaseste viteza de "jogging" si se intra la "alergare"). Niciun sofer (nici macar eu) nu merge chiar la acea viteza, care poate ca ar permite acea oprire mentionata in paragraf... de fapt masina mea nici nu imi indica viteze sub 20 km/ora. Dar daca masina ar merge la viteza de plimbare a unui om normal, ar putea evita aproape tot, iar ce nu ar putea evita s-ar solda fara absolut nicio problema medicala. Deci pasajul acela nu e mai aberant decat limita de viteza
 
Ce vroiam eu sa zic e ca moral e una, legal e alta. Iar legal, expertii pot invarti legile asa incat sa convina oricarei parti. Daca o masina loveste un pieton "sarit" pe trecerea de pietoni se sare la gatul soferului, dar de fapt si pietonul ar fi putut sa se asigure mai bine... Sau in cazul meu - avand in vedere varsta copilului (3 ani), teoretic as fi putut sa il tin in brate si astfel as fi evitat eu accidentul, chiar daca soferul avea viteza mare. Nu stiu care e varsta de la care am dreptul de a nu mai fi obligata sa il iau in brate. Si btw, pentru cine nu stie, benzinaria se considera echivalenta cu mijlocul strazii, ca nu are trasate pe ea treceri de pietoni. Deci in orice punct din benzinarie va aflati ca pieton, sunteti in plina traversare prin loc nepermis asa spune legea.
 
Acum, depinde cata coloana vertebrala are "partea"... daca se axeaza pe moralitate sau vrea cu tot dinadinsul sa stoarca bani, respectiv sa scape fara dosar penal, in functie de care parte a baricadei - pardon, accidentului - se afla. Legal, se poate orice
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Viteza mica nu garanteaza ca nu il lovesti, dar cu cat viteza e mai mare, cu atat vatamarea e mai grava. Una e sa provoci o zgarietura, alta multiple fracturi...
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

si fata mea participa. sa speram ca nu va ploua prea tare.
 
albinutza

Daca tot te intereseaza zona de nord, intervin si eu:
 
Noi stam in Caciulati, zona Moara Vlasiei. Stam acolo de aproape un an, si nu ne-am muta inapoi Magazine - sunt vreo 3 la mai putin de 5 minute pe jos (mie asta mi se pare aproape, eu nici in oras nu prea luam masina daca ma descurcam pe jos sau cu transportul in comun)
Transport: sunt microbuze la fiecare 10 minute in timpul saptamanii, incepand cu ora 5:20 pana seara la 9:45, iar in week-end sunt cam la 20 minute.
Gaz - noi avem GPL. Cost: o umplere de 3000 lei ne tine cam 3 luni de iarna. Iar din ce am umplut in aprilie, de 3000 de lei, pana acum am folosit cam jumatate (pentru apa calda si gatit).
Curent - consum mai putin decat la bloc, desi casa are 200mp. Nu imi dau seama de unde e diferenta
 
Drum: recordul minim e de 20 minute de pe Dorobanti pana acasa, recordul negativ - o ora si vreo 5 minute, cand a fost un accident grav pe DN1 si a fost circulatia restrictionata. Pana in Bucuresti avem deocamdata 2 posibilitati de transport - fie prin Balotesti - DN1, fie prin Tunari-Pipera. Iarna, Caciulatiul e curatat, Balotestiul NU, Tunari da, Pipera da - deci asta iarna am preferat varianta Tunari; in rest, preferam DN1. Cand va fi gata autostrada (suntem la 1 km de iesire, acum in lucru) o sa mai fie si varianta respectiva, dar la cum merg treburile nu e ceva pe care sa te poti baza
 
Nu e neaparat nevoie sa urci in masina pentru orice - fiind un sat, distantele sunt MULT mai mici decat in Bucuresti. Deci, se poate merge pe jos, sau cu bicicleta. Exista brutarie deschisa non-stop in Moara Vlasiei, noi avem 4.7 km de acasa pana la brutarie, adica aprox 26-30 min cu bicicleta, drum dus-intors. Eu am mai venit cu bicicleta si pana in Bucuresti - am 22 km pana la fantana Miorita
 
Exista parc, exista cabinet cu medic de familie cu program pana la 6 seara in fiecare zi lucratoare, exista scoala. Exista scoli bune in Otopeni. Exista gradinite privata cu afterschool in Otopeni si in Corbeanca (asta inseamna intr-adevar un mic ocol). Si foarte important - exista copiii de pe strada Alex si-a facut multi prieteni, ies aproape in fiecare seara la joaca pe straduta noastra - pe unde trec doar masinile noastre.
 
Ca satul e amortit duminica - da, asa e. Lumea la sat chiar nu lucreaza duminica . Oricum, e liniste in general. Noi ne simtim in vacanta in fiecare zi . Sa va explic cum ne canta privighetoarea in gradina primavara, sau cum se aude suierul vantului printre pomii inalti?
 
Avem o curte mare, dar nu gradinarim. O sa o amenajam frumos, cu loc de joaca pentru Alex, foisor, terasa, flori, alei, si mai vedem noi, poate si o piscinuta. In timp, ca nu avem acum resursele financiare necesare Ajungem acasa seara intre orele 7-8, dar 2 zile din 7, pe care le stai acolo, te incarca suficient pentru celelalte 5.
 
Cinematograf - inteleg ca se va face in Baneasa. Dar oricum nu eram toata ziua la filme nici inainte. Lucram in Bucuresti, ce avem neaparat nevoie sa fie luat din oras chiar nu creeaza probleme. Cumparaturile le facem de la super/hipermarketurile din Balotesti si Baneasa. Deocamdata si Alex vine la gradinita in Bucuresti, si nu are probleme cu distanta/drumul. Inainte stateam in Berceni, si faceam 45 min pana la gradinita (zona Gara de Nord), acum facem chiar mai putin
 
Instalator, electrician - am gasit in sat. Service-uri auto - exista cateva in Otopeni; spalatorii, vulcanizari - in sat.
 
Liceu - exista unul chiar bunicel in Otopeni; daca vrea sa ramana seara mai mult - din partea mea ok, doar sa prinda macar ultimul microbuz, care pleaca de la Piata Presei la 21:45 sau na, om merge noi cu masina, ca in maxim 10 minute suntem acolo poate chiar vom reusi sa mentinem o relatie de prietenie cu copiii si in acea perioada [;)]
 
Sa mai ai in vedere faptul ca la casa se strica permanent cate ceva, si ai permanent de facut cate ceva de la o coama care zboara de pe casa la vant puternic, pana la izolatia pe care ti-o roade cainele , o teava care se infunda, buruienile din curte care trebuie taiate, o bucata de gard care se inclina, o matza care trebuie deparazitata, niste corcoduse care trebuie culese, fosa care trebuie golita, gunoiul care trebuie scos la poarta in ziua potrivita, facturile pentru fiecare maruntis care trebuie platite in alte parti (ah, avem si PayPoint in sat)... fac parte din farmecul vietii, dar la bloc nu ai parte de ele
 
In rest, eu abia astept zapada, si sa ne "zapadim" prin curte...
 
Oricum, decizia va apartine. Daca te intereseaza alte detalii despre zona, poti sa ma intrebi

 
Edit: este si farmacie langa brutarie, chiar in Moara Vlasiei si pizzerie in centru, cu livrare acasa
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Roxana, hai sa zic parerea mea la ce ai spus tu,cum vad eu lucrurile:
1. Si parintii lucreaza in oras, deci dimineata merg toti odata, spre seara pleca din oras toti odata (cand sunt la gradi, stau acolo pana la 17, la scoala nu stiu inca dar sunt solutii: o bunica, un after school. Daca ar fi sa stai in oras si sa lcurezi pana la 17-18, problema 'ce fac cu copiii pana ies de la munca' oricum este);
2. nu vad ce ma impiedica sa ies cu prietenii dupa servici sau in we, chiar daca apoi tre sa ajung la 15 km de terasa/restaurantul unde m-am oprit. La fel cum sunt sigura ca asa avea in we curtea plina de prietenii fugiti din oras la un gratar, un stat in foisor si respirat aer curat in timp ce copiii s=ar juca pe langa noi.
3. La spital/farmacie se poate ajunge in 15 minute (si in oras iti ia 10-15 mintue, depinde cat de departe esti). Cabinete de medici de familie si farmacii sunt si prin sate acum. Magazine dechise pana la 22 sunt si in sat.
4. La unii le place
5. Prietenii copiilor pot fi vizitati sau ne pot vizita, se pot opri impreuna intr-un parc dupa scoala/gradi, apoi sa plece fiecare la casa lui.
 
 
 

Am marfa la bazar umanitar DC id="red">
 
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
 
'Cos what I feel is the only truth for meid="size1">id="blue">
 

Noua ne place sa lucram la gradina. invatam in fiecare an cate ceva. Si terasa ne-am facut-o singuri. Si m-am certat cu sotul, ne-am pupat, ne-am certat din nou dupa care am facut concurs care da lemnul mai repede cu ulei de in. La final eram foarte fericiti si foarte mandrii si este ceva ce am facut impreuna. Gardul e vopsit de noi tot cu tipete si scandal si rasete si n moduri de a-l vopsi de la pensula pana la pistol de vopsit. Dalele le-am pus impreuna, rosiile le-am ingrijit impreuna, lalelele le-am pus impreuna si plantam impreuna. Trandafirii nu ne-au iesit.
Nu pot sa-ti descriu sentimentul pe care-l avem cand mancam seara pe terasa si vedem ce am facut amandoi. Multi prieteni ne intreaba si pe noi ce e in capul nostru de muncim atata dar la sfarsitul unei zile suntem fericiti si plin de energie si ne iubim si ne harjonim fata de ei care dupa ce au stat pe canapea si maxim au dat o fuga pana in moll seara stau si se uita la televizor ( nu toate cuplurile, sunt si care ies pe la terase sau merg cu bicicleta)
Noi avem planuri mereu. Trebuie sa vopsim scara, vreau sa punem grinzi de lemn sa dam senzatia de rustic, trebuie la sfarsit de octombrie sa scoatem bulbii de lalea, sa-i despartim si sa-i replantam dupa noua configuratie. Toate astea par grele si-mi pareau si mie grele dar ne ofera momente unice ca si cuplu.
Si nu neglijam nici viata sociala, mergem la petreceri, la botezuri, mai mereu avem casa plina de oaspeti, plecam la munte si avem si alte activitati decat cele casnice.
La bloc insa mi-ar lipsi toate astea.
Vara mancam seara pe terasa si admiram cerul plin de stele. Sotul meu mai pune muzica si ma invita la dans langa salcie sau punem o paturica si stam si ne uitam la cer si radem impreuna si vorbim de ale noastre. Am avut chiar si cortul pus in curte tot asa, de distractie.
Dar e vorba de cum suntem noi. Asta e felul nostru si ne plac activitatile astea. Nu toti oamenii sunt asa si din cauza asta trebuie sa gandesti cu atentie si sa alegi ce ti se potriveste mai bine. Sunt multi care nu ar fi fericiti asa.
 
 
[gravi]+22

Matzaila, mi-ai adus aminte si de asta de exemplu, ieri sotul a facut un sant in perete, ca vroia sa mai traga un bec in hol, intr-o zona care i se parea insuficient luminata. Aseara, dupa ce am culcat copilul, el "strecura" cablurile in sant, iar eu dadeam cu pasta de gips ca sa le "prind" inautru si sa finsez peretele. Munca in echipa, terapie de cuplu [:-)))] La final am ajuns totusi la concluzia ca o sa trag o felie de tapet peste zona respectiva si am si schitat un model de mobilier potrivit acolo... [;)]
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Citat:citat din mesajul lui Laura25
Dar daca e vorba de 10-15 km distanta de un oras din provincie? In Bucuresti distantele sunt mari, aglomeratia isi spune cuvantul. Dar cum e sa stai la 15 minute de un oras mic, unde oricum nu iti trebuie mai mult de 20-30 de minute sa-l traversezi dintr=un capat in altul? Am marfa la bazar umanitar DC id="red">Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi 'Cos what I feel is the only truth for meid="size1">id="blue">align="right" id="quote2">Casa noastra e la 3.5 km de centrul orasului (Rm. Valcea). avantajele sunt multe, ma rezum doar la dezavantaje .avem doar o masina. Lucram in aceeasi zona dar dupa program sunt multe drumuri de facut in oras. trebuie mers cu copiii in parc, la baschet, la engleza, la cumparaturi, etc. daca ar fi doua masini nu ar fi asa de complicat. din pacate am ramas doar cu una pt a putea termiam casa. avem transport in comun dar circula mai rar. solutii exista dar nu e asa comod ca la bloc.Alt dezavantaj: la casa e mereu ceva de facut, deci nu mai ai timp pt tine plus banii cheltuiti. Cheltuielile sunt muuuult mai mari.Eu una am trait doar la bloc, stau la casa de un an dar nu m-asi intoarce la apartament.Avem prieteni multi deci mereu e cineva in vizita, la un gratar . Copiii nu duc lipsa de prieteni.Nico

Multumim. Am facut public temporar si albumul de pe FB, acolo se vede mai bine ce am "stricat" noi
 
Spor la treaba! asteptam poze [;)]
 
La noi urmeaza un fel de garaj - un "ceva" acoperit cat sa nu ninga pe masina... scheletul e gata, sa vedem cum invelim si amenajarea dormitorului, unde, la fel ca la living, vreau un perete si jumatate cu tapet, restul zugravit, si mai are sotul de bagat niste prize in perete... vedem ce iese
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Io vreau sa-i multumesc cui si-a facut mila si a despartit cuvintul "she-male" ,altfel ma uitam ca bou`n tzeava [:-)))] mai ales in primul post unde-s toate cam alandala.
Iaca am mai invatat azi ceva (she -male cu tzatze si penis,she-male cu penis si vagin) boon,cultura vasta nu strica nimanui.Simt ca m-am mai desteptat putin.
 
************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!
 
 
 

Multa sanatate Evei!
 
Iti inteleg perfect suferinta, am si eu un copil care a suferit enorm in vara anului trecut din cauza neatentiei de o secumda a cuiva, si culmea, eu eram langa copil si n-am putut impiedica dezastrul. In viziunea ta, ce ar trebui sa fac eu, cum ar trebui sa ma simt eu? Da, n-ai fost langa Eva cand s-a intamplat, dar daca erai la un pas de ea, ai fi vazut dezastrul venind, si n-ai fi putut sa il impiedici, cum ar fi fost?
 
Sincer, eu nu inteleg ce vrei exact in legatura cu gradinita: vrei sa se inchida, sa nu mai functioneze niciodata, vrei ca educatoarele alea sa nu mai lucreze niciodata, eventual sa nu se mai apropie de vreun copil toata viata lor, sa ii cololeasca si pe strada pe la 10 m distanta? Vrei ca toti cei implicati in existenta si dezvoltarea gradinitei respective, sa se stearga de pe fata pamantului, pentru ca nu mai merita sa traiasca?
 
Da, oamenii gresesc. Da, oamenii pot distruge vieti intr-un moment de neatentie. Si da, oamenii chiar au momente de neatentie. Nu merita o a doua sansa? Da, ne judecam cu ei, poate ne alegem cu despagubiri, poate nu. Avem si noi dreptul sa ii acuzam, au si ei dreptul sa se apere. Iar avocatii de ambele parti trebuie sa isi faca datoria. Gandeste-te ca va aparea (daac nu exista deja) un avocat care sa incerce sa le salveze pielea. Poate el in sufletul lui tine cu tine, dar asta e meseria lui si asta va trebui sa faca. Sau poate si el va fi nesimtit si nu va mai avea dreptul sa profeseze vreodata?
 
Da, doare enorm cand i se intampla copilului tau. Dar sfatul meu: accepta ce s-a intamplat, si mergi mai departe canalizandu-ti energia in primul rand pe recuperarea Evei, apoi, daca nu ai altceva cu prioritate mai mare, pe dosar/proces. Orice altceva, privitor la gradinita, nu face decat sa iti strice echilibrul pe care cu greu te chinuiesti sa ti-l restabilesti.
 
Accepta starea de fapt din momentul de fata, si mergi mai departe. Nu te mai chinui cu intrebari de genul "cat de nesimtiti pot fi". Nu, iti spun din experienta, nu ajuta la nimic. Da, imediat dupa accidentul nostru am fost si eu ca tine, apoi mi-am dat seama ca e mai bine daca imi canalizez energia pe altceva. De fapt, la scurt timp dupa accident eu m-am trezit suspecta de o boala grava, asa ca m-am focusat complet pe recuperarea lui, sa fiu sigura ca il mai vad recuperat din fericire diagnosticul nu s-a confirmat, dar pana am aflat asta oarecum ajunsesem la un echilibru, pe care, orice s-ar intampla in proces, nu mai vreau sa mi-l stric
 
Ai grija de Eva! si te rog din toata inima, ia mesajul meu intr-un mod constructiv.
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Multa sanatate Evei!
 
Iti inteleg perfect suferinta, am si eu un copil care a suferit enorm in vara anului trecut din cauza neatentiei de o secumda a cuiva, si culmea, eu eram langa copil si n-am putut impiedica dezastrul. In viziunea ta, ce ar trebui sa fac eu, cum ar trebui sa ma simt eu? Da, n-ai fost langa Eva cand s-a intamplat, dar daca erai la un pas de ea, ai fi vazut dezastrul venind, si n-ai fi putut sa il impiedici, cum ar fi fost?
 
Sincer, eu nu inteleg ce vrei exact in legatura cu gradinita: vrei sa se inchida, sa nu mai functioneze niciodata, vrei ca educatoarele alea sa nu mai lucreze niciodata, eventual sa nu se mai apropie de vreun copil toata viata lor, sa ii cololeasca si pe strada pe la 10 m distanta? Vrei ca toti cei implicati in existenta si dezvoltarea gradinitei respective, sa se stearga de pe fata pamantului, pentru ca nu mai merita sa traiasca?
 
Da, oamenii gresesc. Da, oamenii pot distruge vieti intr-un moment de neatentie. Si da, oamenii chiar au momente de neatentie. Nu merita o a doua sansa? Da, ne judecam cu ei, poate ne alegem cu despagubiri, poate nu. Avem si noi dreptul sa ii acuzam, au si ei dreptul sa se apere. Iar avocatii de ambele parti trebuie sa isi faca datoria. Gandeste-te ca va aparea (daac nu exista deja) un avocat care sa incerce sa le salveze pielea. Poate el in sufletul lui tine cu tine, dar asta e meseria lui si asta va trebui sa faca. Sau poate si el va fi nesimtit si nu va mai avea dreptul sa profeseze vreodata?
 
Da, doare enorm cand i se intampla copilului tau. Dar sfatul meu: accepta ce s-a intamplat, si mergi mai departe canalizandu-ti energia in primul rand pe recuperarea Evei, apoi, daca nu ai altceva cu prioritate mai mare, pe dosar/proces. Orice altceva, privitor la gradinita, nu face decat sa iti strice echilibrul pe care cu greu te chinuiesti sa ti-l restabilesti.
 
Accepta starea de fapt din momentul de fata, si mergi mai departe. Nu te mai chinui cu intrebari de genul "cat de nesimtiti pot fi". Nu, iti spun din experienta, nu ajuta la nimic. Da, imediat dupa accidentul nostru am fost si eu ca tine, apoi mi-am dat seama ca e mai bine daca imi canalizez energia pe altceva. De fapt, la scurt timp dupa accident eu m-am trezit suspecta de o boala grava, asa ca m-am focusat complet pe recuperarea lui, sa fiu sigura ca il mai vad recuperat din fericire diagnosticul nu s-a confirmat, dar pana am aflat asta oarecum ajunsesem la un echilibru, pe care, orice s-ar intampla in proces, nu mai vreau sa mi-l stric
 
Ai grija de Eva! si te rog din toata inima, ia mesajul meu intr-un mod constructiv.
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Multa sanatate Evei!
 
Iti inteleg perfect suferinta, am si eu un copil care a suferit enorm in vara anului trecut din cauza neatentiei de o secumda a cuiva, si culmea, eu eram langa copil si n-am putut impiedica dezastrul. In viziunea ta, ce ar trebui sa fac eu, cum ar trebui sa ma simt eu? Da, n-ai fost langa Eva cand s-a intamplat, dar daca erai la un pas de ea, ai fi vazut dezastrul venind, si n-ai fi putut sa il impiedici, cum ar fi fost?
 
Sincer, eu nu inteleg ce vrei exact in legatura cu gradinita: vrei sa se inchida, sa nu mai functioneze niciodata, vrei ca educatoarele alea sa nu mai lucreze niciodata, eventual sa nu se mai apropie de vreun copil toata viata lor, sa ii cololeasca si pe strada pe la 10 m distanta? Vrei ca toti cei implicati in existenta si dezvoltarea gradinitei respective, sa se stearga de pe fata pamantului, pentru ca nu mai merita sa traiasca?
 
Da, oamenii gresesc. Da, oamenii pot distruge vieti intr-un moment de neatentie. Si da, oamenii chiar au momente de neatentie. Nu merita o a doua sansa? Da, ne judecam cu ei, poate ne alegem cu despagubiri, poate nu. Avem si noi dreptul sa ii acuzam, au si ei dreptul sa se apere. Iar avocatii de ambele parti trebuie sa isi faca datoria. Gandeste-te ca va aparea (daac nu exista deja) un avocat care sa incerce sa le salveze pielea. Poate el in sufletul lui tine cu tine, dar asta e meseria lui si asta va trebui sa faca. Sau poate si el va fi nesimtit si nu va mai avea dreptul sa profeseze vreodata?
 
Da, doare enorm cand i se intampla copilului tau. Dar sfatul meu: accepta ce s-a intamplat, si mergi mai departe canalizandu-ti energia in primul rand pe recuperarea Evei, apoi, daca nu ai altceva cu prioritate mai mare, pe dosar/proces. Orice altceva, privitor la gradinita, nu face decat sa iti strice echilibrul pe care cu greu te chinuiesti sa ti-l restabilesti.
 
Accepta starea de fapt din momentul de fata, si mergi mai departe. Nu te mai chinui cu intrebari de genul "cat de nesimtiti pot fi". Nu, iti spun din experienta, nu ajuta la nimic. Da, imediat dupa accidentul nostru am fost si eu ca tine, apoi mi-am dat seama ca e mai bine daca imi canalizez energia pe altceva. De fapt, la scurt timp dupa accident eu m-am trezit suspecta de o boala grava, asa ca m-am focusat complet pe recuperarea lui, sa fiu sigura ca il mai vad recuperat din fericire diagnosticul nu s-a confirmat, dar pana am aflat asta oarecum ajunsesem la un echilibru, pe care, orice s-ar intampla in proces, nu mai vreau sa mi-l stric
 
Ai grija de Eva! si te rog din toata inima, ia mesajul meu intr-un mod constructiv.
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Multa sanatate Evei!
 
Iti inteleg perfect suferinta, am si eu un copil care a suferit enorm in vara anului trecut din cauza neatentiei de o secumda a cuiva, si culmea, eu eram langa copil si n-am putut impiedica dezastrul. In viziunea ta, ce ar trebui sa fac eu, cum ar trebui sa ma simt eu? Da, n-ai fost langa Eva cand s-a intamplat, dar daca erai la un pas de ea, ai fi vazut dezastrul venind, si n-ai fi putut sa il impiedici, cum ar fi fost?
 
Sincer, eu nu inteleg ce vrei exact in legatura cu gradinita: vrei sa se inchida, sa nu mai functioneze niciodata, vrei ca educatoarele alea sa nu mai lucreze niciodata, eventual sa nu se mai apropie de vreun copil toata viata lor, sa ii cololeasca si pe strada pe la 10 m distanta? Vrei ca toti cei implicati in existenta si dezvoltarea gradinitei respective, sa se stearga de pe fata pamantului, pentru ca nu mai merita sa traiasca?
 
Da, oamenii gresesc. Da, oamenii pot distruge vieti intr-un moment de neatentie. Si da, oamenii chiar au momente de neatentie. Nu merita o a doua sansa? Da, ne judecam cu ei, poate ne alegem cu despagubiri, poate nu. Avem si noi dreptul sa ii acuzam, au si ei dreptul sa se apere. Iar avocatii de ambele parti trebuie sa isi faca datoria. Gandeste-te ca va aparea (daac nu exista deja) un avocat care sa incerce sa le salveze pielea. Poate el in sufletul lui tine cu tine, dar asta e meseria lui si asta va trebui sa faca. Sau poate si el va fi nesimtit si nu va mai avea dreptul sa profeseze vreodata?
 
Da, doare enorm cand i se intampla copilului tau. Dar sfatul meu: accepta ce s-a intamplat, si mergi mai departe canalizandu-ti energia in primul rand pe recuperarea Evei, apoi, daca nu ai altceva cu prioritate mai mare, pe dosar/proces. Orice altceva, privitor la gradinita, nu face decat sa iti strice echilibrul pe care cu greu te chinuiesti sa ti-l restabilesti.
 
Accepta starea de fapt din momentul de fata, si mergi mai departe. Nu te mai chinui cu intrebari de genul "cat de nesimtiti pot fi". Nu, iti spun din experienta, nu ajuta la nimic. Da, imediat dupa accidentul nostru am fost si eu ca tine, apoi mi-am dat seama ca e mai bine daca imi canalizez energia pe altceva. De fapt, la scurt timp dupa accident eu m-am trezit suspecta de o boala grava, asa ca m-am focusat complet pe recuperarea lui, sa fiu sigura ca il mai vad recuperat din fericire diagnosticul nu s-a confirmat, dar pana am aflat asta oarecum ajunsesem la un echilibru, pe care, orice s-ar intampla in proces, nu mai vreau sa mi-l stric
 
Ai grija de Eva! si te rog din toata inima, ia mesajul meu intr-un mod constructiv.
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Multa sanatate Evei!
 
Iti inteleg perfect suferinta, am si eu un copil care a suferit enorm in vara anului trecut din cauza neatentiei de o secumda a cuiva, si culmea, eu eram langa copil si n-am putut impiedica dezastrul. In viziunea ta, ce ar trebui sa fac eu, cum ar trebui sa ma simt eu? Da, n-ai fost langa Eva cand s-a intamplat, dar daca erai la un pas de ea, ai fi vazut dezastrul venind, si n-ai fi putut sa il impiedici, cum ar fi fost?
 
Sincer, eu nu inteleg ce vrei exact in legatura cu gradinita: vrei sa se inchida, sa nu mai functioneze niciodata, vrei ca educatoarele alea sa nu mai lucreze niciodata, eventual sa nu se mai apropie de vreun copil toata viata lor, sa ii cololeasca si pe strada pe la 10 m distanta? Vrei ca toti cei implicati in existenta si dezvoltarea gradinitei respective, sa se stearga de pe fata pamantului, pentru ca nu mai merita sa traiasca?
 
Da, oamenii gresesc. Da, oamenii pot distruge vieti intr-un moment de neatentie. Si da, oamenii chiar au momente de neatentie. Nu merita o a doua sansa? Da, ne judecam cu ei, poate ne alegem cu despagubiri, poate nu. Avem si noi dreptul sa ii acuzam, au si ei dreptul sa se apere. Iar avocatii de ambele parti trebuie sa isi faca datoria. Gandeste-te ca va aparea (daac nu exista deja) un avocat care sa incerce sa le salveze pielea. Poate el in sufletul lui tine cu tine, dar asta e meseria lui si asta va trebui sa faca. Sau poate si el va fi nesimtit si nu va mai avea dreptul sa profeseze vreodata?
 
Da, doare enorm cand i se intampla copilului tau. Dar sfatul meu: accepta ce s-a intamplat, si mergi mai departe canalizandu-ti energia in primul rand pe recuperarea Evei, apoi, daca nu ai altceva cu prioritate mai mare, pe dosar/proces. Orice altceva, privitor la gradinita, nu face decat sa iti strice echilibrul pe care cu greu te chinuiesti sa ti-l restabilesti.
 
Accepta starea de fapt din momentul de fata, si mergi mai departe. Nu te mai chinui cu intrebari de genul "cat de nesimtiti pot fi". Nu, iti spun din experienta, nu ajuta la nimic. Da, imediat dupa accidentul nostru am fost si eu ca tine, apoi mi-am dat seama ca e mai bine daca imi canalizez energia pe altceva. De fapt, la scurt timp dupa accident eu m-am trezit suspecta de o boala grava, asa ca m-am focusat complet pe recuperarea lui, sa fiu sigura ca il mai vad recuperat din fericire diagnosticul nu s-a confirmat, dar pana am aflat asta oarecum ajunsesem la un echilibru, pe care, orice s-ar intampla in proces, nu mai vreau sa mi-l stric
 
Ai grija de Eva! si te rog din toata inima, ia mesajul meu intr-un mod constructiv.
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Multa sanatate Evei!
 
Iti inteleg perfect suferinta, am si eu un copil care a suferit enorm in vara anului trecut din cauza neatentiei de o secumda a cuiva, si culmea, eu eram langa copil si n-am putut impiedica dezastrul. In viziunea ta, ce ar trebui sa fac eu, cum ar trebui sa ma simt eu? Da, n-ai fost langa Eva cand s-a intamplat, dar daca erai la un pas de ea, ai fi vazut dezastrul venind, si n-ai fi putut sa il impiedici, cum ar fi fost?
 
Sincer, eu nu inteleg ce vrei exact in legatura cu gradinita: vrei sa se inchida, sa nu mai functioneze niciodata, vrei ca educatoarele alea sa nu mai lucreze niciodata, eventual sa nu se mai apropie de vreun copil toata viata lor, sa ii cololeasca si pe strada pe la 10 m distanta? Vrei ca toti cei implicati in existenta si dezvoltarea gradinitei respective, sa se stearga de pe fata pamantului, pentru ca nu mai merita sa traiasca?
 
Da, oamenii gresesc. Da, oamenii pot distruge vieti intr-un moment de neatentie. Si da, oamenii chiar au momente de neatentie. Nu merita o a doua sansa? Da, ne judecam cu ei, poate ne alegem cu despagubiri, poate nu. Avem si noi dreptul sa ii acuzam, au si ei dreptul sa se apere. Iar avocatii de ambele parti trebuie sa isi faca datoria. Gandeste-te ca va aparea (daac nu exista deja) un avocat care sa incerce sa le salveze pielea. Poate el in sufletul lui tine cu tine, dar asta e meseria lui si asta va trebui sa faca. Sau poate si el va fi nesimtit si nu va mai avea dreptul sa profeseze vreodata?
 
Da, doare enorm cand i se intampla copilului tau. Dar sfatul meu: accepta ce s-a intamplat, si mergi mai departe canalizandu-ti energia in primul rand pe recuperarea Evei, apoi, daca nu ai altceva cu prioritate mai mare, pe dosar/proces. Orice altceva, privitor la gradinita, nu face decat sa iti strice echilibrul pe care cu greu te chinuiesti sa ti-l restabilesti.
 
Accepta starea de fapt din momentul de fata, si mergi mai departe. Nu te mai chinui cu intrebari de genul "cat de nesimtiti pot fi". Nu, iti spun din experienta, nu ajuta la nimic. Da, imediat dupa accidentul nostru am fost si eu ca tine, apoi mi-am dat seama ca e mai bine daca imi canalizez energia pe altceva. De fapt, la scurt timp dupa accident eu m-am trezit suspecta de o boala grava, asa ca m-am focusat complet pe recuperarea lui, sa fiu sigura ca il mai vad recuperat din fericire diagnosticul nu s-a confirmat, dar pana am aflat asta oarecum ajunsesem la un echilibru, pe care, orice s-ar intampla in proces, nu mai vreau sa mi-l stric
 
Ai grija de Eva! si te rog din toata inima, ia mesajul meu intr-un mod constructiv.
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Multa sanatate Evei!
 
Iti inteleg perfect suferinta, am si eu un copil care a suferit enorm in vara anului trecut din cauza neatentiei de o secumda a cuiva, si culmea, eu eram langa copil si n-am putut impiedica dezastrul. In viziunea ta, ce ar trebui sa fac eu, cum ar trebui sa ma simt eu? Da, n-ai fost langa Eva cand s-a intamplat, dar daca erai la un pas de ea, ai fi vazut dezastrul venind, si n-ai fi putut sa il impiedici, cum ar fi fost?
 
Sincer, eu nu inteleg ce vrei exact in legatura cu gradinita: vrei sa se inchida, sa nu mai functioneze niciodata, vrei ca educatoarele alea sa nu mai lucreze niciodata, eventual sa nu se mai apropie de vreun copil toata viata lor, sa ii cololeasca si pe strada pe la 10 m distanta? Vrei ca toti cei implicati in existenta si dezvoltarea gradinitei respective, sa se stearga de pe fata pamantului, pentru ca nu mai merita sa traiasca?
 
Da, oamenii gresesc. Da, oamenii pot distruge vieti intr-un moment de neatentie. Si da, oamenii chiar au momente de neatentie. Nu merita o a doua sansa? Da, ne judecam cu ei, poate ne alegem cu despagubiri, poate nu. Avem si noi dreptul sa ii acuzam, au si ei dreptul sa se apere. Iar avocatii de ambele parti trebuie sa isi faca datoria. Gandeste-te ca va aparea (daac nu exista deja) un avocat care sa incerce sa le salveze pielea. Poate el in sufletul lui tine cu tine, dar asta e meseria lui si asta va trebui sa faca. Sau poate si el va fi nesimtit si nu va mai avea dreptul sa profeseze vreodata?
 
Da, doare enorm cand i se intampla copilului tau. Dar sfatul meu: accepta ce s-a intamplat, si mergi mai departe canalizandu-ti energia in primul rand pe recuperarea Evei, apoi, daca nu ai altceva cu prioritate mai mare, pe dosar/proces. Orice altceva, privitor la gradinita, nu face decat sa iti strice echilibrul pe care cu greu te chinuiesti sa ti-l restabilesti.
 
Accepta starea de fapt din momentul de fata, si mergi mai departe. Nu te mai chinui cu intrebari de genul "cat de nesimtiti pot fi". Nu, iti spun din experienta, nu ajuta la nimic. Da, imediat dupa accidentul nostru am fost si eu ca tine, apoi mi-am dat seama ca e mai bine daca imi canalizez energia pe altceva. De fapt, la scurt timp dupa accident eu m-am trezit suspecta de o boala grava, asa ca m-am focusat complet pe recuperarea lui, sa fiu sigura ca il mai vad recuperat din fericire diagnosticul nu s-a confirmat, dar pana am aflat asta oarecum ajunsesem la un echilibru, pe care, orice s-ar intampla in proces, nu mai vreau sa mi-l stric
 
Ai grija de Eva! si te rog din toata inima, ia mesajul meu intr-un mod constructiv.
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Multa sanatate Evei!
 
Iti inteleg perfect suferinta, am si eu un copil care a suferit enorm in vara anului trecut din cauza neatentiei de o secumda a cuiva, si culmea, eu eram langa copil si n-am putut impiedica dezastrul. In viziunea ta, ce ar trebui sa fac eu, cum ar trebui sa ma simt eu? Da, n-ai fost langa Eva cand s-a intamplat, dar daca erai la un pas de ea, ai fi vazut dezastrul venind, si n-ai fi putut sa il impiedici, cum ar fi fost?
 
Sincer, eu nu inteleg ce vrei exact in legatura cu gradinita: vrei sa se inchida, sa nu mai functioneze niciodata, vrei ca educatoarele alea sa nu mai lucreze niciodata, eventual sa nu se mai apropie de vreun copil toata viata lor, sa ii cololeasca si pe strada pe la 10 m distanta? Vrei ca toti cei implicati in existenta si dezvoltarea gradinitei respective, sa se stearga de pe fata pamantului, pentru ca nu mai merita sa traiasca?
 
Da, oamenii gresesc. Da, oamenii pot distruge vieti intr-un moment de neatentie. Si da, oamenii chiar au momente de neatentie. Nu merita o a doua sansa? Da, ne judecam cu ei, poate ne alegem cu despagubiri, poate nu. Avem si noi dreptul sa ii acuzam, au si ei dreptul sa se apere. Iar avocatii de ambele parti trebuie sa isi faca datoria. Gandeste-te ca va aparea (daac nu exista deja) un avocat care sa incerce sa le salveze pielea. Poate el in sufletul lui tine cu tine, dar asta e meseria lui si asta va trebui sa faca. Sau poate si el va fi nesimtit si nu va mai avea dreptul sa profeseze vreodata?
 
Da, doare enorm cand i se intampla copilului tau. Dar sfatul meu: accepta ce s-a intamplat, si mergi mai departe canalizandu-ti energia in primul rand pe recuperarea Evei, apoi, daca nu ai altceva cu prioritate mai mare, pe dosar/proces. Orice altceva, privitor la gradinita, nu face decat sa iti strice echilibrul pe care cu greu te chinuiesti sa ti-l restabilesti.
 
Accepta starea de fapt din momentul de fata, si mergi mai departe. Nu te mai chinui cu intrebari de genul "cat de nesimtiti pot fi". Nu, iti spun din experienta, nu ajuta la nimic. Da, imediat dupa accidentul nostru am fost si eu ca tine, apoi mi-am dat seama ca e mai bine daca imi canalizez energia pe altceva. De fapt, la scurt timp dupa accident eu m-am trezit suspecta de o boala grava, asa ca m-am focusat complet pe recuperarea lui, sa fiu sigura ca il mai vad recuperat din fericire diagnosticul nu s-a confirmat, dar pana am aflat asta oarecum ajunsesem la un echilibru, pe care, orice s-ar intampla in proces, nu mai vreau sa mi-l stric
 
Ai grija de Eva! si te rog din toata inima, ia mesajul meu intr-un mod constructiv.
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)

Multa sanatate Evei!
 
Iti inteleg perfect suferinta, am si eu un copil care a suferit enorm in vara anului trecut din cauza neatentiei de o secumda a cuiva, si culmea, eu eram langa copil si n-am putut impiedica dezastrul. In viziunea ta, ce ar trebui sa fac eu, cum ar trebui sa ma simt eu? Da, n-ai fost langa Eva cand s-a intamplat, dar daca erai la un pas de ea, ai fi vazut dezastrul venind, si n-ai fi putut sa il impiedici, cum ar fi fost?
 
Sincer, eu nu inteleg ce vrei exact in legatura cu gradinita: vrei sa se inchida, sa nu mai functioneze niciodata, vrei ca educatoarele alea sa nu mai lucreze niciodata, eventual sa nu se mai apropie de vreun copil toata viata lor, sa ii cololeasca si pe strada pe la 10 m distanta? Vrei ca toti cei implicati in existenta si dezvoltarea gradinitei respective, sa se stearga de pe fata pamantului, pentru ca nu mai merita sa traiasca?
 
Da, oamenii gresesc. Da, oamenii pot distruge vieti intr-un moment de neatentie. Si da, oamenii chiar au momente de neatentie. Nu merita o a doua sansa? Da, ne judecam cu ei, poate ne alegem cu despagubiri, poate nu. Avem si noi dreptul sa ii acuzam, au si ei dreptul sa se apere. Iar avocatii de ambele parti trebuie sa isi faca datoria. Gandeste-te ca va aparea (daac nu exista deja) un avocat care sa incerce sa le salveze pielea. Poate el in sufletul lui tine cu tine, dar asta e meseria lui si asta va trebui sa faca. Sau poate si el va fi nesimtit si nu va mai avea dreptul sa profeseze vreodata?
 
Da, doare enorm cand i se intampla copilului tau. Dar sfatul meu: accepta ce s-a intamplat, si mergi mai departe canalizandu-ti energia in primul rand pe recuperarea Evei, apoi, daca nu ai altceva cu prioritate mai mare, pe dosar/proces. Orice altceva, privitor la gradinita, nu face decat sa iti strice echilibrul pe care cu greu te chinuiesti sa ti-l restabilesti.
 
Accepta starea de fapt din momentul de fata, si mergi mai departe. Nu te mai chinui cu intrebari de genul "cat de nesimtiti pot fi". Nu, iti spun din experienta, nu ajuta la nimic. Da, imediat dupa accidentul nostru am fost si eu ca tine, apoi mi-am dat seama ca e mai bine daca imi canalizez energia pe altceva. De fapt, la scurt timp dupa accident eu m-am trezit suspecta de o boala grava, asa ca m-am focusat complet pe recuperarea lui, sa fiu sigura ca il mai vad recuperat din fericire diagnosticul nu s-a confirmat, dar pana am aflat asta oarecum ajunsesem la un echilibru, pe care, orice s-ar intampla in proces, nu mai vreau sa mi-l stric
 
Ai grija de Eva! si te rog din toata inima, ia mesajul meu intr-un mod constructiv.
 
Diana de [cavaler] Alex (23 aprilie 2007)
Alerg 42 pentru o sansa
"When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever." (Dick Beardsley)