Mi-e dor de TATA!!!

[devylla]

In urma cu aproape 6 ani tatal meu a dededat!!!

Era prima zi de scoala...deabia intrasem la liceu...imi amintesc de parca ar fi ieri....8 septemrie...eram emotionata ca orice alta adilescenta care intra la liceu....ma intorc acasa de la scoala....si ghici....tata nu a putut sa imi deschida usa....am zis ca iar a baut(pt ca in ultima perioada incepuse sa bea cam mult).Am intrat pe geamul de la bucatarie....si incercand sa il evit pe cat posibil(pt ca uram cand era in starea asta).Imi este greu sa imi amintesc si acum fara sa plang.Trec peste unele pasaje pt ca nu le pot povesti.....la un moment dat mi-am dat seama ca nu mai reactioneaza..i-am dat palme si probabil am intrat in stare de soc pt ca nu am stiut cum sa reactionez....m-am asezat intr-un colt si imi ziceam ca nu poate sa moara...ca nu mi se poate intampla mie asa ceva!!!Cand m-am dus langa el....la vreo 10minute....a mai respirat de 3 ori si a murit!!!Nu va puteti sa va inchipuiti ce a fost in sufletul meu....mama era plecata.....nu am stiut ce sa fac...A fost foarte greu...nu am plans deloc decat cand am ajuns la cimitir si i-au batut cuie in cosciug si l-au bagat in groapa......atunci as fi vrut sa merg cu el....am simtit ca innebunesc!!!Mi-a trebuit un an sa imi revin...am avut cosmaruri in fiecare noapte...nu puteam sa dorm fara lumina aprinsa....nu am putut sa mai stau in casa.....am stat o perioada la bunici!!!Ca sa imi pot reveni...am refuzat creierului sa isi mai aminteasca si am reusit!

A fost o perioada foarte grea in viata mea pe care am depasit-o si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat!!!

Acum mi se face dor de tata si tare as vrea sa il vad macar o data....si sa vb putin cu el....poate suna straniu dar asta simt.Inainte cand mi se facea dor de el...il visam si ma linisteam!De ceva vreme m-a prins un dor.....si nu il visez!Ce sa fac ca sa ma mai linistesc?[q][q]

 

Sabina

[mariamunteanu]

Mergi la biserica, roaga-te pt. el si pt. ca D-zeu sa-i ierte pacatele si sa-l odihneasca, aprinde-i o lumanare. Da ceva de pomana unui necajit, atat cat poti. Se apropie Pastele si e un moment foarte prielnic. Poti vorbi cu un preot si sa incerci sa te spovedesti si sa te impartasesti. Te vei simti cu sufletul usurat pe urma.

 

Maria

 

 

[EmmaT]

Devylla eu sunt alaturi de tine si mie mi-a murit tatal acum 4 ani si jumatate , eu eram clasa a8-a ,locuiesc la o matusa ,mama cu o sora erau plecata la o prietena in strainatate,si acasa erau doar 2 surori si un frate.

In ziua aceea(29.septembrie) toate mi-au mers foarte prost..eram nervoasa,la scoala stiu ca am raspuns la tot ce nu trebuia..si nu era felul meu...

Cand am auzit telefonul sunand pe la ora 23..mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva...am auzit cand a zis mama..ca a murit tata si sa ne ducem acolo...eu m-am blocat nu am mai vb cu nimeni pana in momentul cand l-am vazut pe fratele meu si mi-am dat seama ca tata nu mai este...

Au urmat 2 zile de plans... de inchis in mine... nu vroiam sa mananc nu vroiam sa atipesc nici macar 1 ora..chiar daca simteam ca nu mai pot ,2 zile in care mie imi era frica sa intru in camera in care era el....numai ca m-am "trezit" in biserica si am zis ca daca acum nu il mai ating... nu mai am cand sa o fac ...erau singurele clipe in care il mai puteam avea aproape...il mai puteam vedea ...si atunci nu mi-a fost frica absolut de loc...si la cimitir cand am vazut ca pun capacul deasupra lui..am simtit ca o parte din mine,din sufletul meu pleaca cu el...si nu se va mai intoarce...

Dupa primele zile au fost cum au fost...dar dupa dorul m-a terminat....ma termina si acum patesc la fel dar dupa un [q][q] incep sa-mi revin si ma gandesc ca poate acolo sus unde este ii este bine

 

 

Devylla multa multa putere [pup]

 

 

 

 

 

 

Emma[foto]

[lily]

Scumpa de tine! Cit ai mai suferit !

Ce poti sa faci, daca iti este dor? Sa incerci sa il ierti. Suna ciudat, insa citind cele relatate de tine , inteleg ca pina sa se stinga din viata, obisnuia sa bea, ceea ce tie iti facea rau-doar era tatal tau...te inteleg prea bine .

Multi oameni ajung sa consume alcool [alcool] in cantitati exagerate deoarece problemele de viata, personale devin prea mari, iar solutiile intirzie sa apara. Se gindesc la ele si vor sa le depaseasca si in loc sa caute sfat la prieteni , sa se roage la Dumnezeu , recurg la 'cirje'( cum spunea cineva alcoolului), care desi le dau iluzia ca sint tari, ii ajuta sa uite pe moment de probleme,acestea nu dispar, dimpotriva...se agraveaza ....si ei iar beau si tot asa. [cusca]

Ai vrea sa fie totul la fel ca inainte sa se apuce de bautura... si ei nici macar nu recunosc (,) ca ar bea mult, iar daca incerci sa ii scoti din starile lor proaste, din depresii , tot la sticla se duc ...[V]

Draga Sabina, ai facut un soc pt a te proteja de ceea ce ti se intimpla, insa undeva au ramas aceste amintiri urite, s-au 'sedimentat', te-au napadit precum buruienile.

Incearca sa scrii intr-un caiet tot ce iti amintesti legat de tatal tau: clipe frumoase, momente fericite, aniversari,intimplari vesele ...incearca sa il evoci si astfel sa il pastrezi 'viu' in inima ta. Apoi ce crezi ca il supara, ce dezamagiri avea, ce nereusite si sa intelegi ca nu era decit un om, cu bune si mai putin bune, citeodata puternic, alteori slab, desi poate nu isi arata slabiciunile.

Vorbeste despre el cu cineva care l-a cunoscut, povesteste de el, cum era, ce facea .

Desigur si rugaciunea ajuta, Dumnezeu te ajuta sa te linistesti, sa te impaci si cu trecutul, sa accepti si ca el nu mai e.

Si cind poti sa ajuti pe cineva, ajuta din toata inima! pentru memoria tatalui tau .

Cred ca astfel vei putea fi impacata cu tine! [flo]

 

Cu drag,

Lili

[Ramonika]

devylla si EmaT, eu la fel.. a murit in spetembrie 1998. aveam douazeci de ani neimpliniti atunci, de abia intrasem la facultate. a avut cancer de colon. cat a suferit si inainte, nu mai zic. ca mi se face rau si ma apuc de bocit.

am avut si eu cosmaruri un an intreg. mereu il visam. si acuma il mai visez, dar mai rar.

nu mai povestesc, ca-s la birou si ma apuca bocitul si ma fac de ras. si asa mai am si alte motive de bocit azi, asa ca nu e o zi tocmai buna martea asta. [help]

 

---

Ramonika [amoras] si pisicile Vladutz Tigrutz Alina Bubulina Fetitza Maritza

[sinzi_ana]

Mie nici dupa 15 ani nu mi-a trecut dorul de mama mea...

Cand aveam 9 ani am avut un accident de masina si am pierdut-o pe ea si fratele meu...am stat cateva ore in masina strivita pana ne-au scos...cosmarul vietii mele....

Cred ca nu poti niciodata sa te desprinzi si sa privesti cu detasare ceea ce s-a intamplat...singura mea alinare este ca poate ei ii este mai bine acolo unde s-a dus, si ca poate vegheaza asupra mea si e mandra de realizarile mele...si inca mai ma trezesc vorbind cu ea la mormant...sau pur si simplu cand sunt singura...si imi mai alin dorul de ea...

Cel mai frica imi e sa nu o uit, si deja amintirile sunt din ce in ce mai estompate...

 

"O coardã prea întinsã se rupe, o coardã prea slabã nu vibreazã aºa cum trebuie. ."

 

 

Sinzi [avion]si David[marinar]id="Georgia">

David pe tractoras id="size3">id="red">id="Book Antiqua">

 

[EmmaT]

Fetelor eu nu l-am visat niciodata pe tata in 4 ani si jumatate...chiar acum mi-am dat seama ca azi este 29[q]

 

Emma[foto]

[Ramonika]

Vad ca la toate ne-a murit in septembrie. ce coincidenta

 

 

---

Ramonika [amoras] si pisicile Vladutz Tigrutz Alina Bubulina Fetitza Maritza

[ioana_io]

shi mie

a murit putzin inainte de licentza mea, shi numai eu shtiu cat ar fi vrut sa ii supravietzuiasca...

nu am avut timp atunci sa imi plang de mila, pt. ca eu a trebuit sa ma ocup de cam tot, certificat medico-legal ( murise in spital, in tratament ambulatoriu, shi nu voia nimeni sa ii faca actul, doctoritza de familie nu era de gasit, era weekend, cei de la spital spuneau ca nu trebuie sa ii faca ei certificatul....doua zile am fugit de ici-colo ), actele de la primarie, imbalsamarea, locul de veci, autobuzul, preotul, anuntzatul rudelor, etc etc etc, doar de plansul meu nu s-a mai interesat nimeni...am avut timp doar cateva secunde, cand am aflat, apoi a trebuit sa imi pun opincile care sar cale de shapte poshte...

shi a fost o vreme imputzita inainte de inmormantare...ploaie, viscol, ninsoare...dupa slujba de inmormantare, cand am ieshit din bisericutza, se facuse soare...il duceau descoperit spre mormant, shi o adiere de vant se juca cu una din shuvitzele lui de par alb, eu mergeam imediat in spatele lui...parea atat de linishtit, atat de...viu!

shi un episod, ca sa vedetzi shi voi cum sunt oamenii...la masa de dupa inmormantare, acasa...vine 1 bou sa ma anuntze ca "un tzaran cu cushma mare baga in el ca nesimtzitul", sa vin sa vad...degeaba ii zik io ca de aia e pomana, sa bage in ei, nu sa se uite, ca ma ia de mana sa imi arate...pei da...salacul...1 unki de al meu, in varsta, venit de la sute de km distantza, sosit de cu seara, fara sa mai fi apucat sa manance bietul om nik, de atata oboseala, manca shi el, mi se parea foarte natural sa ii fie foame, shi kiar daca! era pomana, fir-ar sa fie de treaba! m-am abtzinut cu greu sa nu il arunc de la etajul 5 pe boul care se simtzea dator sa aiba grija de cat mananca altzii...

plus ca varul meu mi-a cerut o gramada de bani ca sa il ia cu mashina pe preotul care era la 500 m distantza...plus ca cel de la care am imprumutat banii pt. inmormantare ar fi vrut dobanda ( pt. 3 zile!!! )...plus ca mama a scos banii de la cec shi luni, cand trebuia sa ii dau inapoi celul de la care ii luasem, nu mai shtia unde i-a pus ( salaca... )

...parca de cum a murit tata, oamenii au renuntzat la orice fel de rushine, de parca ne-ar fi vazut doo fumei fara aparare shi numai bune de jefuit...shi macar de ar fi avut ce...

mi-ar placea shi mie sa il visez mai des...dar din pacate, asta nu prea se intampla....doar acum doua noptzi am reushit, dar asta dupa ce ani de zile nu am mai reushit sa il vad nici in vis, shi culmea! l-am visat intrebandu-l daca nu vrea sa mearga cu mine la inot o data pe saptamana, ca am o prescriptzie medicala in sensul asta, shi culmea! ca a fost shi de acord...

visele astea ma linishtesc, pe voi nu? eu ma bucur ca il pot vedea, ca pot vorbi cu el, kiar daca toate astea se petrec doar in mintea mea, nu in realitate...

m-a ajutat foarte mult cat timp a trait...de multe ori mergea el sa imi xeroxeze cursurile la care nu apucam sa ajung ( cat am fost studenta, am lucrat, fara ajutorul parintzilor mei nu m-ash fi descurcat cu timpul ), shi cate altele...imi lipseshte enorm, kiar daca nu ar mai trebui acum sa faca nimik special pt. mine, ash shti ca sunt acolo, departe, impreuna, dar e doar mama singura, shi asta ma termina...shi nici nu shtiu daca pretzul pe care il platesc pt. plecarea mea, merita...

mi-e greu sa imi mai gasesc locul in lume...

voi v-atzi revenit, din punctul asta de vedere?

va multzumesc ca atzi creat locul asta de vorbit despre cate 1 tata disparut...kiar daca nu e interesant pt. altzii/altele, pt. noi, care shtim ce inseamna sa pierzi unul din punctele de ekilibru din viatza, conteaza mult...

va tzuk.

 

nu poci bre sa ma semnez cu shoarecu asta :O

[petra]

Am trait clipele despartirii de tatal meu acum 15 ani, cand am simtit ca destinele unora sunt nedrepte. Cu toate ca a fost bolnav inainte , nu am acceptat niciodata ca ne v-a parasi. a fost cumplit pentru mine si nu mai vreau sa povestesc. Ciudat este ca in acest rastimp nu l-am visat decat de vreo 4-5 ori si in acele vise stiam doar ca este acolo, nu l-am vazut efectiv. Cu toate ca si mie imi este f. dor de el. acest dor acum este mai greu pentru ca nu pot sa ma duc la mormantul lui ori de cate ori simt nevoia.

Asta este viata, si trebuie sa-i sarim hopurile pe care n-i le pune in cale.

Dumnezeu sa-i ierte,pe toti cei care nu mai sunt cu noi, decat cu amintirea lor.

 

La toti numai bine!