Cu nepasare si cinism au fost numiti "lichidatori"

[iarina]

Mai este putin si se face 25 aprilie, data la care in 1986 s-a produs explozia nucleara. S-a spus ca a fost o eroare umana, in timpul unui test. S-au spus multe. S-au facut putine. Cu uimire am descoperiat ca pompierii care au ajutat la stingerea focului precum si cei aprox. 600.000 de militari trimisi sa acopere reactorul au fost numiti "lichidatori". Cat cinism din partea oamenilor! Mi s-a parut ca suna groaznic cuvantul. Voua nu? Aproape fiecare tara europeana are centrale atomice, nu mai vorbesc de SUA - care este considerat cel mai mare poluator- Canada si alte state. Nu vom ajunge sa platim scump energia pe care o consumam?

Redau mai jos derularea pe scurt a evenimentelor. Merita citit,trebuie sa stim cum s-a intamplat totul. Iar pentru oamenii aceia, pe care eu refuz sa-i numesc "lichidatori" voi pune multe flori, macar aici pe forum.[flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo]

Cernobil

· În timpul testului de la Cernobîl au fost îndepãrtate simultan un numãr prea mare de tije de control, care au fost apoi reintroduse în reactor tot simultan, în timpul procedurii de oprire a reactorului în regim de urgenþã. Aceastã procedurã a determinat o creºtere atât de dramaticã a nivelului energetic, încât reactorul a fost distrus. O eroare similarã, dar cu consecinþe mult mai puþin grave, se produsese deja într-un reactor de acelaºi tip în Lituania, în anul 1983. Aceastã experienþã nu a fost însã transmisã ºi personalului operaþional de la Cernobîl.

· Pentru a stinge focul ºi a opri astfel eliberarea de materiale radioactive în atmosferã, pompierii au pompat apã ca agent de rãcire în miezul reactorului, în primele zece ore de dupã producerea accidentului. Aceastã încercare nereuºitã de a stinge focul a fost apoi abandonatã. Din 27 aprilie pânã în 5 mai, peste 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului în flãcãri. Acestea au aruncat 2 400 tone de plumb ºi 1 800 tone de nisip, încercând sã înãbuºe flãcãrile ºi sã absoarbã radiaþiile. Toate aceste eforturi au fost însã inutile, ba chiar au agravat situaþia, deoarece sub aceste materiale aruncate cãldura s-a înteþit. Temperatura din reactor a crescut deci încã o datã, la fel ca ºi cantitatea de radiaþii eliberatã. În ultima etapã a acestei lupte cu focul, miezul reactorului a fost rãcit cu azot. Abia pe data de 6 mai s-a reuºit astfel ca focul ºi emisiile radioactive sã fie þinute sub control.

· Cei 600 de oameni din echipa de pompieri a centralei, precum ºi echipa de operare care a fost implicatã în lupta cu focul, au alcãtuit grupul cel mai sever iradiat. 134 dintre aceºti oameni au fost expuºi unor doze de radiaþii între 0,7 ºi 13 sieverts (Sv). Aceste date înseamnã cã, în decurs de numai câteva ore, aceºti oameni au fost expuºi unui volum de radiaþii de pânã la 13 000 de ori mai mare decât 1 millisievert. În Uniunea Europeanã, 1 millisievert pe an este doza maximã de radiaþii la care poate fi expusã populaþia care trãieºte în apropierea unei centrale nucleare.

· 31 de muncitori au murit la scurtã vreme dupã acest accident. În total, aproximativ 800 000 de oameni au fost implicaþi în operaþiunile de curãþare de la Cernobîl, pânã în anul 1989. În prezent, sãnãtatea acestor oameni încã mai are de suferit de pe urma acestei experienþe. Se pare cã 300 000 dintre ei au fost expuºi unor doze de radiaþii de peste 0,5 Sv. Câþi dintre ei au murit pânã în prezent din aceastã cauzã ? Iatã o întrebare controversatã.

· Pe data de 27 aprilie, la numai 36 de ore de la producerea accidentului, cei 45 000 de locuitori ai localitãþii Pripiat, aflatã la 4 km depãrtare, au fost evacuaþi cu autobuzele, iar oraºul a rãmas nelocuit pânã în prezent. Pânã la data de 5 mai, toþi cei care trãiau pe o razã de 30 km în jurul reactorului avariat au fost nevoiþi sã îºi abandoneze locuinþele. În decurs de 10 zile au fost evacuate 130 000 de persoane din 76 de localitãþi aflate în aceastã regiune. Teritoriul respectiv a fost declarat zonã de excludere ºi este necesar un permis special pentru a putea pãtrunde în acest perimetru. În ciuda interdicþiei oficiale ca aceste zone sã mai fie locuite, cel puþin 800 de persoane, în special bãtrâni, s-au întors la casele lor din satele abandonate.

Pe data de 23 mai 1986, mult prea târziu din punct de vedere medical, au început pregãtirile pentru a se distribui populaþiei iod. Acesta urma sã fie administrat pentru a preveni absorbirea iodului radioactiv de cãtre tiroidã, însã cea mai mare parte a iodului radioactiv fusese deja eliberat în atmosferã în primele zece zile dupã producerea accidentului.

200 000 dintre cei 800 000 “lichidatori” – soldaþii care au fost trimiºi în misiune sã cureþe zona reactorului – proveneau din Rusia. Conform rapoartelor oficiale publicate de cele trei foste state sovietice afectate, de atunci ºi pânã în prezent au murit 25 000 dintre aceºti “lichidatori”. Costurile suportate de statul rus ca urmare a acestui dezastru nuclear se ridicã la aproximativ 3,8 miliarde dolari în perioada 1992 - 1998. Din aceastã sumã, 3 miliarde USD au fost plãtite drept compensaþii victimelor afectate de radiaþii, precum ºi celor care au curãþat zona dezastrului.