Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Recommended Posts

Buna tuturor,

Am mai postat un subiect pe aceata tema, insa nu il mai gasesc. Am un bebelus minunat de doi ani, care insa e foarte activ si ne oboseste mult. Venim amindoi, si eu si sotul, obositi de la lucru si nu mai avem rabdare cu el, in ciuda dragostei imense pe care o simtim pentru el. As dori sa stiu cum as putea deveni mai calma, sa nu mai ridic tonul. Mentionez ca nici sotul meu nu e foarte calm si remarcile lui ma fac sa-mi sara tandara chiar daca m-am abtinut cind bebelusul a facut ceva...

As dori sa iau niste masuri, ba chiar si ceva natural daca se poate, caci e imperativ sa ma calmez...

 

Adina si [copil] Gabriel

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 15
  • Creat
  • Ultimul răspuns

si eu eram f nervoasa si nu ma comportam cum trebuia cu copilul meu. asta pana cand a stat la mama o saptamana ca zugraveam in casa. l-am vazut doar o data in acea saptamana, si cand am vazut ce dor ii era de mine si cum nu se mai dezlipea de mine de frica sa nu plec, si cat a plans cand am plecat , si m-a strigat, mi s-a rupt sufletul. atunci am zis ca trebui sa ma schimb si am reusit. oricat sunt de obosita seara cand ajung acasa ne jucam si ne iubim si rasetul lui si fericirea ca stau cu el imi ea oboseala cu mana. incearca si o sa vezi.

 

[flo]

Melaid="red">+[copil]Vladut Alexandruid="blue">

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ooof, Adina, si la mine este la fel (servici pana seara, sot nervos, gospodaria la pamant, copil superenergic..) ! Caut si eu un remediu minune ! Din cauza tensiunii si "nervilor" nu puteam sa adorm nici seara ! Pentru problemele de adormit am gasit un remediu natural, se cheama "Sediphyt" si chiar ma relaxeaza inainte de somn. Insa pentru calmare in timpul zilei (serii) ... nu stiu ce sa-ti spun. Poate au fetele ceva sfaturi / idei !

 

Ingrid si Cristi (2 ani si 2 luni)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Astept si eu cu interes idei!

Imi este clar ca (pentru mine) in momentul reluarii serviciului "s-a rupt vraja" celor doi ani minunati de stat "bot in botic" cu BB. Si-au inceput: graba permanenta, nervii, treburile niciodata terminate. Si sentimentul de vinovatie, bineinteles....

Incerc sa-mi zic in permanenta ca-i nedrept sa fiu amabila si politicoasa la birou cu te miri cine, iar acasa nu, tocmai cu cei mai importanti oameni din viata mea. Uneori tine.

Si, da, sfatul Cristinei "incearca sa dormi mai mult" functioneaza. Da-i greu de aplicat....

 

Oricum, trebuie neaparat facut ceva, pentru ca mamica nervoasa => copil artagos si agresiv. Chestie constatata pe propria-mi piele.


see detailsid="teal">

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Si la mine la fel. Numai ca tati al nostru este foarte calm. Cat a stat mama la noi, a fost mai nasol, ca eu ma cert cu maica-mea cam des, si aproape orice ma enerveaza. DUPA ce vin cu nervii tandari de la serviciu. Iar la serviciu,... credeti-ma ca asta ori o sa ma bage in spital, ori io pe ea! La nebuni direct!

Nici cu copilul acasa n-am stat. Decat 6 saptamani. Ea, saracuta, nici acum nu face boacane mari. Decat boacane de copil. Eu.. reactii complet tampite, pe care apoi le regret. Inclusiv i-am dat la fund cam tare... Odata am luat-o de aripa sa o dau jos de pe scaun, ca se suise in picioare si ea s-a trantit pe jos, s-a lovit.

Iar eu plang ca o mama toanta ce sunt. Dar prea tarziu.

Copilul se indeparteaza de mine. Vrea la tati. Normal, tati este calm, o asculta si o alinta. Eu, disperata, calc, gatesc, spal, strang, ea face dezordine, pe mine ma obsedeaza ordinea! Iar el mie nu imi spune nimic. O singura data, dupa multe luni, mi-a spus ca risc sa ajung la fel ca mama mea, iar relatia fetei mele cu mine sa fie ca relatia mea cu mama mea. A fost de ajuns.

SOLUTIA? Mi-am impus sa ma controlez. Nervii de la birou nu sunt decat o scuza, asta sa retineti de la mine. Sunt o tampita si stiu! Trebuie sa scot capul pe geam la soare, sa respir adanc, si sa imi impun sa nu mai duc acasa nervii de la birou. Si acum imi reuseste! Mi-am impus acest control timp de cateva luni. Acum functioneaza, nu mai trebuie sa fac eforturi; mi se mai intampla sa am cate o reactie aiurea, dar rar. Iar copilul meu ma pupa de ma albeste in fiecare dimineata si seara, si imi spune I love you, si ma strange tare de gat. Si o intreb daca ma iubeste, zice da, o intreb cat, iar ea spune "TAIE TAIE"

Nu am luat nici o bulina, si nici nu voi lua.

Magneziul sau Magne B6 e bun, da' mie imi face pofta de mancare si somn. Prefer un pahar cu suc natural de portocale pe care il fac eu din portocale, nu de la magazin, o citronada mare din lamai adevarate, un ceai verde....

Macar ceea ce mananc si beau sa fie sanatos si cu vitamine, ca in nadejdea ca nu voi mai avea un serviciu stresant..... imbatranesc si creste fata....

Deci, raman la parerea mea: AUTOCONTROLUL este totul. Pilulele merg o perioada. Dupa care riscati sa ajungeti de unde ati plecat.

 

Anca si papusica Eliza (26.august.03)

Eliza mea

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu sunt mai noua pe aici insa am o experienta de 2 copii in spate. Nu pot spune ca sunt o mamica-exemplu pentru ca imi mai ies din fire si eu , uitand de propriile sfaturi. Totusi stiu ca functioneaza urmatoarele tehnici de autocenzurare. Nu sunt de acord cu calmantele, nici cu cele din plante, nici cu altele...

 

Sfatul meu e sa citesti (macar pe fuga, daca n-ai timp sau rabdare)carti de psihologia copilului ca sa reusesti sa vezi lucrurile si din alt unghi de vedere. Ca si exemplu poti lua "Copiii vin din rai"-nu te uita la titlul pretios, (dupa mine s-ar fi numit mai simplu "copiii se cresc greu")sau cartea dr-ului Spock.

 

Daca e prea complicat sa cauti carti, nu uita ca ei, copiii , ca si adultii au intotdeauna un motiv pentru care fac galagie, tu doar trebuie sa traduci corect nevoile lor si o data descoperite iti va fi mult mai usor sa negociezi cu ei si, implicit sa fi mai calma, sa privesti lucrurile ca fiind normale. In general au nevoie de atentie, acorda-i atentia ceruta, dupa care distrage-i-o cu jucarii (ca sa-l lasi singur cu ele)

 

Cred ca am fost destul de explicita (si de lunga in explicatii)

 

sper sa mearga!

bafta!

Laura

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

pentru cine isi permite, o menajera (buna, eficienta, de incredere, sa nu te mai enerveze si ea!) face minuni...id="Comic Sans MS">id="green">

 

 

Good friends are like stars........You don't always see them, but you know they are always there...id="Comic Sans MS">id="limegreen">

 

[loveyou] Cristinaid="red"> & [baietel] Vlad [copil](23 septembrie 2004)id="blue">id="Comic Sans MS">

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

ganditi-va ca o scurta perioada de timp din viata lor o sa fie "dependenti" de noi, imi spunea o prietena: "pup-o acum cat te mai lasa, ca dup'aia o sa vrei sa o iei in brate si n-o sa mai vrea copilu' ".

acum, cand sunt mici , sunt ai nostri. dup'aia o sa-si ia zboru'.

 

o solutie ar mai fi sa o lasi macar o zi pe saptamana cu altcineva, in alta parte (bunici de preferintza). noi o mai ducem din cand in cand, in we, la bunici (care stau la cateva statii de noi, la casa) si ne "facem de cap". cateodata mai ajuta si chestia asta.

 

 

 

 

 

O. [flo]

Om intr-adevar bun e numai acela care ar fi putut fi rau si n-a fost.

Nicolae IORGA

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.




×
×
  • Adaugă...