a2p Publicat Mai 10, 2005 Raport Distribuie Publicat Mai 10, 2005 Un subiect delicat, si prezent deja desigur in multe alte topic-uri... As incerca insa sa intreb cu deschidere despre "pulsul" comunitatii asupra acestei mari probleme/solutii... Citi dintre noi vedem divortul ca pe o problema? De la absenta celuilalt parinte din viata copiilor, la toate multele posibile sicane ce si le fac voit sau nu fostii soti si care afecteaza (si fara sa vrem copii)? Citi vedem insa divortul ca pe o solutie (la multe probleme), si in acelasi timp o oportunitate, pentru copii in primul rind dar si pentru parinti si pentru a merge mai departe cu optimism si incredere in viitor? Cit ne lasam marcati de "valorile" socio-culturale etico-morale traditionale in care am crescut, si care ne fac sa (nu) contemplam iesirea din casnicii altfel total neplacute? Citi odata o decizie luata si un pas facut ne lasam prada "acuzelor" indirecte sau directe ale celor din jur pentru optiunile facute? Daca imi sint permise, ofer citeva puncte potential interesante de plecare, care sa ne poata porni pe calea intelegerii mai bune a tuturor factorilor si implicatiilor (psihologice si nu numai, si asupra copiilor in divort in primul rind), si solutiilor existente la toate aceste implicatii... Cele trei tipuri de divort: 1. cel legal (hirtiile nu ne fac sa depindem mai putin de sau sa uitam mai usor fosta relatie, de bine sau de rau) 2. cel emotional (dureaza mult mai mult, uneori toata viata, intr-o relatie nesanatoasa de co-dependenta intre fostii soti) 3. cel al parintilor (acesta in fapt ar trebui sa nu se intimpla niciodata. Psihologii americani de exemplu sint in consens unanim ca o familie cu copii divortata nu inceteaza sa mai fie o familie, ci devine o "familie restructurata". Este bine pentru copii ca aceasta sa-si pastreze relativa unitate creata si facilitata in jurul copiilor din divort, cu maxima cooperare a sotilor divortati intre ei in cresterea si educarea copiilor.) Ce parere aveti? Merita sintetizate experientele si intelepciunea colective intr-un subiect dedicat unic? Multumesc... Copiii au dreptul la doi parinti... si ei n-au nici o vina... "Let's keep it that way!" (Haideti sa pastram lucrurile asa) Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Kehleyr Postat Mai 10, 2005 Raport Distribuie Postat Mai 10, 2005 Eu zic sa te duci pe forumul mamicilor si taticilor singuri si o sa citesti acolo mai multe pareri avizate. Eu personal consider ca uneori divortul e singura solutie chiar si pentru o familie cu copii, si uneori situatia si relatiile sunt mai bune dupa divort decat inainte, ceea ce nu poate fi decat in folosul copiilor. Desigur ca ar fi mai bine sa avem norocul de a nu ajunge niciodata in situatia asta, dar si daca ajungem nu e un capat de tara. Eu admir persoanele care au avut curajul sa faca acest pas mult mai mult decat pe cele care raman intr-o situatie dureroasa doar pentru ca le e frica de schimbare/prejudecatile oamenilor etc. Our planet is a lonely speck in the great enveloping cosmic dark. In our obscurity, in all this vastness, there is no hint that help will come from elsewhere to save us from ourselves. id="blue">-- Carl Saganid="size1"> Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
HelleneC Postat Mai 10, 2005 Raport Distribuie Postat Mai 10, 2005 Tocmai pentru ca am o vreme de cand se pronunta acest cuvant "nesuferit" si la mine in familie... ma gandeam sa imi dau cu parerea. Oricum sunt subiectiva, nu pot sa fiu acum altfel... insa detest ideea de "divort" pentru ca stiu cum am pornit in casnicie: cu incredere maxima si speranta din belsug ca nu voi trece prin asa ceva. Asta a fost atunci... acum se schimba datele problemei! Fiind vorba si de un copil la mijloc, atasat de ambii parinti... mi-e greu sa judec doar din perspectiva mea. Am pus totul in balanta si exact ce ai punctat tu a2p m-a facut si pe mine sa judec lucrurile de mai multe ori, sa discut, sa caut o alta rezolvare a problemei. Poate la mine e mai usor, nu e o situatie prea rea (asa o vad eu acum, dar...) insa e greu divortul pentru toata lumea. Am vazut ca la americani intr-adevar altfel se pun problemele, altfel raman cei doi parteneri dupa... Eu una nu as putea sa raman intr-o relatie super cu fostul sot, cred ca resentimentele, orgoliile nu m-ar lasa! Sau alti factori... asa vad din punctul meu de vedere lucrurile... Dar ca un raspuns simplu la cum ai pus tu discutia: divortul e si o problema (pentru unii) dar si o solutie pentru altii. E foarte complex si de aici atatea dureri de cap, atatea scene penibile prin tribunale, prin familii... Elena Mamiid="red"> ”de George”id="blue"> Povestea_nasterii Poze Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
miau-miau Postat Mai 10, 2005 Raport Distribuie Postat Mai 10, 2005 ceea ce spun americanii in punctul 3 e tare frumos in teorie, dar ca sa se aplice practic trebuie sa fi american. Hai sa zicem ca dupa ceva ani traiti aici cei 2 parinti reusesc sa inteleaga ca e musai sa pastreze o relatie buna intre ei, pentru binele copilului. Dar ce te faci daca unul din ei sau amindoi se recasatoresc cu alti romani. Pai crezi ca noul sot/noua soata va intelege si accepta prietenia celor 2 fosti, ideea ca familia ramine familie chiar si dupa divort? Nuuu... Abia acum incepe distractia, din care evident ca cel mai mult are de suferit tot copilul. Iar parintele vitreg nu are sentimente materne/paterne aidoma parintilor biologici, dar are un spirit sanatos: "dupa ce ca te-am luat cu copil/copii, mai vrei sa inghit ca ai o relatie de prietenie cu fostul/fosta?!? da'ce, sint prostul/proasta ta?!?" Ar trebui sa existe teste grila, frate, si daca amindoi le trec in procent > 95%, sa se ia. Daca nu, adio. Altul/alta la rind. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
a2p Postat Mai 11, 2005 Autor Raport Distribuie Postat Mai 11, 2005 Multumesc pentru raspunsuri si opinii... Kehleyr Spui quote:si uneori situatia si relatiile sunt mai bune dupa divort decat inainte, ceea ce nu poate fi decat in folosul copiilorid="quote">id="quote">... Perfect de acord, dar numai daca incercam, luptam (inclusiv cu noi insine) si reusim sa facem lucrurile sa fie asa... Insa aceasta privire ti-o/ne-o da perspectiva, pe moment in focul "luptei" din divortul legal (1.) si emotional (2.) rar vedem de fapt asta, anume oportunittatea, inclusiv si mai ales pentru copii, nu crezi? miau-miau Spui: quote:e tare frumos in teorie [...] ce te faci daca [...] se recasatoresc cu alti romani. Pai crezi ca noul sot/noua soata va intelege si accepta prietenia celor 2 fosti, ideea ca familia ramine familie chiar si dupa divort? Nuuu... id="quote">id="quote"> Nu cred ca nationalitatea e importanta aici. americani sau romani, teoreticienii sint teoreticieni (si ei fac propunerea ce o subliniam eu la 3.) si oamenii reali sint oameni reali. Deci, americani sau romani, ce spui tu se intimpla in practica in majoritatea cazurilor. Exact cum spui, numai copiii au de suferit cel mai mult. Dar asta nu inseamna ca nu se poate. Apoi relatia de "prietenie" e ea insasi dificil de realizat prin sine (si punctul 2. ia muuul, muuul timp, pina ajungem la intelepciunea necesara pt. 3.), independent de factori externi gen noul sot/sotie a fiecaruia si/sau copii acestora sau cei din noua/noile casnicii... Insa cred ca se poate ca copii sa nu simta asta atit de acerb, si sa nu fie/cada la mijloc... Cred ca e o chestie de perspectiva... sint pncte importante in viata unui copil, ca sint primele cuvine, primii pasi, prima zi de gradinita, prima zi de scoala, prima nota buna, prima nota rea, atitudinea colegilor la scoala "ce, tu nu ai tata/mama?" (si harsht o bataie buna--sa nu ridem, sint multe cazuri), absolvirea claselor primare, coronita, o prietena/prieten, intrarea la liceu etc., la facultate, absolvire, logodna, casatorie, un job etc., in care ar trebui sa fie de neconceput ca un copil sa nu aibe doi parinti... impreuna cu care sa se bucure, sa intrebe, sa afle, sa se mindreasca sau de care sa fie incurajat... Asta nu poate deranja pe nimeni (parinti vitregi), mai ales cind ei insisi ar putea fi in sitautii similare... este de fapt destul de probabil in casatorii post-divort... Dar nici in America sau printre americani nu cred ca lucrurile sint atit de avansate in practica cum si-ar dori sau sugereaza teoreticienii ca ar fi bine pentru copii sa fie... HelleneC Spui multe bine, si printre altele: quote:e greu divortul pentru toata lumeaid="quote">id="quote"> Cred ca in parte pentru ca il lasam sa fie asa... si pentru ca ne lasam pacaliti de societate sa credem ca ar fi o plaga, ca din cauza acestor alegeri am fi cumva altfel. Cred ca nu trebuie sa lasam sa fim ifluentati de aceste pre-conceptii... Cum sugereaza Kahleyr, cred ca trebuie sa fie o admiratie pt. curaj, eliberare si infruntarea tuturor grelelor si transformarea lor in oportunitati, inclusiv si mai ales pentru copii... Da, absolut de acord cu tine miau-miau, ar trebui sa fie teste grila... De fapt chiar sint... multe teste psihologice de compatibilitate, absolut stiintifice si mai mult decit probabil cu rezultate valide... De la Meyers-Briggs la MMPI sau MMPI2 etc. Dar cine orbit de dragostea de inceput ar fi gata sa se lase supus unor atare teste daca asa ar cere legea? Cu greu sintem de acord cu adeverintea medicala necesara inainte de casatorie, nu? Cred totusi ca exista multa oportunitate in divort, repet, inclusiv si mai ales pentru copii... culmea veti spune, paradoxal! da, exact... Doar doi centii mei... Copiii au dreptul la doi parinti... si ei n-au nici o vina... "Let's keep it that way!" (Haideti sa pastram lucrurile asa) Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Archived
This topic is now archived and is closed to further replies.