cum sa gindesc pozitiv

[roxica]

Buna dragele mele

am o fetita de 3 ani si 10 luni si sint [gravi] in 14 saptamini;

ma confrunt si eu cu o mare problema: gindurile negative...la prima sarcina nu am avut asa ceva, nu mi-a fost teama de absolut nimic, nici de nastere nici de cum va fi bebe 9sanats, frumos..eram convinsa ca asa va fi)..in ultima luna imi spusese dr ca sa stau linistita ca am colul deschis, dar eu nimic...ma plimbam si mergeam in vizite, nu statea o clipa acasa, nu aveam stare, ma plictiseam....intrasem in 9 luni si stiam ca va fi bine;

acum la a doua sarcina, nu mai e la fel..intre timp am si citit tot felul de nenorociri si de intimplari mai putin fericite pe acest site, pe care l-am descoperit intre timp, sau pe alte site-uri incit ma gindesc numai la aiureli....am mai facut si 'prostia' sa zic asa sa citesc povestea lui mihaita, si asta m-a dat peste cap si mai rau; nu e bine sa gindesc asa, ii fac rau bebelusului, dar nu ma pot abtine; e ceva peste mine; daca bebe e asa? daca bebe are nu stiu ce? numai aiureli imi trec prin minte!

ajutati-ma va rog sa-mi revin, sa gindesc frumos si optimist sa fiu vesela si increzatoare ca totul va fi bine; ma duc lunar la control, am facut analize...totul a iesit bine, dar nu analize amanuntite, pt ca dr mea spune ca nu e nevoie de asa ceva, de bine ce nu am in familie astfel de cazuri si prima sarcina a fost perfecta...poate asta sa fie o garantie?

voi ce ma sfatuiti?

va pup si va multumesc

[clauditzadennis]

Eu zic sa mergi si la biserica din cand in cand, sa te rogi si sa ai incredere ca Dumnezeu iti va mai da un bebe frumos si sanatos! Nu are rost sa te chinui, zau asa! Ii faci rau lui bebe din burtica agitandu-te! Gandurile tale sunt oarecum normale (eu am fost culmea optimismului toata sarcina si tot am intrebat cu sufletul in gat cand m-am trezit din anestezie daca are Dennis toate degetele!), dar nu trebuie sa le dai voie sa te depaseasca. Repeta-ti des ca totul e ok, ca bebe e bine, vorbeste-i si lui despre cat de mult il iubesti si despre cat de tare te bucuri ca e bine...Sanatate, nastere usoara si un bebe perfect!

 

Claudia,soacra frumoasei Oti

[ludmmyla]

Draga Roxica

 

Nu te mai gandii la tot felul de tampenii pt ca nu iti fac bine nici tie si nici bebelusului. Stiu ca este greu ca sa treci peste aceste ganduri dar trebuie sa incerci sa faci ceva ca sa te scapi de ele.

 

Uite iti povestesc cazul meu poate te ajuta cu ceva...sau daca nu macar citesti si tu cateva clipe si uiti de ale tale.

 

Eu sunt la prima sarcina si m-au apucat si pe mine gandurile negre. Neavand experienta, si stiind ce se poate intampla, plus antecedentele din anturajul meu m-au pus pe ganduri serioase. Eu am un var primar bolnav handicap gr I. Bunicii mei au suferit ani de zile de diabet si bunica a si murit de diabet, matusa diabetica si ea. O prietena buna din copilarie a facut diabet in timpul sarcinii din cauza gandurilor si greutatilor......ce vrei sa iti mai spun: MI-AM FACUT ANALIZELE DE SANGE! care bine inteles ca au iesit bine. Plus mai mult de atat am facut si triplu test ca sa stiu daca nu are ceva bb-le, l-am si repetat chiar la o alta clinica ....nu cumva sa fi gresit analizele cei de la prima clinica.

Pe de asupra m-a speriat si un medic mai demult pt ca am avut un accident grav la coloana si ca pot pati multe, vrute si nevrute. M-am necajit, am plans, sotul meu nu mai stia ce sa faca cu mine ca sa ma linisteasca.......facand astfel viata un cosmar pt el si pt mine.

Toate asa pana am vb cu un psiholog si cu medicul meu de familie si le-am spus ce ma framanta. Stii ce raspuns mi-au dat amandoua?? " fata draga nu ai decat sa te necajesti, sa iti faci ganduri negre si sa iti tot plangi de mila pt ca nu faci decat rau cu aceasta atitudine" Mi-au explicat cat rau pot sa fac pt bb, cum simte el ceea ce simt si eu, cum nu rezolv decat sa fac chiar diabet pe baza de stres si sa ma afecteze pe toata viata si uite asa.

 

Am mers acasa si i-am povestit sotului meu ce mi s-a spus si am stat in povesti o noapte dupa care am ajuns la concluzia ca in situatia de fata singurul cu probleme sunt eu si nu bb-le. Acum sunt mai linistita ca niciodata, il simt cum misca, medicul e foarte multumit de evolutia mea si a lui, sunt echilibrata si analizele sunt dintre cele mai bune. Eu fac tot ce imi sta in putinta ca acest copil sa fie sanatos si linistit in mine si sa ii dau un bagaj de vitamine si tot ce e mai bun din mine pt a-si incepe viata. Ma rog la D-zeu ca totul sa fie bine si crede-ma ca pana acum m-a ascultat si mi-a aratat o cale de iesire.

 

Sfatul meu pt tine e: nu te mai nelinisti pt ca stii cum e sa ai un bb.....si ai un copil deja, care banuiesc ca e sufletul vostru, si care vrea o mama frumoasa si cu multa rabdare pt ea. Si o sa ai si pe al doilea care va avea nevoie de tine la fel de mult ca si primul.

Copii sunt o minune si ce sens are sa strici tu vraja sarcinii cu ganduri negre, cand ai putea sa te bucuri de aceasta perioada in voie. Si stii foarte bine ca acel copil e in mai mare siguranta in tine decat in lumea asta rea. Fii bucuroasa, lasa gandurile si profita de viata.

 

Daca ai citit printre randurile celorlalte mamici....toate sunt bucuroase ca sunt insarcinate, spera la ceea ce e mai bun si chiar si cele care au probleme lupta pt mai bine. DECI NU TE LASA SI PROFITA DE TOT CEEA CE TI SE OFERA.

 

Sper sa iti fi fost cu ceva de ajutor si daca se poate trimite-mi un mesaj peste vre-o luna cu vestea ca esti bine si ca ai scapat de gandurile negative.

 

Bafta multa, sarcina usoara si plina de bucurii.......si in final un bb sanatos si o nastere usoara.

 

Monica 22 sapt +

[beatriced]

Salutare

 

Roxicaid="red">, si eu sunt insarcinata in 38 de sapt si am inceput sarcina cu niste sangerari ciudate care apoi s-au remediat prin medicamente. Intre timp ma rugam Domnului sa ne fie bine si mie si bebelusului si asa a fost. Bebe creste bine si eu nu am probleme. Am o sarcina super frumoasa!

Si eu am avut ganduri din astea ciudate dar de ce sa nu recunoastem orice mama inainte de nastere si nu numai a avut asa ceva! Cred ca este in felul nostru matern sa ne facem probleme.

Dar eu de fel sunt o fire optimista si nu las pe nimeni sa-mi tulbure linistea pana la nastere, chiar daca mai citesc articole s-au mai imi zic fetele mai stiu eu ce tampenii de nasteri ciudate s-au alte prostii.

Le ascult si nu le bag in seama. Orice rau din asta mental il afecteaza in egala masura si pe bebe...

Asa ca gandeste-te ca peste ceva timp o sa-l tii pe bebe in brate si gandeste-te la sora ei/lui ce fericita va fi!

Capul sus si gandeste pozitiv ca sa creasca mare bebe si sanatos...

 

[gravi] 38 sapt +id="blue">

 

http://photos.yahoo.com/piticii2003id="blue">

 

beatrice

[bonaparte]

Roxule,

 

stiu ca e de prisos, intr-un fel, sa ti se spuna: fii optimista, gandeste pozitiv! va fi bine! s.a.m.d.

 

de fapt resursele astea le gasesti numai in tine si nu stiu daca noi te putem ajuta sa le scoti la suprafata.

dar gandeste-te la ce te-a determinat in prima sarcina sa fii atat de sigura ca totul este ok. ce te facea sa simti asta? ce te face acum sa crezi ca nu-i asa, doar faptul ca ai citit niste povesti nefericite? io zic ca e mai important sa analzezi starea ta de acum si sa realizezi ca, probabil, corpul tau nu da nici un semn negativ.

 

faptul ca ai avut o sarcina perfecta prima oara nu este, ce-i drept, o garantie ca asa va fi si acum. dar, totusi, asta dovedeste ca ai un corp sanatos care a putut duce pana la capat , normal, o sarcina si ca sunt sanse extrem de mari sa fie la fel si de data asta.

 

Asculta-ti instinctele, asculta-ti corpul, ascuta-ti doctorul!.. si n-are de ce sa-ti fie frica

 

,

ioana 19+

[bonaparte]

quote:Originally posted by bonaparte

Roxule,stiu ca e de prisos, intr-un fel, sa ti se spuna: fii optimista, gandeste pozitiv! va fi bine! s.a.m.d.de fapt resursele astea le gasesti numai in tine si nu stiu daca noi te putem ajuta sa le scoti la suprafata. dar gandeste-te la ce te-a determinat in prima sarcina sa fii atat de sigura ca totul este ok. ce te facea sa simti asta? ce te face acum sa crezi ca nu-i asa, doar faptul ca ai citit niste povesti nefericite? io zic ca e mai important sa analzezi starea ta de acum si sa realizezi ca, probabil, corpul tau nu da nici un semn negativ.faptul ca ai avut o sarcina perfecta prima oara nu este, ce-i drept, o garantie ca asa va fi si acum. dar, totusi, asta dovedeste ca ai un corp sanatos care a putut duce pana la capat , normal, o sarcina si ca sunt sanse extrem de mari sa fie la fel si de data asta.Asculta-ti instinctele, asculta-ti corpul, asculta-ti doctorul!.. si n-are de ce sa-ti fie frica[pup],ioana 19+

---

id="quote">id="quote">

[Ruxel]

Roxica...citind ce ai scris...parca ma vad pe mine. Am o fetita de aproape 7 ani, iar acum sunt insarcinata in saptamana 36.

La prima sarcina nici prin cap nu mi-a trecut ca ceva nu ar putea fi ok. La fel ca tine...in luna 9-a eu eram la munte...ma plimbam, etc.

Acum, la cea de-a doua sarcina patesc iar la fel ca tine....citesc tot felul de intamplari, aud tot felul de nenorociri si mi-e tare frica !!!! Am disperat pe toata lumea din jurul meu.

Mi-am facut toate analizele date de dr. - sange, triplu test, toxo, chlamydia, listeria, CMV, ecografia morfologica, iar analizele de sange din trimestrul III - toate au iesit bune. Dar eu tot ingrijorata sunt. Cateodata imi zic, ca nu are ce sa fie rau...ca sa ma imbarbatez....dar temerile imi revin curand.

Ceea ce vroiam sa spun este ca grijile astea sunt normale si nu avem ce face. Cred ca orice mamica isi face griji pentru puiul ei, mai ales ca acum exista atata acces la informatie.

 

Iti doresc o sarcina usoara si un copil sanatos si frumos.

 

[gravi] saptamana 36

 

Ruxel

 

poze

[lavi02]

roxica mama, dupa ce ca suntem colege la mamici de noiembrie, e o mare asemanare intre noi si in privinta asta. Eu m-am mai echilibrat in ultima vreme, nu de alta dar am si alte probleme urgente si stresante.

 

Eu cred ca accesul asta mare la informare ne face si rau pe undeva, pe plan psihic. Data trecuta nu stiam atatea, nu stiam ca e 1 la 1000 si ceva de cazuri sa aiba SD, etc, etc. Si? Am nascut bine mersi, am ascultat de doctorii nostri si avem copii sanatosi.

 

Sa recunoastem ca este peste 99% sansa sa nastem copii sanatosi. Si ca exista si acel 1% sau mai putin. Care daca totusi se intampla, ne vom descurca, vom supravietui. Mamicile de pe forum care au copii cu SD isi iubesc copiii, ii ajuta, au si impliniri si bucurii din partea lor, au si clipe frumoase, nu numai necazuri. Au invatat sa-si accepte destinul si sa-si iubeasca copilasii la fel de mult ca si noi.

 

In ziua cand am avut un necaz mare, mi-a murit mama, ma miram de ce mai rasare soarele? Cum mai exista oameni care se plimba linistiti pe strada? Credeam ca nu voi mai avea o clipa de bucurie in viata. Intr-adevar a fost foarte greu si foarte trist. Dar de atunci am terminat facultatea, m-am casatorit, am nascut-o pe Silvia, mi s-au intamplat o gramada, si bune si rele.

 

Viata nu se termina decat in clipa in care inchidem ochii definitiv. Pana atunci, in fiecare zi putem avea o bucurie sau un necaz. Nu trebuie sa traim doar gandindu-ne ce necazuri ne pot astepta dupa colt.

 

Bine am face sa traim din plin bucuria sarcinii, bucuria de a creste copilul mai mare, de a crea o legatura sufleteasca intre ei doi... asta e una din cele mai frumoase perioade ale vietii.

 

Vorba dr meu: si mie poate sa-mi cada maine dimineata o caramida in cap.

 

Necazul te poate astepta dupa colt. Daca va veni, il vei trai ATUNCI. N-are rost sa-l traiesti DE ACUM. Dar in 99% din cazuri dupa colt e frumos, te asteapta un bb sanatos tun, iar in 100% din cazuri, o iubire maaaaaare.

[diana_n]

Din seria "ganduri aiurea" sa va spun ce ma framanta pe mine : am 33 ani si sunt bine-merci, fericita in saptamana 20 dupa ce 2 luni jumate mi-a fost asa de rau cum nu puteam crede ca e posibil. Vreau si al 2 lea copil si am calculat ca ar putea veni la 35 ani, cand toate site-urile zic ce riscuri mari sunt incepand de la acea varsta. Pe mine ma framanta a 2-a sarcina, nu asta !!!

Zic ca sunt o fiinta rationala si educata, asa ca am ajuns la concluzia ca in subconstient riscurile primei sarcini deja le-am "pasat" mai departe ca sa ma simt bine acum.

Ce sa zic, bine si asa, o sa incerc sa traiesc clipa, nu anii care vin.

 

sanatate tuturor!

 

Diana

[roxi23]

Draga roxica iti scriu pentru a te mai incuraja un pic...asta in masura in care pot eu, o graviduta in 21 sapt, aflata la prima sarcina...speriata de moarte pana nu de mult...

Am ajuns la concluzia ca ,indiferent, trebyuie sa avem incredere in d-zeu ca totul va fi bine, ca vom avea bebici sanatosi si frumosi cu care o sa ne mandrim

In noi trebuie sa gasim forta de a trece peste obstacole, puterea de a gandi numai si numai pozitiv, de dragul lui bebe!

Daca vei dori sa citesti povestea mea, chiar te rog sa o faci.

Eu am ajuns la concluzia ca autosugestia influenteaza cel mai mult(si poate influenta atat negativ, cat si pozitiv).

Incearca sa te regasesti pe tine, adu-ti aminte de prima sarcina care din cATE spui a fost perfecta, vorbeste cu bebe si mangaie-l, spunandu-ti ca e norocos ca are o asa mamica si ca tu esti norocoasa ca vei primi un asa dar!!!!

Mult curaj in continuare!!!!!