iubirea

[chiquitita]

Credeti ca o relatie de dragoste neimpartasita de celalalt poate sa fie cel mai frumos lucru in sufletul cuiva, deoarece relatia nu s-a consumat si nu au ajuns la neintelegeri?

[nushulica]

[:0][:0]sincer nu prea am inteles eu ce vrei dar ce-i drept sunt si tare obosita

 

[flo][flo][flo]

 

[michelle7]

nuuuuu. iti ocupa mintea si nu te lasa sa traiesti cu adevarat . cum ar fi sa nu mai avem nici o relatie si sa ne indragostim de cineva de la televizor de exemplu? Dragostea neimpartasita , de lunga durata e pentru adolescenti.( in plus de asta daca nu ai o relatie cu EL , iubesti imaginea pe care ti-ai creat-o tu despre el si nu cine este el de fapt) . Nu cred ca poti sa iubesti un om pe care nici macar nu-l cunosti cu adevarat. ( dar poti sa crezi asta) . eu zic ca daca dupa ce i-ai gasit sosetele aruncate in sufragerie si farfuria murdara pe masuta de cafea tot te consideri norocoasa ca l-ai intalnit , atunci poti sa zici ca iubesti cu adevarat. ( era o metafora , stiu ca dragostea e mai mult de atat)

 

Michelle 7id="Book Antiqua">id="size3">id="green">id="Book Antiqua">id="size3">

[aramona]

Depinde de persoana...

Eu una prefer o dragoste impartasita...chiar daca asta presupune si neintzelegeri...si astea fac parte din ghiveciul de trairi numit "dragoste"...

 

Poate ca mai exista pe lume si visatori, romantici...

 

Ramona id="red">si [copil]Maysa (1 an si 11 luni)id="orange">

 

Poze cu Maysa-"Duracell"id="size2">

---

[:D] Nu lua viata in serios. Nu o sa iesi din ea viu! [:D]id="limegreen">

[Alysuk]

chiquitita, o relatie de dragoste presupune doi oameni,intotdeauna unul se implica mai mult decat celalalt. Daca este neimpartasita,atunci,parerea mea e ca acea persoana s-a indragostit doar de imaginea lui, si nu de ceea ce este el in general.Dragostea adevarata cred ca presupune mai multe lucruri:o realitate nebuneasca care trebuie traita intens de ambii parteneri,cu mai multe arme la purtator:prietenie,respect,incredere si comunicare.Poate ramane cel mai frumos lucru de pana acum,in sufletul pers respective,dar care va tine de trecut.Mai ales ca relatia nu a fost consumata,tot timpul ne dorim, ce simtim noi,ca nu putem avea. Mai sunt si romantici...Am fost romantica,cand aveam cu cine,cand nu ai,te lasi de sportu' asta. [hagi]

 

Daca viata e un roman,tu fii un luptator si treci prin toate capitolele!

[Akuma]

eu cred ca stadiul de victima te face simti viata cu adevarat, dar te inseli...

[kisstherain999]

Nu cred ca dragostea neimpartasita poate fi ceva frumos pe termen lung. Intr-adevar, pe termen scurt, fiind indragostita iti da o stare de bine, dar daca acest lucru se prelungeste, ori cad in depresie, ori ma las pagubasa.

In schimb, adolescenta fiind, mi s-a intamplat sa ma indragostesc [8**]de o persoana fara ca aceasta sa stie. Ne cunosteam doar din vedere. Mi se parea ca e cel mai frumos, destept, amuzant, sexi ... Dar cand dupa un timp m-a invitat la o cafea si l-am cunoscut deziluzie totala . Odata cu disparitia misterului a disparut si "dragostea". Ceea ce creasem eu in mintea mea nu avea nici o legatura cu realitatea.

Dragostea unilaterala o fi frumoasa pentru poeti, dar pe mine una nu m-ar satiface doar visurile.

 

id="Comic Sans MS">id="purple">

 

kiss

 

"Dream as if you'll live forever: live as if you'll die tomorrow." - James Dean

[teutza]

viata e de multe ori nedreapta cu noi...iar dragostea niciodata nu te intreaba de cine vrei sa te indragostesti... lucru asta nu se prea poate controla...el vine de la sine, asa ca nu poti fi decat "sclavul ei"; bine asta nu inseamna ca acum trebuie sa iti pierzi ratiunea...chiar daca inima are ratiuni pe care mintea nu le cunoaste, este bine sa fii cu capul pe umeri, nu trebuie sa te avanti asa in orice provocare, pentru ca risti sa clachezi..

Viata e asemanatoare unei calatorii:intalnim in drumul nostru diferite persoane, avem parte de multiple experiente, una mai diferita de alta, vedem locuri si lucruri care ne impresioneaza placut sau nu....Cel mai important e ca din fiecare experienta pe care o avem sa invatam cate ceva, se devenim mai completi, mai implinitzi si sa fim pregatitzi pentru orice ar urma dupa....

in functie de persoana dragostea neimpartasita va sfarsi ori in ura..ori in suferinta...pana cand intrii intr-o stare de neutralitate...atunci cand nu iti mai faci iluzii..pentru ca dragostea e o himera dupa care multzi alearga..insa nu toti o prind din urma...si daca o prind nu o pot opri din marsul ei, cel mult alerga cot la cot...si mai tarziu cedeaza...

 

 

aoleu da de ce sunt eu asa nostalgica

va doresc sa fiti iubite

[flo][flo][flo]

[Elise]

daca am inteles bine la ce te referi.... da, poate fi.

Dar e greu sa pastrezi acelasi sentiment pe termen lung, daca nu e alimentat de intimplari noi.

Ca si trupul, sufletul tinde sa se vindece.

 

Incet, incet...uiti.

Isi pierde din intensitate, pina dispare.

 

 

Elise

[miris_]

Elise, cata dreptate ai! Eu sunt singura de 3 ani. M-am indragostit de un coleg de serv. Dragoste neimpartasita, insa, desi imi dadea impresia ca e asa, el avea acasa o prietena. Ii placea sa se simta adorat la serv, eu eram distractia de la munca, si avea si acasa. Chiar daca nu se intelege cu iubita lui, tot o are si nu se vor desparti pt ca e las. Oricum, nu asta imi doream. Pur si simplu s-a intamplat. Nu vroiam sa fac rau nimanui, nici nu stiu ce m-as fi facut daca s-ar fi despartit. Nu stiu ce a fost in capul meu atunci. Cert e ca imi dadea asa o stare de fericire, de exaltare... pana cand s-a stins... Ceea ce nu e impartasit, moare de la sine. Si mai bine ca nu a fost, deoarece eu nu vroiam sa fac unei femei ceea ce mi-a facut mie alta. Cred ca doar am vrut sa fiu indragostita, poate ca mi-am imaginat chiar acele sentimente... Nu mai stiu...Era frumos, dureros, dar mai bine ca s-a terminat. Asta nu a afectat cu nimic relatia de serv. Trebuie sa fii destul de matur insa. sau foarte.

 

Cristina si Mihnea Stefan