Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Ce au barbatii in cap?


Recommended Posts

Iaca aici cum aratam dupa 7 ani de casnicie: [mariaj][duel][blabla][mariaj][duel][blabla][mariaj

De cand am ramas insarcinata, cu acordul amandurora, viata noastra de cuplu se destrama pe zi ce trece. E ca si cum se deschide o prapastie imensa pe care nu facem decat sa o tot marim. Copilul are 5 luni si greul cred ca abia acum incepe.[bang][bang][bang]

In mintea lui se intampla ceva. Eu sunt acum MAMA, ceva cu oarescare conotatii negative sau, mai bine spus, in detrimentul notiunilor de SOTIE, AMANTA, PRIETENA...

Habar n-am...sunt cam la capatul puterilor. Oare sa fie un soi de depresie???

 

Mama de ingeras

 

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ivan_ramona75/my_photos

 

Why not?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 22
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Poate fi un soi de depresie...nu esti singura care dupa nastere are o perioada proasta. Sotii nostrii sunt si ei niste copii , si atunci cind noi avem un bebe ei se simt neglijati !... incearca sa impaci si capra si varza...este mai greu la inceput cind este bebe mic , dar pe masura ce va creste si relatia voastra va intra in normal . Nu dispera , nu lasa sa se faca si mai mare prapastia dintre voi , incearca sa va iubiti din nou , impreuna cu bebele vostru !!...are nevoie de amindoi , si amindoi fara sa va certati !!!!

 

lidia

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Dupa nastere ,toate suntem cam [mariaj],dar nu ne dam seama.Iti pot spune garantat ca are sa fie mai bine cu timpul,asta daca nu lasi sa intervina o ruptura prea mare intre voi in aceasta perioada.Eu imi dau seama pt a mea bb are deja un anisor si 2 luni ,totul merge spre bine,atat ca de 4 luni mi-a cam disparut apetitul sexual ,pe care culmea ca il aveam la greu dupa ce am nascut...sper sa imi revin.Ehhh prietena mea ,a nascut acum doua luni,vb cu ea pe net mereu ...daca purtam o discutie ,iar eu am o parere contrara fata de a ei ...pai zici ca am batut-o cu cureaua,imi dau seama ca si eu am fost ca ea si cedez in final,cu toate ca mi-e greu[bang].Eu cedez pt ca stiu exact prin ce trece ,un barbat nu intelege exact ceea ce se intampla cu noi ,ei vad decat cum sunt dati la o parte si cum noi suntem in stare sa destramam relatia doar pt ca vrem sa fim mamici bune...cu toate ca nu asta este adevarul.

Cu calm si rabdare din partea amandorora,totul are sa revina la normal si o sa o luat de la capar cu bb 2[:D][:D][:D]

 

http://pg.photos.yahoo.com/ph/erin_rux/album?.dir=/37ca

 

gogomarla

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:Originally posted by alexa si mami

sunt perioade dificile in orice casnicie. dar cu ajutorul amindurora trec cu bine. fa un efort pt a-l intelege, dar si el trebuie sa te ajute mult.ALEXA


id="quote">id="quote">[biz]este adevarat cam toate trecem prin astea dar imediat ce bebe mai creste lucrurile se mai schimba[:D]bafta multa[copil][detectiv]http://community.webshots.com/user/emilyohashi100]poze[/url] poze:) http://pg.photos.yahoo.com/ohashi_irina/my-photos
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

In voi sta puterea sa treceti peste momentele dificile!!!

Sunt convinsa ca bebe mic va va ajuta si el (se va revansa [:D])

[;)]

 

Ps....raspuns la intrebarea din titlu: taratze [:D]; sunt niste neadaptati [alcool]id="size1">

 

[8**] Marianaid="size2">, [hot] Stefanid="size2"> (20.04.2004) si [bb] Simonid="size2"> (30.08.2005)

 

Pozicile noastre: album 1id="size2">id="blue"> si album 2id="blue">

Nasterea lui Stefanid="size2">id="purple">

Nasterea lui Simonid="size2">id="purple">

 

Sanatate Maxima!!!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Felicitari pt cei 7 ani de casnicie si sa va bucurati pana veti fi mosuleti de bebelica mic [pup]

Eu cred ca barbatii au in minte niste scheme logice f clare, nu ca noi zeci de incalcituri si invartecusuri... Plus cea mai comuna caracterstica a lor - comoditatea. E foarte frumos sa traiesti alaturi de cineva si sa nu va "deranjeze" nimeni, sa-ti construiesti propriile tipare de viata si sa te incadrezi in ele. Brusc vine insa copilul si lucrurile se schimba... Barbatul devine, tot brusc, adult si trebuie sa se comporte ca atare. Nu este servit, ci serveste. Nu zic ca relatiile tip amant-amanta, prieten/prietena dispar, dar alta este prioritatea. In plus, mama are o perioada tare dificila, iar daca barbatul nu o ajuta mult si din suflet - e f greu sa se descurce.

Bebele meu are 1 an si aproape 3 luni si sotul meu imi spunea chiar ieri ca ma enervez muuult mai repede ca inainte de sarcina. M-am simtit atacata, dar clar asa este. Poate ma simt frustrata ca el face lucruri la care eu nu am acces (mers la serviciu, plimbari serviciu-acasa). Frustrata ca nu am mai fost deloc singura cu el plecati undeva (la munte de ex - lucru pe care-l faceam f des inainte). Plang mult mai usor, astept mereu ceva... nu stiu ce... poate ca barbatul meu sa-mi citeasca gandurile, poate sa ne teleporteze cineva 2 secunde inainte de "bebe" si sa ne aminteasca cine suntem. Dar nimeni n-o face [V]

Ideea este ca... barbatul trebuie sa invete sa fie tatic cand trebuie si amant cand trebuie, sa te asculte ca cel mai bun prieten cand ai nevoie... Dar cum perfectiunea e utopica, trebuie sa fim foarte tari si sa ne gandim ca bebe numai pe noi ne are, mama si tata sunt universul lui si ei nu au dreptul sa nu se inteleaga tocmai din cauza lui, care este o minune trimisa de Dumnezeu tocmai ca sa-i intregeasca...

Am scris mult, imi cer mii de scuze daca am palavragit degeaba [iartama], eu sper ca vom invata sa ne oprim din "copilareala" si sa ne asumam datoria pe care-o avem fata de bebelusul nostru... Multa putere e necesara insa si multa dorinta din partea ambilor de a invata cum sa fie parinte si sot in acelasi timp [pup][pup][pup]

 

Andreea [balcon] & Gogo [aerob] site id="red">id="Comic Sans MS"> (DN 10.10.2004)[foto]

[*] UN AN NOU PERFECT!id="size4">id="Comic Sans MS"> [*]id="red">

Povestea Gogosiciiid="size3">id="teal">

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Una din ipotezele mele ar fi ca au trecut prea multi ani in care eram doar noi doi, fara prea mari complicatii. Trecerea la noul statut de tata s-a produs oarecum lent, insa acum inteleg ca el nu s-ar fi simtit in stare de asta jamais.De fapt a si recunoscut intr-una din disputele noastre ca nu s-a crezut in stare sa aiba grija de un copil desi se poarta cu el foarte frumos. Stie sa il schimbe, se joaca amandoi, ii face laptele, ii da mancare cu lingurita...sunt chestii care le face intr-un mod atat de natural, dar pe care nu le constientizeaza.

Cand nu aveam copii era la fel. Se juca cu copiii prietenilor nostri, numai chicoteli si prosteli si chiuituri erau in jurul lor, astfel incat niciodata, nici in cele mai urate cosmaruri ale mele nu as fi crezut ca ar avea asa ceva in minte. Incerc sa-l ajut sa constientizeze acest lucru, il incurajez, imi gasaesc preocupari care sa necesite ca el sa ramana singur cu copilul, ii spun ca stie sa se descurce foarte bine dar...lipsa asta de incredere te poate toca marunt, marunt...of, of!

Pentru tot circul pe care l-am avut pe motiv ca sigur are pe altcineva, si pe multe alte maruntisuri (spune el) din trecut adunate, mocnite si nepovestite a ajuns sa nu ma mai doreasca, si spune ca nu ma mai iubeste, ba mai mult, ca nici eu nu-l iubesc si nu l-am iubit niciodata. Imi vine sa-mi iau campii cand il aud si il vad asa in ceea ce ma priveste pentru ca era un inger inainte de a ramane insarcinata. Spune ca mereu mi-a facut pe plac, chiar daca lui nu ii facea placere de multe ori sa faca cutare lucru, sau cutare...Pe de o parte il inteleg ca a obosit, judecand din prisma aceasta, insa pe de alta parte cred ca nu are nici o scuza. Toate dorintele mele si le-a insusit ca pe niste ordine desi eu nu de pe o astfel de pozitie ma adresam lui. Eu as fi spus atunci, asa cum am si facut cand a fost cazul ca nu-mi convine, as fi argumentat si...eventual as fi cautat o cale de mijloc daca ar fi fost necesar...

Despre mine, cu toata modestia va spun ca nu arat horror, am slabit deja foarte mult, perseverez, merg la sala, mananc oarecum la regim...toata lumea vede, ma lauda, numai el nu...E legat la ochi si...culmea culmilor spune ca abia acum vede adevarul.

 

Va pup!

 

Mama de ingeras

 

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ivan_ramona75/my_photos

 

Why not?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Imi pare rau de ce povestesti.. dar voi aveti cu cine lasa bebele ca sa iesiti in oras impreuna? Ar fi bine sa aveti momente de cuplu... Trecerea asta la statutul de tatic e fost totusi brusca raportata la nr de ani pe care il aveti impreuna.... si timpul e examenul decisiv al oricarui cuplu... Incearca sa-l faci sa fie putin gelos.. ce zici?

 

Andreea [balcon] & Gogo [aerob] site id="red">id="Comic Sans MS"> (DN 10.10.2004)[foto]

[*] UN AN NOU PERFECT!id="size4">id="Comic Sans MS"> [*]id="red">

Povestea Gogosiciiid="size3">id="teal">

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.




×
×
  • Adaugă...