Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Reintoarcerea la un nou loc de munca dupa CIC!!!


Recommended Posts

Buna,

 

Eu sunt in concediu de 1 an si 6 luni si stau acasa; CIc mai am pana in noiembrie 2006; pana acum, gandindu-ma ca am timp destul am refuzat sa imi pun problema reintoarcerii la munca; dar s-a ivit o oportunitate de a reincepe munca in scurt timp; nu e nimic sigur, urmeaza sa dau un examen....inainte am lucrat la mai multe firme, dar mai mici, aici e vorba de o firma mare, importanta si se pare ca si conditiile sunt foarte avantajoase (salariu, program, concedii respectate); problema este ca am asa o stare aiurea; imi e frica; mi-e teama ca nu o sa ma pot integra, ca nu o sa fac fatza, cu toate ca la toate locurile de munca anterioare m-am integrat perfect si mi-am facut datoria; oricum pe unde am fost am tot avut de invatat; ceea ce a fost invata din facultate, teoria mi-a ajutat, dar nu am facut exact ceea ce am si invatat; aici intervine si frica de nou, colegi noi; responsabilitati noi; frica ca nu pot face fatza, ca ma vor privi intr-un anumit fel pentru ca am un copil si ca am stat atat de mult acasa fara sa muncesc; de asemenea am amintiri neplacute legate de fostii sefi, care nu de multe ori s-au arata "neciopliti:, fara respect fatza de persoana mea, uneori simtindu-ma tratata ca o sluga din prisma comportamentului lor fatza de mine, inclusiv verbal; pentru ca la fostul loc de munca nu mai puteam avansa.....mai sus de mine era doar seful, firma mica si locul de munca era foarte departe de casa orcium eram decisa sa schimb locul de munca cu ceva mai "serios"; numai ca nu ma asteptam la asta as ade curand; mai mult ca sigur este si teama de nou, de schimbare si faptul ca am stat asa mult acasa uneori ma face sa nu mai fiu constienta de ceea ce pot oferi pe plan profesional, parca nu mai sunt sigura pe mine; in plus ma despart de fata pe timpul zilei; o sa iau o bona, oricum problema principala sunt starile mele de panica, ma consum foarte mult, ma agit parca as vrea sa ma trezesc asa la noul loc de munca, dar sa fi trecut deja perioada de acomodare.

 

mai simte cineva ca mine? cum sa fac sa ma imbarbatez putin, am asa emotii de parca ar fi primul loc de munca din viatza mea......cine ma ajuta si pe mine cu un sfat? sunt constienta ca pana la urma o sa trebuiasca sa ma confrunt cu problema asta, poate dupa ceva timp chiar o sa ma amuz de ceea ce simt in prezent, doar ca am intrat asa intr-o rutina si vreau sa depasesc starea asta ; sotul ma sustine si eu sunt constienta de ceea ce trebuie sa fac; uneori ma gandesc ca am devenit mult prea comoda, ca m-am obisnuit cu stilul asta de viatza; eu eram foarte activa inainte si practic tot timpul meu era mai ales munca, ajungeam seara tarziu, aveam probleme de rezolvat, eram in "priza" mereu ca sa zic asa; dezobisnuinta mi-a facut si bine; m-am putut cat de cat relaxa; eram asa incantata cand am intrat in concediu (mai ales ca nu imi permiteam sa am concediu inainte, pentru mine asta a fost o frustrare).

 

acum am emotii sa vad ce cerinte sunt pentru examen......a trecut asa mult timp de cand nu am mai stat sa invat teorie.....

 

oricum mi-as dori sa aflu experientele si parerile si sfaturile voastre legate de acest subiect.

 

Pupicic de la o mamica "impacientata"

 

 

Poze cu toata Familia

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 14
  • Creat
  • Ultimul răspuns

du-te si da examenul. invata bine ca sa il iei. vei vedea ca atmosfera si cernitele intr-o firma mare sunt cu totul altele decat intr-una mica.

spui de atitudinea fostilor sefi: intr-o firma mare sunt destul de putine sanse sa gasesti asa ceva, si daca chiar se intampla, ai mijloace de lupta si lucrurile de acest gen nu se prea tolereaza.

tine-te tare si vei vedea ce respect de sine vei avea si ce mandra vei fi de tine insati. curaj, nu e atat de greu!

sa ne tii la curent

 

Roxana

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Loreena, ceea ce simti tu este o consecinta fireasca a schimbarii de statut. Orice schimbare aduce cu sine si un grad de anxietate care este necesar pentru o buna mobilizare a resurselor. Aminteste-ti ca si cand te pregateai sa devii mamica iti puneai intrebari legate de competenta ta asa cum se intampla cu fiecare treapta a devenirii.

O problema o vad in faptul ca tu consideri ca unii te-ar putea desconsidera profesional din pricina copilului. Tu poti sa faci sa nu se intample asta.

Si oricum cred ca tu ai o anxietate de performanta, o nevoie mai puternica adica de a fi cat mai aproape de perfectiune.

O mai mare autoacceptare si grija fata de tine pot face minuni, alaturi de o sedinta de relaxare daca vei simti nevoia

 

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

 

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 3 weeks later...

Te inteleg perfect...si eu am aceleasi stari cand ma gandesc ca o sa trebuiasca sa incep serviciul, mai ales ca ne-am mutat si in alt oras si e musai sa merg in alta parte.

Azi e marti ... poate ne spui ce-ai facut?

 

 

Cristina si [aerob] Stefan Costin (25.02.2005)

 

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ellinia_c/my_photos

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.




×
×
  • Adaugă...