spasmul hohotului de plins

[leea_cv]

O sa ma iertati,va rog,daca acest subiect a mai fost dezbatut,dar sint aproape in pragul disperarii.Baietelul meu de 2 luni recurge(voluntar sau nu?) la aceasta metoda de cite ori se sperie,il doare sau il deranjeaza ceva.Plinge atit de tare incit la un moment dat nu mai respira,se invineteste la fata si aproape ca lesina.Dupa citeva secunde in care eu mor de tot atitea ori,inspira din nou.Ultimele dati i-am suflat in gura pt a-si reveni.

Va rog,spuneti-mi ce stiti despre asta.Ce cauzeaza un astfel de comportament si cum trebuie de fapt actionat? Pe internet am gasit f putine informatii,aproape deloc.Vreo 2 mamici spun ca ar fi din cauza rasfatului si ca trebuie lovit bb sau strigat la el.Dar pot sa il mai si palia o pauzasc cind e asa mic si aproape lesinat?

 

Multumesc.

 

Leea si Tudor (19.12.2005)

[SimonaU]

Am avut si eu problema asta cu copilul meu care acuma are 4 ani. Insa la el nu s-a manifestat atat de des. Prima data a facut-o pe la vreo 6 luni. Am cautat si eu la vremea respectiva pe net si am gasit ceva informatii pe www.babycenter.com. am retinut de acolo ca dupa ce copilul se manifesta odata astfel, tendinta lui este de repeta..Bineinteles, nu trebuie lovit sau strigat la el!

Metoda noastra era ca atunci cand plangea copilul sa suflam aer peste fata lui. Asta il facea sa respire! Pe langa asta nu il tratam cu o atentie deosebita atunci cand se manifesta astfel si nu ne panicam. (de ex. pt ca mai tarziu cand creste sa nu ajunga sa foloseasca astfel de crize pt a obtine ce vrea).

La noi a functionat, adica nu a mai ajuns niciodata la starea de lesin (o singura data a fost suficient pt noi...).

Si trece in timp, cu rabdare.

 

 

Simona si Rares (07.12.2001)

[godzila]

La varsta asta face sigur involuntar. Din pacate bbii nu stiu sa se opreasca din plans (emotiile si le regleaza dupa 3-4 ani) si trebuie sa intervii cumva. Si pitica mea se invinetea de plans uneori. Eu ii distrageam atentia luand-o in brate si o "aruncam" in sus. Nu tare caci s-ar fi speriat, ci incet atat cat sa-si dea seama ca se schimba gravitatia. Asta o calma pe moment. Apoi ii vorbeam cu glas usor si grav si se calma de tot...sau o leganam ..depinde. Cel mai important este sa nu te sperii ca nu se va intampla nimic rau. Nu este nici un pericol si va disparea cu timpul. Nu se pune deocamdata problema rasfatului sau folosirea actului in mod voluntar pentru a obtine ceva. Asta poate fi dupa 1 an. Mai bine ocolesti mamica care te-a sfatuit sa lovesti copilul.

 

Veraid="brown"> &id="size3"> [copil]Iulia Maria id="red">(17 octombrie 2005)id="size1">

id="Comic Sans MS">

 

POZEid="blue">

[Tia]

Si Alexandru facea la fel, avea momente cad aveam impresia ca nu mai respira, se schimonosea si se facea rosu la fata, dar fara sa scoata un sunet. Dupa cateva secunde venea si tipatul.. Eu l-am luat in brate si si-a revenit, nu sunt de acord sa lovesti copilul. Durerea il va face sa planga si mai tare. Dar cel mai rau a fost intr-o noapte cand a inceput sa urle (la propriu) sacadat cu ochii inchisi, era un altfel de plans. N-a mai mers cu luatul in brate, n-a mai mers cu nimic, timpul trecea si nu se potolea. Atunci m-am speriat asa tare ca am vrut sa sun dupa medic. Pana la urma mi-a venit ideea sa-l pun pe masa de infasat si sa-l dezbrac. A deschis ochii si s-a oprit...

 

Ce sa zic, incearca sa nu te sperii si sa nu intri in panica. Ia-l in brate si vorbeste-i [flo]

[leea_cv]

Simona,Godzila,Tia , foarte tare va multumesc pt raspunsuri.M-am mai linistit intrucitva.Cel putin nu se poate intimpla ceva grav cu el,desi aveam impresia ca in acele momente il pierd.Acum intr-adevar nu poate fi voluntar,dar mai tirziu poate ca exista posibilitatea sa foloseasca asta ca pe o tactica.

Citisem pe undeva ca o palma peste fata il scoate din starea asta.E drept sau nu,nu stiu.Sper sa nu mai fie vreodata cazul sa experimentez si asa ceva.

va pup

 

Leea si Tudor (19.12.2005)

[BiuMil]

Eu am avut aceeasi problema cand eram mica...dar nu a durat decat in prima copilarie. Cel mai bine incearca sa ii sufli usor (chiar de mai multe ori)in fata sau sa ii faci un pic de vant cu un caiet, ceva. asta sigur il va face sa respire, sa deschida ochii si vei putea astfel sa ii distragi cumva atentia...si sa te comporti(aparent) normal, asa cum spuneau si fetele.

 

faza cu lovitul mi se pare super nashpa...eu faceam asa tocmai cand ma loveam sau ma speriam, ca si bb al tau...

 

Bianca si bb Milan

 

[Pepsi]

uite eu am vazut de curind o emisiune la televizor, care vorbea de afectiunea asta, nici nu stiam nimic de ea inainte, dar m-a impresionat! eu zic ca-i fff important sa mergi sa vezi un medic specialist sa-ti puna un diagnostic clar, si din ce am vazut la emisiune nu ai ce sa faci decit sa te asiguri ca-i in securitate pina trece peste criza!

http://www.canalvie.com/grille/diffusion/638226/

 

http://www.doctissimo.fr/html/sante/encyclopedie/sa_1137_spasme_sanglot.htm

 

http://www.medecine-et-sante.com/pediatrie/spasmedusanglot.html

 

http://fr.wikipedia.org/wiki/Spasme_du_sanglot

 

sint in franceza, sper sa te ajute!

crizele sint involuntare!

cel mai bine e sa consulti un medic! sanatate

 

http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sgflavia/album?.dir=/f878

http://community.webshots.com/user/pepsidominic

[SimonaU]

Am citit si eu link-urile date de Pepsi. Si chiar am gasit cateva fraze ce se refera la ceea ce spuneam eu cu posibila actiune voluntara (desi eu nu stiam din surse confirmate) a copilului mai tarziu daca parintii devin superprotectivi (desigur ma refer la copii de varste mai mari!)

Noi putem spune ca am scapat de problema. Acuma la 4 ani, Rares nu mai are astfel de crize.

 

"Le spasme du sanglot est très spectaculaire pour les parents non-initiés. Il provoque de leur part une réaction de surprotection dont profite outrageusement l'enfant. De peur de déclencher de telles crises, les parents n'osent plus rien refuser à leur bambin qui se comporte alors en maître tyrannique. Ces spasmes se produisent d'ailleurs sélectivement lorsque l'enfant se trouve en face de certains membres de sa famille particulièrement faibles ou crédules...!

 

Avec des conseils adaptés, l'attitude des parents peut faire disparaître les crises très rapidement"

[Otilia]

Va dau traducerea unuia din linkurile de mai sus (de pe doctissimo):

 

SINDROMUL HOHOTULUI DE PLÂNS

 

Definitie :

 

Sindromul hohotului de plâns nu este o criza de epilepsie.

Este o manifestare de colera, de furie, de durere sau de teama care ajunge pâna la lesin cu pierderea cunostintei, intotdeauna reversibila. Aceste simptome nu sunt deloc grave.

Trebuie ca parintii sa evita sa cada in capcana care consista in a nu interzice nimic copilului de frica sa nu faca « o criza ».

Sindromul hohotului de plâns este cauza cea mai frecventa de sincopa la copilul intre 5 luni si 3 ani.

4-5% dintre copii fac cel putin o data in viata sindromul hohotului de plâns !

 

Simptome :

 

Forma albastra (asfixica) reprezinta 60% din cazuri.

 

In urma unei suparari, copilul incepe sa plânga ; urla, tremura, respira din ce in ce mai greu.

Faza expiratoare, de cele mai multe ori silentioasa, se prelungeste din ce in ce mai mult, gura ramâne deschisa. Nici un sunet nu mai iese. Copilul se învineteste din ce in ce mai tare, cianoza se intensifica si apare apneea : acesta este « lesinul ».

 

Daca apneea se prelungeste, parintii asista la o sincopa asfixica insotita de pierderea cunostintei, hipotonie generalizata si revulsie oculara (darea peste cap a ochilor).

Aceasta seamana cu o convulsie. Copilul este ca si mort, inert, vânat si nu mai respira.

 

Dupa câteva secunde copilul isi reia suflul si isi revine la cunostinta. Câteodata, apneea dureaza mai mult si apar clonii. Trezirea survine totusi repede si fara nici un tratament.

 

Forma pala (ischemica) survine in 20% din cazuri.

 

Intotdeauna provocata de o frustrare, aceasta forma se caracterizeaza prin absenta tipetelor.

Sub efectul emotiei, copilul devine pal si pierde cunostinta. Este vorba aici de o sincopa provocata de oprirea inimii.

 

In alte 20% din cazuri ale sindromului hohotului de plâns, distinctia intre aceste doua forme nu este clara si derularea crizei este intermediara.

 

Evolutia :

 

Sindromul hohotului de plâns nu se mai observa dupa vârsta de 6-7 ani. Mai înainte insa el antreneaza modificari relationale si educative importante care reprezinta toata gravitatea acestei afectiuni.

 

Este destul de frecvent ca evolutia sa fie agravata prin masuri intempestive : diagnostic gresit de epilepsie cu spitalizare abuziva si impregnarea de barbiturice de lunga durata, plasari diverse, sfaturi educative rau adaptate (sa se evite supararea copilului etc.).

 

De cele mai multe ori este vorba de copii hiperactivi, turbulenti, opozanti si nervosi. Exista o anxietate materna si familiala evidenta.

 

Sindromul hohotului de plâns este foarte spectaculos pentru parintii neinitiati. Acesta le provoaca un sentiment de super-protectie de care copilul profita excesiv. De teama declansarii acestor crize parintii nu mai îndraznesc sa le refuze nimic copilului care atunci se comporta ca un stapân tiranic.

Aceste spasme se produc dealtfel selectiv, numai atunci când un membru al familiei mai credul si îngaduitor este prezent !

 

Urmând sfaturi adaptate, atitudinea parintilor poate face sa dispara crizele foarte rapid.

 

Diagnostice diferite : criza de epilepsie sau spasmofilie.

 

Caracterul întotdeauna provocat, scurtimea pierderii cunostintei (câteva minute maximum) si revenirea ei rapida sunt elementele fundamentale ale acestui diagnostic.

 

---

"La beauté est une demi-faveur des dieux, l’intelligence en est une entière." id="Trebuchet MS">id="purple">