copilul si cainele

[Bubamara]

De 4 ani am un caine marca "Amstaff" si de 3 luni am si un copil. Pana sa apara fetita, cateaua a fost ca si copilul nostru.

In viitor, ma gandesc numai ca parul care-i zboara din blana (desi are par scurt si o periem) sa nu-i faca rau copilului. Si, in plus, nu stiu cum va reactiona cateaua fata de "intrus". Le-am facut prezentarile, dar s-a cam speriat de fetita si sper sa nu devina geloasa. Nu stiu cum va fi cand va incepe fetita sa mearga si va colinda toata casa. Cateaua are vreo 40 de kg si, in joaca, daca-i arde vreo laba sau vreo coada.... Nu vreau sa dau cateaua si sper sa reactioneze pozitiv fata de copil.

 

Raluca si bb Maria (07.12.2005)

[Caterinuta]

De trei ani avem un caine, pudel mijlociu, iar de 6 luni o fetita. Si eu sper sa se impace bine sa nu o muste, cu toate ca in primele luni ne-a muscat pe toti si pe mine si pe sot si pe bunici, nu a contat in cine isi infinge coltii. Noi am pus totul pe seama nesigurantei bla bla bla.

Acum e bine. Maya nu mai poate cand il vede rade cu gura pana la urechi, pedaleaza tare tare din picioruse si intinde mainile spre el.

Catelul o ignora cu desavarsire.

Cum va fi in viitor vom vedea.

Sa cresteti mari

 

 

Cati si Maya the Bebe

[asterix 10]

Cand am nascut acum 6 ani cockerul mascul il aveam deja de 5 ani si era un membru al familiei.Cred ca cel mai bine ar fi sa pregatesti catelusa si sa incerci sa o faci sa inteleaga ca bebe este responsabilitatea ei sa aiba grija de ea.Eu asa am procedat cu al meu si l-a adoptat pe baietelul meu l-a pazit cand dormea iar cand se trezea si eu eram la baie si nu il auzeam venea la mine si chelalaia si imi facea cu capul ca sa-l urmez pana in dormitor .Afara il pazea langa carucior cand dormea si nu lasa pe nimeni sa sa apropie de carut maraia in surdina si isi arata coltii .In casa daca venea cineva la usa trebuia sa-i spun doar doarme bebe si nu mai latra.Afara cand ieseam proteja toti copii din grup cand vedea ca se apropie orice caine de copii se punea bariera in fata lui si nu-l lasa sa se apropie de copii.Pe copii ii adora chiar daca mai dadeau cate unul in el ii iubea ca mereu ii dadeau biscuiti,covrigei si era inebunit dupa dulciuri suportand orice din partea copiilor.Nu pot sa uit nici acum cand o fetita din parc l-a muscat si el a venit repede la mine chlalaind de durere sa-l apar.Cu rabdare trebuie sa-i dezvolti simtul matern sa-i reamintesti ca este bebe mic si trebuie sa nu uiti sa o alinti in continuare ca si pana acum pe catea ca sa nu intervina gelozia .

[andra2005]

Bubamara, ma bucur ca faci parte dintre parintii care au pastrat catelul chiar daca in familie a venit un bebe.Si eu am ciine si bebe, mult mai mare decit bebelina ta, are 1 an si 2 luni.Pe catel il am de aproape 8 ani, si cum ai zis si tu, a fost si este ca si copilul meu pentru mine.Normal ca nu se compara ca fi-miu, dar fiecare are locul lui in inima mea, si nu m-as desparti de el pentru nimic in lume.

Uite cum au stat lucrurile la noi:pe ciine nu l-am tinut niciodata izolat de copil.A intrat si in camera lui cind era super mic, l-am lasat sa-l si miroase sau sa se apropie de el, iar acum, cind zgubi merge prin toata casa, normal ca toata ziua stau impreuna.Rezultatul?Copilul meu e super vesel cind vede un ciine pe strada, nu se sperie ca alti copii, in casa se joaca cu ciinele, ii da sa manince din biscuitii lui, dimineata ride cind il vede in semn de "Buna dimineata", iar de imbolnavit, NICIODATA.Baiatul meu nu s-a imbolnavit niciodata de nimic, cu toata ca toata ziua este pe linga ciine sau chiar lins pe fata de el,chiar este mai sanatos decit majoritatea copiilor pentru ca nu raceste deloc, maninca si doarme bine (ma rog,nu cred ca cutu are vreun merit aici,dar vroiam sa subliniez ca este un copil rezistent,cu toate ca pastrind si ciinele, sint o mama mai iesita din tipare)

 

DAR,mi-am luat si niste masuri de siguranta:cind ciinele maninca, copilul sta in alta camera sau in scaunul de masa, intervin imediat cind vad ca il chinuie sau ca-i baga degetele in ochi, si...cam atit.

 

Cit despre par, nu-mi fac prea mari griji.E drept, matur sau aspir zilnic si situatia nu e asa tragica.

 

Am scris cam mult dar am ramas bucuroasa si am citit cu entuziasm ca mai sint si altii care tin ciine si bebe.Iubeste-o si pe cutulina in continuare, sa nu sesimta neglijata, si ai grija de amindoi.

Te pup, multa rabdare si putere pentru ca o sa ai nevoie.

[vikinga]

Bubamara eu am un baietel acum de 2 ani si 5 luni, aici am un ciine mic, o corcitura de rase, sa zicem un fel de boschetar asa mic, are vreo 8 kg. Si acasa in ro am ciinele meu pe care nu l-am putut aduce aici. Exact un amstaff, Copper il cheama si e tare frumos si inteligent:)

Am fost de citeva ori in tara, prima oara cind Aldo avea vreo 8 luni. Cooper fiind si el pina la momentul ala alintatul nr unul al familiei.

Cum stau lucrurile. Catelul de aici, ala mic are vreo 11 ani, e al sotzului de atitia ani, ei bine cum e asta mic musca si mai ales cind era Aldo mai mic! Tare gelos a fost pe copil, ce sa mai nu-l inghitiea deloc! nici sa nu-l vada. de cind Aldo a mai crescut si-i curg din miini biscuiitii si ce mai are el, a inceput si catzelul sa-l iubeasca[:D], plus ca Aldo n-are nici frica si nici mila de el[:D]. Griji nu-mi mai fac, s-au acceptat asa cum sunt. Se bat, se fugaresc toata casa dar acum clar se si iubesc!

Cooper, amstaff-ul din Ro, a fost foarte curios cind l-am adus pe Aldo, l-am lasat sa-l miroase, am incercat sa nu stresez ciinele ca sa nu-i transmit sentimente gresite de frica, stii ca ei sunt receptivi la asa ceva. I-am dat si un pampers cu pipi sa-l miroasa, asa a dorit el, era tare curios:))) Si l-a acceptat destul de bine, ok nu cu entuziasmul unui labrador, care se spune ca-s cei mai buni ciini in preajuma copiilor, dar sa zicem ok chiar bine. Afara statea numai linga carut si nu accepta chiar usor pe cineva strain in apropiere. Acasa incerca sa se joace cu juacriile copilului, sa i le aduca, sa i le impinga cu botul, uneori in fuga il lingea direct in nas, punea nasul in urechea lui bb si asa atingea cu dragoste. Insa cit ar fi de diferit in atitudine fata de catelul mic de aici, Cooper, amtsafful e totusi un ciine prea puternic ca sa nu-l iei in serios asa cum trebuie!

Nu uita ca pina la urma e un animal. Ok, e iubit, e alintat, e membru al familiei, insa tot animal ramine.

Asta mic a muscat de zeci de ori pina acum, dar are gura cit un deget, si asa mai mult a capsat, doare ceva dar nu e peroiculos.

pe cind daca un amstaff musca o singura data chiar numai un "capsat" de al lor, e cu totul si cu totul alta treaba.

Am citit un clasament al ciinilor care musca cel mai mult copii. ei bine pe primul loc sunt cockerii! dar cui i-ar fi frica sa aiba asa un ciine:))

Nu conteaza cit de des capseaza un ciine sau ar putea face asta, conteza fortza!

Copilul trebuie sa creasca ca sa aiba un contact mai liber cu ciinele, acum nu te incumeta la prea multa incredere. Si apoi ciinele trebuie sa invete ca acel copil ii este stapin. Stii ca am stafii asculta daca sunt dominati inteligent.

Am poze cu Aldo calare pe Cooper:)), ba chiar copilul il musca pe ciine, amstafful sta fara sa dea nici o importanta. Insa numai si numai in ochii nostri. Cum nu au crescut impreuna eu una nu am indraznit sa-i las singuri nesupravegheati.

 

 

Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003)

 

 

[Bubamara]

Fetelor, multumesc mult pentru incurajari, chiar nu ma gandeam sa dau cainele, doar imi faceam probleme pentru viitor. Acum m-am linistit cand am vazut ca mai sunt copilasi si catei crescuti impreuna. Buna ideea cu pampersul, o sa o pun in aplicare.

Multumesc.

 

Raluca si bb Maria (07.12.2005)

[cipcipcip]

Bubamara,

Si eu am un caine si am studiat indelung problema asta. Nu-ti fa probleme cu parul catelului ca nu e daunator, dar ai grija sa-i faci deparazitare regulat si sa nu dai carne cruda cainelui (il poate infecta cu paraziti).

De asemenea ai grija sa dai atentie cainelui ca sa nu devina gelos, e usor sa uiti de el cind esti concentrata asupra copilului, dar e important sa nu se simta uitat. Cind vin musafiri la tine in casa sa mangaie si cainele, nu sa se duca direct la bebe.

Nu lasa cainele singur cu copilul sub nici o forma pina cind o sa-ti dai seama cum se "impaca" amandoi.. Nici mai tirziu, cind copilul va creste, inainte sa verifici in prealabil cum se comporta cainele daca copilul ii da vreo jucarie in cap sau il trage de coada. Nu permite cainelui nici un gest de dominanta asupra copilului, el trebuie sa-l vada pe copil ca pe stapinul lui si nu invers.

Succes!

 

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

 

 

[akella]

Da, da, da! Si noi avem o catea marca boxer, o cheama Sara si are 7 ani. Si o fetita care va implini 4 anisori pe 18 martie. Trebuie sa va spun ca de la bun inceput am intrebat pediatra din spital ce sa facem cu cateaua. Ni s-a raspuns ca atata vreme cat in casa este curatenie, iar cateaua este sanatoasa si vaccinata, totul este ok. Ba mai mult, un caine este mai intai o jucarie interactiva, iar apoi poate deveni un exercitiu de responsabilitate (scos afara, verificat castronelul cu apa etc.).

Sara a iubit piticutza din momentul in care am ramas insarcinata. Daca pana atunci sarea cu labele pe mine cand ma intorceam de la servici, cand am ramas gravi brusc nu a mai sarit pe burta mea. Instinctiv. Plus ca seara, la televizor, se aseza langa mine in pat si se incolecea langa burtica mea, sa-mi tina de cald si sa pazeasca mica comoara din burta lui mami. Cand am nascut, acele 2 saptamani pe care le-am petrecut in spital au fost un chin pentru cateaua ramasa acasa. N-a mancat aproape nimic, era abatuta si trista... Ei, cum sa ma gandesc s-o dau, ca ar muri cu siguranta...

Cand am adus-o pe Daria acasa, Sarita a pazit-o mai strasnic, ba chiar cand venea pediatra sau asistenta, trebuia inchis cainele in alta camera. Nu se repezea sa muste, dar isi interpunea corpul masiv intre copil si intrus. Cateodata isi arata si dintii... Poate pentru ca persoanele respective miroseau specific, a medicamente, a cabinet... Stiti ca nici unui catel nu-i place la doctor.

Cel mai important pe lume este copilul. Dar asta nu inseamna sa-l uitam pe cel care ne este prieten fidel si care face totusi parte din familie. Mai ales ca nu este vorba despre o floare care se va ofili in cateva zile, ci despre un suflet care va trai alaturi de noi mai bine de 10 ani.

 

Ana

[dalimana]

Deja toate raspunsurile anterioare ma fac sa ma simt prost.Sunt singura oare "fara suflet" care si-a dat cainele in asteptarea copilului? Ei, lucrurile nu sunt chiar asa. Catelusa mea rasa caniche (nu le pica parul, dar sunt si alte riscuri-toxoplasmoza...)este la soacra mea care locuieste la 5 minute distanta, iar cand fetita mea va face 1-2 ani intentionez sa o "repatriez".Pana atunci se vor acomoda una cu cealalta. Felicitari mamicilor care au avut curajul de a-si pastra cainele!

[freeivi]

Eu am un doberman care a crescut cu fiul meu.Nu este nici o problema,atita timp cit ciinele este vaccinat si sanatos.Din contra,copilul se imunizeaza,nu mai e asa sensibil la orice microb.Parerea mea.Si chiar daca,sa zicem,mai inghite vreun fir de par,acesta se elimina.Mai periculoase sint pisicile.Parul lor,daca e inghitit in cantitate mai ,,mare,, se face ghem la stomac.Sa fiti sanatosi.

 

mamaluirobert