miki_c Publicat Martie 15, 2006 Raport Distribuie Publicat Martie 15, 2006 Asa reactioneaza parintii mei cand nu le convine ceva considera ca am gresit si nu mai vorbesc cu mine sau decat asa de la distanta. Am mai scris eu un subiect tot astfel de probleme,am 33ani sunt casatorita am doi copii si singuraaaaaa la parinti cand nu le ascultam sfaturile ne intoarce spatele si tragic este ca amandoi. Sa va spun de curand ne-am schimbat masina si hotararea era ca la inceput pentru activitati de rutina vom folosi si noi masina lui tata (asa cum am procedat cand si-a schimbatsi el masina - am folosit-o pe a noastra), dar surpriza a fostalta ca tata a hotaratca din ziua cu pricina sa-siduca masina la el in parcare pe motivca acolo sta cel mai bine. Ce era sa mai zic. Stiu ca astea sunt barfe dar dar noi nu mai rezistam nenorocirea este ca stam foarte aproape de ei si mai mult mi-am inscris copilul cel mare la scoala la care ei nu vroiau. Au incercattoate variantele de a ma convinge (pe mine separat fara sa stie "el") ca nu este buna scoala, ca cunoaste o invatatoare buna la scoala x, ca o sa vad eu mai tarziu ca ei pentru mine muncesc. Aici am ajuns iar tragedia si mai mare este ca daca eu incerc sa discut cu ei imi fac teoria lingura si furculita si intr-un final tot ei au dreptate. Eu sunt mica fara experienta. Primii ani de casnicie imi transmitea mama ca a zis tata ca citez "daca nu ma maritam facea om din mine" (mentionez ca sunt si eu om cu facultate pe care am facut-o eu nu ei) . Este nomal ca vorba aceea mama mea sa numai vorbeasca cu mine daca ii spune tata. Citez"las-o in pace sa vada si ea ce este ala greu ". Atunci ce sa mai zic de soacra.(a statla mine 2ani cu copilul si m-am inteles mai bine cu ea si era tare geloasa) Cine are dreptate ca eu nu mai stiu ce sa fac simt ca ma lasa puterile si mai mult nu vreau sa ajung sa divortez din cauza lor. Ma opresc aici. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Danelutza Postat Martie 15, 2006 Raport Distribuie Postat Martie 15, 2006 Nici eu nu ma intzeleg cu tata, de fapt nu m-am intzeles niciodata, doar el avea si are dreptate. N-am avut niciodata curajul sa-l infrunt, asta pina cind m-a scos din pepeni si m-am descarcat, am spus tot ce nu-mi convenea. Parerea mea e sa te mentzii pe pozitii, tu ai familia ta, copiii tai, nu trebuie sa le spui de fiecare data ce faci. Si apropo de distantza, ca vorbesc ai tai cind se supara doar de la distantza, ea fa matalutza un pic de ordine in viatza ta si lasa-i mai la distantza. Cum adica tzi-au spus "ca o sa vezi mai tirziu ca ei pentru tine muncesc" ?! Si eu am auzit cuvinte din astea, mi-au facut acte pe casa mie si surorii mele, eu am cumparat jumatatea surorii si pina la urma am iesit rau ca l-am lasat pe tata in strada. Itzi dai seama caci casa e in Romania, eu aici, parintzii stau in casa si la urma sa-mi spuna ca l-am lasat in strada. M-am enervat si i-am spus ca-i platesc si cealalta jumatate de casa si sa ma lase in pace. Ufff, iaca m-am descarcat pe subiectul tau, dar citeodata daca sintem prea cu capul plecat si nu ne sustzinem punctul de vedere, nu vom creste niciodata in ochii parintzilor. Povestea nasterii principesei noastreid="blue"> Danielaid="orange"> si principesa Iid="red">Sid="blue">Aid="purple">Bid="maroon">Eid="purple">Lid="green">Lid="blue">Aid="red"> [copil] (5 iunie 2005) Poze cu ingerasul lui mami Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
alexa si mami Postat Martie 15, 2006 Raport Distribuie Postat Martie 15, 2006 io zic sa vb f serios cu ai tai. nu e sanatos atita suparare. eu n-am probleme de asemenea anvergura, da' cind treburile o iau razna le spun clar si concret.io hotarasc ce e mai bine pt cupilu' si sotu' meu. ei nu au de unde sa stie cum merg lucrurile in intimitatea voastra. ca ce se intimpla in public nu e relevant. se linistesc si peste putin timp lucrurile intra pe fagas normal. bafta! alexa & famid="red">[copil] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
copiloi Postat Martie 15, 2006 Raport Distribuie Postat Martie 15, 2006 Privind de pe "marginea" forumului, problema ta nu o vad ca pe una serioasa. Se intampla si la case mai mari ......important e cum reactionezi tu la vorbele lor, caci pe ei nu o sa-i poti schimba nicicum.... Sfatul meu ar fi sa incerci sa va "delimitati" gospodariile, sa le ceri mai rar sfatul si sa faci totul asa cum crezi tu de cuviinta. In rest, mai lasa de la tine si nu mai pune orice vorbulita la suflet..... In general, parintii (cel putin ai mei )au mai aruncat cate o vorba pe ici pe colo, care pe moment tare m-a durut, pana la lacrimi, dar am stiut ca, de multe ori nici ei nu credeau in ce spuneau si cu siguranta le-a parut rau..... Numai bine! Alina Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
iliuta Postat Martie 15, 2006 Raport Distribuie Postat Martie 15, 2006 Parerea mea este ca parintii tai nu vor sa accepte ca tu nu mai esti fetita lor. Fa-i sa inteleaga ca ai o varsta, ca esti capabila sa-ti cresti copii,ca stii sa-ti iei viata in piept, si mai ales, nu te certa cu sotul din cauza lor. Ai si tu 2 copii la randul tau, trebuie sa traiesti pentru ei, sa muncesti pentru ei, iar parintii.....cu tot respectul si fara sa te certi cu ei, ii lasi un pic mai la o parte, sa vada si ei ca POTI. Si atunci o sa-si dea si ei seama, ca ai familia ta, ca deciziile le iei cu sotul tau, lor le ceri doar parerea.....iar casa ta e casa ta, si nu se baga nimeni in ea. Nu te certa cu ei, incearca sa vorbesti.Impune-te, dar cu respect, pentru ca daca scapi vreo vorba urata mai tarziu o sa-ti para rau, si nici sa te certi sa nu mai vorbiti.......discutati, asa ca niste oameni maturi, si tre' sa ajungeti la un numitor comun, doar sunt parintii tai. Bafta. Mihaela Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Elise Postat Martie 15, 2006 Raport Distribuie Postat Martie 15, 2006 cred ca e o situatie des intilnita. nu trebuie sa le-o iei in nume de rau, pentru ei tot copii o sa fiti si la 60 de ani. taica-meu era om batrin, iar mama-sa, adica bunica-mea, era disperata ca "si-a uitat baiatul manusile acasa". ideea este ca incet-incet, si fara rautate, sa te impui si sa le demostrezi ca esti femeie in toata firea si in casa ta tu faci regulile. Ca asculti toate sfaturile, dar decizia iti apartine. Si ca nu te mai pot influenta ca pe o pustoaica. trebuie sa fii ferma. dar nu te certa cu ei. in mod cert nu fac ceea ce fac din rautate. Elise Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
adrienne12 Postat Martie 16, 2006 Raport Distribuie Postat Martie 16, 2006 De ce nu-i lasi pe ei sa zica ce vor si tu sa iti vezi de ale tale? Depinzi financiar de ei ori care-i baiul? De ce nu va separati lucururile adica incercati sa va descurcati cu forte proprii ca sa nu mai aiba ce va reprosa ca fac sau dreg pt. voi? Nu-i mai implicati in viata voastra... si zi ca ei si fa ca tine si mai ales nu te enerva. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
miki_c Postat Martie 16, 2006 Autor Raport Distribuie Postat Martie 16, 2006 Nu, nu depind deloc financiar de ei mai ales ca sotul meu le plateste toate darile catre stat cu banii lor aproximativ , ei nu stiu de nimic si nu cred ca este normal. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
april Postat Martie 16, 2006 Raport Distribuie Postat Martie 16, 2006 draga mea trebuie sa iei taurul de coarne si sa le explici parintilor tai ca nu mai pustioaica de 10-15 ani ci o femeie in toata regula cu copii, matura si pe picioarele tale. Fa-i sa te respecte pt ceea ce esti si sa nu se amestece in treburile tale. Le asculti sfaturile dar nu-i lasa sa se impuna in familia ta. Acest lucru o sa va afecteze pe voi. Explica-le sa se puna in situatia ta, sau mai usor cum ar fi daca parintii lor le-ar dicta mereu ce si cum sa faca la aceasta varsta. E adevarat ca pt parinti noi vom fi mereu copii, dar rolul lor nu mai este acelasi ca la varsta copilariei, adolescentei. Fii stapanul tau si nu lasa pe nimeni sa gandeasca pt tine. serbare 8 Martie Fericirea e alcatuita din lucruri marunte.id="blue">[floare3] "And in the end, it's not the years in your life that count. It's the life in your yearsid="purple">" Abraham Lincoln Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Archived
This topic is now archived and is closed to further replies.