Incurajare pt mamicile care nu pot sa alapteze

[sinzi_ana]

Pentru ca sunt asa multe subiecte care vorbesc de alaptat si totusi asa multe mamici care nu pot sa o faca din orice motiv, vreau sa avem si noi un subiect unde sa ne incurajam si sa ne laudam copilasii nostrii perfecti.

 

 

In primul rand vreau sa spun sa nu va cramponati de cele 3% procente femei care nu pot alapta cu adevarat de care spune unicef (care cu toti stim ca scopul lor este sa scada procentul de copilasi abandonati, abuzati, malnutriti si alaptatul este cea mai la indemana solutie ca o mama sa isi tina bebelusul la piept cat mai repede de la nastere declansand sentimentul matern), si atrage mamicile cu putina "reclama" ca laptele matern face copilul mai frumos, mai sanatos mai destept...Ce mama nu vrea ca al ei copil sa fie frumos, destept sau sanatos??? Unele chiar uita ca de fapt altaptatul nu este o masa prin care ii asiguri copilului sanatate, inteligenta sau frumusete...ci este un moment in care poate sa te simta aproape, sa te miroasa, sa te iubeasca sa fie bebelusul tau...

Parerea mea este de fapt bebelusii au nevoie doar de foarte multa iubire, contact, si rasfatz...

O minte luminata, un corp sanatos si un chip frumos, eu cred ca vin din minte si nu din stomac!!!!

Iar o mamica care nu poate alapta, poate sa compenseze cu dragoste, tinut in brate, leganat, vorbit cu bebelusul ...si cu siguranta copilasul va fi frumos, destept si sanatos...

 

Si povestea noastra:

Eu mereu am avut pb cu fierul, dar inainte sa raman insarcinata reusisem sa intru in normal...Pe la mijlocul sarcinii insa am avut o cadere brusca de calciu si fier (desi ma hraneam bine de tot) si asa am nascut un bebe cu deficit de calciu si anemic. Iar eu am pierdut foarte mult sange (nu m-au putut coase decat dupa o ora dupa ce au oprit hemoragia) am stat la reanimare 8 ore cu perfuzii, daca imi ridicam capul ameteam si lesinam...

Ginecologul meu m-a sfatuit ca 2 zile sa ii dau doar san copilului sa stimulam lactatia si apoi trebuie sa suplimentam cu lapte praf (sa ii asiguram fierul si calciul). Pediatra din spital a spus sa ii dam direct lapte praf, ca nu voi avea probabil nici lapte si nu voi reusi sa ii acopar nevoile de calciu si fier...

Dar am vrut sa alaptez si asa copilul meu 2 zile a mancat numai glucoza, ca lapte nu aveam deloc...Apoi pediatra (din spital) i-a bagat 40ml de lapte praf la 3 ore dupa ce alaptam (chiar daca lapte nu era, trebuia stimulat si David sugea foarte bine si cu pofta).

Acasa, am continuat programul, supt la cerere (si sugea copilul meu cu o forta si o pofta) si la 3 ore dupa supt obligatoriu 40ml lapte. Pediatra l-a consultat, a spus ca e sanatos, ca suge bine, sa continuam programul din spital...Si uite asa copilul meu dupa ce isi bea laptele praf dormea 10 minute si apoi incepea sa urle...il puneam la san statea 2-3 minute iar urla, il puneam la san (lapte praf nu aveam voie sa ii dam decat dupa 3 ore) iar sugea un pic iar urla (sanii mei goi dupa primul supt) si asa am tinut-o 4 zile...

Adormeam cu el in brate si ma trezeam brusc si tipam la Radu ca unde e copilul, ca de ce dormim pe el...si sotul meu de fapt dupa ce adormeam in punea in patut...dar eram asa obosita si profitam de fiecare minut de somn ca habar nu aveam ce se intampla cu mine...

Am chemat dr de 2 ori, ca de ce urla atat copilul..m-a intrebat daca alaptez la cerere, da, daca ii dau laptele praf la 3 ore, da...atunci sunt colici...sab simplex si comprese calde pe buritca...

Si iar cateva zile, urlaturi, sab simplex la greu, dormeam numai cu el pe burtile noastre...

Iar a venit pediatra...norocul nostru a fost ca a venit la ora mesei...a supt ca de obicei 3 minute, pediatra s-a mirat ca asa putin, s-a uitat la sani - erau goi...deci ceva ceva tot a supt, apoi laptele..."dar cat lapte ii dati voi??" "40 ml" "pai copilul asta plange de foame"...dupa ce suge, lapte praf la cerere"...si asa s-a hranit puiul nostru cu 120ml de lapte si a dormit pt prima data 4 ore...(ca il verificam sa vedem daca mai respira)...

Am mai contiunat cu sanul o luna, desi in ultima saptamana nu mai era deloc lapte, si apoi lapte praf din belsug...

Mie nu mi-au curs sanii niciodata, nu mi s-a udat sutienul, nu am reusit sa stimulez productia de lapte in nici un fel (ce mi=au recomandat medicii si batranii)...asa ca sunt impacata ca am incercat...

 

Acum baietelul meu are 3 ani si 2 luni, e o frumusete de copilas cu ochii verzi, destept si incapatanat si sanatos!!!!

Si inainte de toate iubit cu tot sufletul de mami, tati, bunici, strabunici, stra-strabunici si prietenii lui (mai ales Mariuca) si toata lumea care il cunoaste!!!!

 

Nu regret nici o clipa ca nu l-am alaptat mai mult, nu regret nici o clipa din viata lui, m-am bucurat de fiecare secunda, nu am avut nici o indoiala ca am facut totul corect...

 

Si un alt avantaj pe care noi l-am gasit in biberon, tati a participat activ la hranire, pus la ragait, dormit pe burtica lui, schimbat pampers, si e a 2-a mama pt David si suntem o familie fericita, care ne iubim copilul enorm si avem o relatie superba si armonioasa!!!!

 

Iau in fiecare zi viata de la capatid="purple">id="Book Antiqua">id="size3">

 

Sinzi, Radu[avion]si David[marinar]

 

 

 

David[cool]

 

 

 

 

[Melania 14]

Sinzi_ana vreau sa incep spunandu-ti ca nu sunt de acord cu faptul ca ai simtit nevoia sa te justifici de ce nu ai alaptat. Cred ca e mai putin important.Ceea ce e important e faptul ca , asa cu ziceai si tu, calificativul de mama iubitoare si de copil inconjurat de iubire si dragoste nu atarna de alaptatul pana la 2 ani sau pana la gradinita ( mai in gluma mai in serios).Nimeni nu are dreptul sa te judece indiferent de motivul pt care ai reusit sau nu sa alaptezi sau de ce nu ,poate chiar sa refuzi.Inseamna ca ai picat examenul mamei iubitoare ? sunt convinsa ca nu.

Pe de alta parte iti inteleg justificarea , au fost intr-adevar multe subiecte pe tema asta si de fiecare data erau 2 tabere:mamici ce alapteaza, atotstiutoare ( sa nu se supere nimeni, nu e intentionat dar asta am simtit in momentul cand incercand tot ce se poate omeneste pe fondul puterilor mele ,s-au gasit persoane care sa stie mai bine situatia mea)si cele care...nu alaptau (putine si nu prea doritoare de discutii).

Eu nu am sa povestesc motivele mele pt care am alaptat numai pana la 4 luni , dar vorba ta ...am o mandreata de fetita , sanatoasa si fericita ,energica careia am timp sa-i fiu mama iubitoare pana o sa vrea Dumnezeu.

Alaturi de mine e un tatic iubitor, participant direct si care a fost primul ce m-a incurajat in hotararea luata.(culmea nici nu a trecut direct prin cele 9 luni de modificari hormonale , nastere si a stiut ca o femeie in perioada postnatala are nevoie de incurajari si sustinere nu pareri negativiste si cu tenta critica ).

 

 

Melania [fetita](14.01.2005) si mama

 

[bum]http://photos.yahoo.com/cofratu

 

[sinzi_ana]

Melania, daca citeai mai atent observai ca am povestit nu ca sa ma justific...ci ca sa incurajez mamicile care, chiar cu pb, vor sa alapteze...

Nu trebuie sa cedezi din prima...

 

Si inca o chestie...eu cred ca orice femeie are dreptul sa opteze sa nu alapteze din orice motiv ii se pare intemeiat...

 

Iau in fiecare zi viata de la capatid="purple">id="Book Antiqua">id="size3">

 

Sinzi, Radu[avion]si David[marinar]

 

 

 

David[cool]

 

 

 

 

[clau2toma]

Sinzi_ana ,in primul rand vreau sa te felicit pt acest subiect .

Si eu am avut probleme ca ale tale ,dar nu cu Ca si Fe . Dupa ce am nascut ,am observat ca nu aveam canalele desfundate si deci copilul meu nu putea sa se hraneasca . Am intrebat un pediatru din Polizu daca poate sa-mi aduca sotul lapte praf si mi-a zis ca ea sa nu auda de asa ceva , ca nu a mai auzit ca o proaspata mamica sa nu poata sa alapteze .A, daca nasteam prin cezariana mai era ce mai era dar asa nu accepta si ca trebuie sa mai incerc . Am mai incercat ,dar fara succes . Si uite cum ma rugam eu de colega de salon ca dupa ce isi alapta ea pruncul ,sa mi-l puna si pe baietelul meu putin la sanul ei ca ca sa traga si el putin lapte . Dupa ce am iesit din spital , l-am dat jos pe sotul meu in fata unei farmacii si l-am pus sa-mi cumpere o cutie de Milupa 1 si 2 biberoane .Cum am ajuns acasa ,dupa ce am sterilizat bib eroanele i-am facut micutului cred ca direct 60 ml de lapte si dupa ce l-a baut pe tot [iti dai seama ca in astea 3 zile de stat in spital copilul meu nu s-a hranit aproape deloc si a scazut in greutate aproape 500 de gr ] ,dus a fost 3 ore . Cam dupa o sapt mi s-au desfundat si mie canalele dar cand imi puneam copilul la san ,nu stiu daca ii tinea de foame mai mult de un sfert de ora laptele meu . Dupa 2 saptamani eu am renuntat de a-mi alapta copilul natural pt ca se chinuia si el si ma chinuia si pe mine . Si asa cum ai zis si tu avea niste dureri de burtica de ti se facea mila de el . Si eu am incercat sa-mi stimulez lactatia ,dar fara succes in cazul meu . Acum baietelul meu a mai crescut , este foarte frumos ,este sanatos si dupa parerea mea este cel mai destept copilas [doar sunt maica-sa si orice parinte isi lauda odorul cu surle si trambite ] .si nu cred ca o sa regret niciodata ca l-am alaptat artificial .

Nota 10+ pt subiectul tau .

 

 

Claudia [vampa]si puiul ei Tomita[poc]

[cipcipcip]

Eu am alaptat copilul numai 6 sapt ca mai mult n-am avut, si ce era sa-i dau copilului daca nu lapte praf. Nu m-am simtit niciodata mai prejos din cauza asta, chiar nu vad motivul.

 

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

 

 

[mate]

Citind subiectul cu alaptatul pana la doi ani nu am putut sa nu ma gandesc de ce se ajunge mereu la etichetari de genul" nu ai alaptat nu esti mama buna","copii nealaptati sint mai pufosi si mai moi decat cei alaptati care sint tari ca piatra" si asa mai departe...ca si la subiectul cu nasterea normala versus cezariana unde tot asa...daca ai facut cezariana nu esti o mama buna etc...ce treaba are alaptatul cu calitatea de mama buna sau mama rea nu pricep..parca iti da cineva vreo garantie ca vezi Doamne daca alaptezi pana la gradinita esti cea mai buna mama din lume.Si eu am alaptat si i-am dat si lapte praf bebelului meu si am cel mai frumos si mai destept si cu carnea cea mai tare din lume bebe(dupa parerea mea) si sint convinsa ca toate mamele de pe forumul asta au cei mai frumosi bebei din lume...fara leg cu alaptatul sau ne-alaptatul.Si imi iubesc bebele mai presus de orice si as face orice sacrificiu pentru el.Deci doamnelor,mamicilor,daca alaptati este foarte frumos si bine,daca nu puteti alapta nu faceti o drama din asta si dati copilului lapte praf,o sa aveti tot cei mai frumosi copii din lume.

 

 

 

Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici[bibe](27 Nov 2004)

Christinel[copil]

New Zealand

Osama

 

Cine da din coate...departe ajunge...

[sinzi_ana]

Asta vreau sa subliniez...

Atata timp cat va adorati bebelusii si le-o aratati cu fiecare ocazie, vor fi mereu tot ce ne-am dorit!!!

 

 

 

Iau in fiecare zi viata de la capatid="purple">id="Book Antiqua">id="size3">

 

Sinzi, Radu[avion]si David[marinar]

 

 

 

David[cool]

 

 

 

 

[meems]

Sinzi_ana, felicitari ca ai deschis subiectul asta E o incurajare pentru mamicile care nu au alaptat din diferite motive. Eu am alaptat-o pe Rianna primele 2 saptamani dupa nastere, dar si atunci cu completare de lapte praf, dupa care am incheiat capitolul "alaptare" fara dureri de san, fara regrete, si fara nici o incercare cat de mica de a-l continua. Am inceput sa ma simt mult mai bine dupa, Rianna era satisfacuta ca se satura, nu mai plangea de foame, sotul meu impartea mesele ei in mod egal cu mine si ne-am bucurat amandoi ca putem petrece timp cu ea. Acum are aproape 4 luni si e un copil foarte sanatos si super fericit. Nu am nici o mustrare de constiinta si daca Dumnezeu ne mai daruieste un copil, n-o sa ma mai chinui deloc cu alaptatul, dar le voi darui copiilor mei toata dragostea din lume. Felicitari, Sinzi, inca o data! [flo]

 

Meems & Rianna (16 dec. 2005)

[Gyna]

bis]Buna!!! Super subiect!!![cool]

Eu sunt mamica de doi baieti nealaptati, nu vreau sa-mi mai aduc aminte de acea perioada. La primul copil am facut o depresie urata din cauza ca toata lumea ma sfatuia sa incerc sa incerc si iar sa incerc sa-mi alaptez copilul pt ca altfel va avea urmari toata viata gen fel de fel de carente de CA si FE va fi bolnavicios va avea probleme cu dintii etc, de ma simteam ultimul om de pe pamant.

Am incercat vreo saptamana timp in care copilul meu nu a luat de loc in greutate si plangea intruna. Dupa o saptamana pediatra a oftat si a spus ca asta-i viata( din nou m-am simtit vinovata)si sa-l trec pe lapte praf. Am avut noroc de maica-mea si de sotul meu care m-au tot incurajat si sprijinit pana mi-am revenit din depresie. La al doilea copil nu m-am mai lasat impresionata,din start am luat decizia singura fara sa mai sun la pediatra si mi-am hranit copilul cum am stiut eu mai bine(adica cu lapte praf) nu l-am mai chinuit nici pe el nici pe mine.

Acum multumesc lui Dumnezeu, am doi baieti frumosi , sanatosi si destepti, cam obraznici dar nu cred ca de la lapte li se trage asta. Primul a racit prima data pe la vreo 3 ani si ceva iar cel mic a racit prima data la un an ca a luat raceala de la nepoata mea, dar nu se imbolnavesc mai grav sau mai des decat alti copii hraniti la san.

Si acum cand mai racesc copii, ma lovesc de femei care-mi spun ca na poate is mai sensibili ca doar au fost hraniti cu lapte praf, desi copii unora dintre ele se imbolnavesc lunar chiar daca au supt san, nu pot pricepe nici in ruptul capului aceste pareri. Oricum m-am obisnuit sa ascult si sa tac pur si simplu.

Acuma eu mai am un of pe care vreau sa-l spun chiar daca sunt off topic sper sa nu va suparati pe mine. Cum v-am mai spus eu am doi baieti, toate colegele mele au fete, si de cand erau copii mei mici aud chestii de genul: vai baietii fac mai tarziu la olita, vorbesc mai greu sau mai tarziu decat fetele, merg in picioare mai tarziu decat fetele, sunt mai plangaciosi etc. Chestii de genul acesta le aud din ziua in care fiind insarcinata am aflat ca am baiat. La fel m-am obisnuit sa ascult si sa tac, sa ma uit eventual intr-un anume fel direct in ochii persoanei care-mi debita asta, stiind ca eu am baieti.

Amandoi copii mei au mers/vorbit/scapat de pampers la fel de repede ca oricare alt COPIL fie fata fie baiat. Nu pot intelege cum in ziua de azi poti avea asemenea prejudecati si cum fiind mama la randul tau sa nu poti intelege ca si fetele si baietii sunt copii si sunt la fel de iubiti si asteptati de mamele lor.Speranta mea este ca una din persoanele amintite mai sus la al doilea copil sa le dea Dumnezeu un baietel frumusel dulce cuminte si scumpel care sa le schimbe radical parerea.

[geniest]

Intr-adevar subiectul e de folos.....

 

Ce simt eu in legatura cu alaptat versus nealaptat este ca mamicile care alapteaza din greu au un soi de mandrie cand iti spun cat timp au alaptat ele si-n ce cantitati....etc., etc.,......si vezi Doamne copilasului lor nu li se poate intampla nimic din cauza ca au imunitate beton......

 

Eu una stiu ca imunitatea se misteneste in mare parte....si ca alaptatul nu face decat sa o mentina la parametri mosteniti...nicidecum ca o cresc sau mai stiu eu ce.....

 

Si alta chestie ....ma enervez cand aud ca "bebeul meu n-a racit pana la nu stiu ce varsta !!!!" FOARTE RAU CA N-A RACIT.....Pentru ca racelile din copilaria mica sunt bune pentru imunitatea de mai tarziu.....altfel ajunge la 10 ani si de-abia de atunci incolo incepe sa faca niste raceli mult mai grave decat cele din copilarie....

 

Si oricum imunitatea se definitiveaza in jurul varstei de 8 ani.....pana atunci nu-i nici-o diferenta intre alaptati si nealaptati.....