Nu ne mai putem intelege!

[Criss75]

Copilul meu va implini 3 ani luna viitoare. Pana acum n-am avut probleme cu el, pot spune chiar ca a fost destul de cuminte. De o luna l-am inscris la cresa si de aici incep problemele! S-a schimbat total, nu ne mai intelegem cu el deloc. A devenit isteric, desi ingrijitoarele de la cresa imi spun ca acolo e foarte cuminte! La fel, cand iesim undeva este cuminte dar de cum intram in casa incepe haosul. Devine nervos, agitat, nu-i convine nimic, orice ii spun imi raspunde cu "nu". Deja si eu si sotul meu suntem cu nervii la pamant, nu stim ce sa mai facem cu el. Am vorbit cu o psiholoaga care mi-a spus ca trebuie sa avem multa rabdare, ca unii copii percep mersul la cresa ca pe o pedeapsa si reactioneaza la fel ca si copilul nostru. Si la randul lui incearca sa ne pedepseasca si el pe noi. Asa sa fie oare? Mai sunt mamici in situatia mea?

[redi]

Buna !

Trecut-am si eu pe acolo , da !

Eu nu stiu ce sfat sa-ti dau ,eu am rarit mersul la gradinita si am sapat sa vad de ce nu-i convine , am vorbit mult si tot inca nu am reusit sa fie bucuros si cuminte ca inainte de gradinita .

Si incet incet am ajuns la posibilitati de intelegere fara sa-i impun mereu si sa ma refuze la orice .Isi revine normal dar timpul ala cat e agitat asa eu si tati am hotarat ca nu-i bun pentru el si am renuntat la gradi.

Stiu ca majoritatea nu sunt de acord cu asta dar am considerat ce am crezut mai bine pentru un baietel sensibil si timid .

De ce e mai bine sa ajunga isteric si sa nu ne mai putem intelege cand se pot face lucrurile si altfel ?Pe toate forumurile sunt mame care se plang de schimbari negative in comportamentul copiilor cand incep gradinita .

Poate vei avea noroc sa primesti raspunsuri bune in situatia asta , eu nu am gasit inca solutia .Si nici institutia corespunzatoare numelui adevarat gradinita .

 

[try]

Poate pt. ca acasa, inainte de a incepe gradinitza avea senzatia ca face cam ce vrea el (a nu se intelege prin asta ca era rasfatat). Gradinita inseamna reguli noi, uneori altele decat acasa. Poate ca el are acum o toleranta mica la a asimila atatea reguli noi pe care refuza intr-un fel sa le respecte. Dar pentru ca in cadrul de la gradinita este fortat oarecum sa se supuna regulilor de acolo - cu unele educatoare nu e de glumit!! - probabil ca atunci cand ajunge acasa simte nevoia sa se descarce de toata frustrarea acumulata la gradinita.

Nu stiu cate reguli respecta el acasa inainte, cat de multa libertate in decizie i se lasa, dar paote fi si asta o explicatie la problemutza voastra. Un copil la 3 ani e suficient de matur psihologic sa intre intr-un cadrul social organizat asa cum e gradi. Poate insa ca el personal nu e inca pregatit, altfel nu s-ar fi manifestat asa.

E important sa-i explici de ce trebuie sa mearga acolo, sa i se contureze avantajele (prin prisma lui, n uavantajele care te-ar bucura pe tine ,ci pe el). Mergi si discuta cu educatoarea, spune-i cu ce te confrunti. E bine de regula ca ceea ce un educator incearca sa instituie la gradinitza sa fie continuat si acasa. Adica sa nu existe discrepante mari de reguli. In sensul ca daca educatorul incearca sa ajute un copil prin diverse metode sa fie mai comuncativ, parintii acasa trebuie sa faca eforturi in aceeasi directie cu copilul. Sa se continue linia educationala. De-aia zic sa vorbesti si cu educatoarea: poate vei gasi discrepante mari in felul cum procedati amandoua legat de educatia celui mic. Si in felul asta, daca esti nemultumita de ce aplica educatoarea, ai sansa sa muti copilul in alta aprte. Sau, din contra, daca ti se pare ca procedeaza bine, ai sansa sa continui tu acasa ceea ce incearca ea sa faca la gradi. Educatorii cu experienta sunt de regula si buni psihologi, ei iti pot face o scurta descriere a copilului prin prisma experientei lor de educatori si roag-o pe educatoare sa iti dea cateva repere unde ar trebui sa "reinforce" educatia necesara.

 

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[gravi].......id="white">in 15+ sapt.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... id="red">poze cu noi

[Principesa]

Try[flo]! Sunt total de acord cu tine.

Criss, deci poti gasi anumite sfere de actiune in care sa ii acorzi copilului o mai mare libertate, o mai mare posibilitate de a alege, asa incat el sa nu se simta frustrat de prea multe reguli, neputincios,insuficient de important si sa acumuleze o tensiune pe care sa o descarce asa cum descrii tu.

 

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

 

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

[Criss75]

Fetelor, va multumesc pentru raspunsuri si pentru sfaturi.

Sper sa treaca perioada asta critica si copilasul meu sa redevina cum a fost. Nu pot spune chiar ca a fost cumintenia intruchipata, a mai avut accese de isterie cateodata, dar banuiesc ca astfel de iesiri au toti copiii uneori. Totusi in general a fost un copil cuminte si nu am avut probleme cu el.

Si da, try, a fost si este cam rasfatat, cel putin eu cred ca am cam exagerat cu rasfatul si totusi inainte de gradi nu s-a comportat asa. Si mai mult, dupa ce a mers trei saptamani la gradi, s-a imbolnavit si a stat o saptamana acasa, si in acea saptamana s-a purtat normal, fara a avea accese de isterie. Deci eu inclin sa cred ca totusi mersul la gradi i-a provocat aceste iesiri.

 

poze cu bbeu meu.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/br_cristina30/album?.dir=9685&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos

[oanademunck]

Criss, buna!

Da intr-adevar asa este, unii copiii pot percepe mersul la gradinita ca o pedeapsa si incearca si ei sa pedepseasca la randul lor(de aceea se manifesta asa doar acasa in prezenta voastra).Si un adult care isi schimba serviciul de exemplu are dificultati in a se adapta la noul mediu, colegi, superiori etc, copiii nu sunt alceva decat oameni mai mici la urma urmei:)

Pentru inceput ca sa faceti tranzactia casa-gradinita mai usoara ar fi bine daca cel mic ar lua cu el jucaria preferata, sa vorbiti cu el seara despre cum va fi a doua zi la gradinita, ce dragut va fi si ce norocos este el ca se paote duce la gradi si sa se joace acolo. Apoi inainte de a-l lasa la gradinita faceti palnuri despre ce veti face seara acasa. Cand il luati de la gradi acordati cateva momente pt a-l lauda ca a fost cuminte si ca s-a jucat frumos. iar momenteleor de isterie nu le acordati prea multa atentie pentru ca isteria apare mult mai tarziu in viata

O zi buna, pupici

[mama_lui_alex]

Ma alatur clubului.

 

Piticul nostru (3 ani 4 luni) merge de aproape 3 luni la gradi, program scurt+masa de pranz ( am zis eu ca-i mai bine, are timp sa socializeze si nici nu se simte copilul indepartat/pedepsit). La gradi este ok (am trecut de faza cu "acomodarea" - istericalele de dimineata), se joaca, manca f. bine, devasteaza gradinita, este absolut ok - dupa aproape 3 luni eu inca o bat la cap (la telefon)pe educatoare cate juma de ora pe zi sa vad ce a facut odorul.

 

Vine acasa, obosit (ar trebui sa doarma de pranz - dar trag de el 1 ora...)si negativist. Cuvantul de ordine este "NU!"

 

Cel mai tragic este in week-end. Desi teoretic avem jumatate din zi in cursul saptamanii de rasfat, povestit, iesit impreuna (scornesc tot felul de activitati pt. a fi implicati amandoi), in week-end e jale - cel mai tragic pt. mine nu vrea sa manace! La gradi mananca de rupe (l-am verificat), acasa nu vrea. "nu-mi place, e stricata, nu e buna, nu vreau, etc, etc!". Face figuri la absolut orice, face istericale in supermarket, arunca mancarea pe jos.

 

Am vorbit cu tanti de la gradi care mi-a spus ca-i normal, e un mic santajist si ...m-a trimis la psiholog sa-mi rezolv EU problemele - citez" nu stii sa cresti un copil, cei din ziua de astazi sunt cu mult mai evoluati decat ati fost voi".

 

Nu am mers (si nici nu ma duc!!!) la psiholog, in schimb am inceput sa-l ignor cand e isteric si sa-l santajez (asta nu cred ca-i chiar buna, dar sunt momente cand ma scoate din minti.

 

Faza cu "ne santajeaza si ei pe noi" am sentimentul ca a devenit un fel de sablon, pe mine personal nu ma satisface. Dupa mine, copilul meu nu ar avea nici un motiv sa faca asa ceva - basca ca nu pot crede ca este capabil sa inteleaga si sa aplice notiunea de "santaj".Ma bucura faptul ca are personalitate, incerc sa nu i-o zdruncin, dar ma mai lasa nervii cateodata.

 

Imi dau seama ca am scris o groaza si nu am dat nici o solutie, nu!!??? Ma plang si eu...

 

Astept si eu solutii,

Va pupacim,

Mama_lui_Alex

[mama_lui_alex]

AH...si inca ceva..de cate ori incepe cu .."NU....", incerc sa-i distrag atentia si sa-i canalizez energia catre altceva - hai sa decupam, hai sa facem puzzle, hai sa facem o prajitura..ceva ce stiu ca-i face placere. In 90% din cazuri reactioneaza bine si uita pt. ce a spus nu!

 

Cele 10% se refera la "hai sa mancam" cand raspunsul este invariabil "NU!"

 

Mama_lui_Alex

 

 

[AniaMaria]

eu zic sa nu-i subestimam, sunt capabili sa santajeze, sunt cu muuuuult mai subtili decat ne dam noi seama. iar faptul ca ne "pedepsesc" inclin sa cred ca este adevarat, dar nu e obligatoriu sa fie pentru ca nu vor la gradinita. pot fi altele motivele. numai ca la gradinita isi imbogatesc "repertoriul", avand mai multe surse de inspiratie.

 

[Jocelyn]

mama_lui_alex, chiar daca la o anumita varsta copiii nu constientizeaza aceste notiuni si nu o fac premeditat cum se spune, ei santajeaza din plin pentru ca ii cunosc foarte bine pe parinti, le stiu punctele slabe si merg intotdeauna pana in panzele albe (si peste, daca se poate )

 

copilul are nevoie si vrea limite, dar te va toca in continuu sa vada daca le mentii.

 

I plan on living forever. So far, so good id="size4">id="Courier New">id="teal">