Infertilitate inexplicabila???!!!

[Sheritra]

Buna fetelor,

 

Sunt si eu o biata aspiranta la statutul de mamica. Ne “chinuim” de mai bine de un an, mai bine spus luni lungi pline de sperante, dezamagiri, inclestari de pumni, si mers inainte. Nu e deloc usor acest razboi, te pregatesti, lupti, apoi te dai deoparte iar spre sfarsit de luna nu trebuie sa mai faci nimic, astepti invazia sau victoria.

Am pornit si eu ca si voi cu surasul pe buze si mare speranta in suflet, stiam ca voi invinge! Inca mai stau cocotata in varful dealului si ma uit cu binoclul daca se apropie ceva sau nu. In aceasta batalia am folosit o gramada de strategii, am schimbat planurile in fiecare luna, poate asa dusmanul nu ma mai cauta si renunta, n-au folosit nimic deocamdata, le trec si eu in agenda iar cand le voi epuiza voi incepe sa le combin, poate iese numarul castigator.

Initial, am inceput prin a nu ma mai proteja. Dupa doua luni, hai sa fac si analizele. Buun, foarte bune rezultatele. Zice doctorita: ati vorbit si cu sotul? Pai nu, ca vreau sa fie surpriza (se apropia nunta, ma gandeam la un cadou gingas pt el). Trece nunta, trece si luna de miere, mi-amintesc ce mi-a zis doctorita. Il iau de manuta, si la consultatie.

Amandoi in fata biroului, emotionati, si mandri, declaram in gura mare ca vrem copil si am venit sa vedem da-da-da daca suntem sanatosi. Ne ia tensiunea, ne zambeste, ne trimite la analize si ne baftuieste din usa.

Ies si analizele intr-o buna zi, foarte frumoase, ceva colesterol marit, ne juram ca schimbam prostele obiceiuri. Sarbatorim la o bere si-o pizza.

Zilele trec, mai scade entuziasmul, scade si regimul, las’ ca ne tinem de el cand vine BB. Atunci clar nu vom mai bea, un vom mai fuma, o sa fim mai mult ca perfecti!

Eee, vine si toamna, nunti, botezuri, chefuri, vin si lunile urate din toamna. Stau si ma gandesc : ce sa fie, ce sa fie! Hai sa mai vedem, sa mai cautam. Mai vorbesc cu cate o prietena, ma invata fetele sa ma duc la ginecolog si sa mint ca incerc de peste un an ca sa incep investigatiile, sa nu mai pierd timpul. Yupiii, am ceva de facut !

Programare, discutii, roseata in obraji, nou consult, totul bine! Fac analizele, beton!

Luna urmatoare, sperante maxime, sfarsit dezastruos.

Ma duc la alt doctor, poate e mai destept. Si este. Imi zice: stiti ca majoritatea cazurilor de infertilitate sunt la barbati? Iete, imi zic eu in sinea mea, bucuroasa ca am pe cine da vina, el a fost vinovatul tot timpul si n-a spus nimic!

Imi da sa faca spermograma si alte analize, toate pt el. Ii explic sotiorului ce are de facut, si-i tin pumnii.

Vin si rezultatele lui. Nu f bine, dar nici f rau, usoara oligoastenospermie (moderata). Nu stiam pe atunci ce-i aia. Da-i si plangi, eram tare speriata. Imi zice o colega: e de la bautura si tigari, n-o sa faci nimic asa. Scot limba in gand si arunc cu sageti in ea. Ce se baga? Ce, fumeza din banii ei?

Bineinteles, otrava si-a atins tinta. Fac o mica scena, drept urmare al meu se cuminteste o saptamana, timp in care cum ajungea acasa si mananca se si culca, ca sa nu-i stea mintea la o tigara. Ei, la un moment dat m-am plictisit de singuratate si i-am dat verde. Era prea pustie casa!

Intru pe internet si dau de voi. Mi-a luat ceva timp pana am prins mersul, care si cum este, pana am inteles limbajul vostru (ex : DD, DC, BB, IA, BU si alte combinatii de litere).

Am invatat de la voi ca la scoala : cu caietul in fata si notad tot. N-a fost usor, atatea subiecte, pagini, si atat de multe fete! Dupa doua luni am inceput sa vad mai clar, si sa inteleg si eu ceva. Si pana v-am retinut numele a fost o aventura. Va notam pe caiet, ca sa nu va incurc.

Acum e relaxant, va cunosc mai bine. Astept cu nerabdare in fiecare zi « sa-mi spuneti » adica sa citesc ce-ati mai facut.

Va multumesc ca sunteti pe acest forum, dandu-i viata si speranta tuturor cititoarelor, pt ca va faceta timp sa raspundeti si la intrebarile altora.

Noi, cei cele care stam pe margine in banci si va cititm numai, in speranta zilnica ca altcineva va pomeni si de problema noastra, va intreba si pentru noi, va raspunde si la intrebarea care ne framanta va admiram nespus.

Greu de spus de ce nu intram pe DC toate/toti (am inteles ca citesc si barbatii chiar de la cunostintele mele!) cei ce avem nevoie de voi: din lipsa de timp, sau stanjeneala de a intra in universul DC-ului, intim si frumos, plin de vorbe frumoase si incurajari, sustinere si caldura sufleteasca neconditionata. Mai ales cand traim aceste vremuri cu oameni grabiti, suparati, furiosi, frustrati, cand e o aventura sa ajungi de la munca acasa, nici o zi nefiind la fel, si nici una fara peripetii. Aici nu te grabeste nimeni, nici nu esti inghiontit, nici nu ocupu locul alteia!

Si cel mai important, nici nu suntem date afara!

Am dat de forum prima oara cand cautam informatii pe Internet despre tamplari si zidari, apoi cand cautam restaurant pt nunta, biserici pentru cununie, lumanari cu flori, destinatii pentru luna de miere, iar acum in ordinea fireasca a lucrurilor, pentru un bebic mic, cat de mic, ce-o fi, l-om iubi enorm!

Pana acum am fost la cinci medici (cei recomandati de voi bineinteles), am facut analize, am stat de vorba, investigatii, HSG, monitorizari, instilatii, mi-am cumparat si eu termometru digital, teste de ovulatie, teste de sarcina, cum am citit pe aici, nu facea nimeni ceva din ce eu nu facusem ca sa nu imit si eu fuguta. Am urmarit si tratamentul Liviei, i-am dat bietului sotior cate doua sacose pe luna de tincturi, ca le-am luat pe toate ca sa fiu mai sigura. Daca intre timp mai aparea postat un tratament nou, i-l dadeam si pe ala, tot ca sa fie.

Acum m-am mai potolit din sminteala, sunt mai inteleappta zic eu, ma duc acum iar la primul doctor, zice ca sa fac trei luni monitorizari, apoi daca nu apare nik, la inseminari cu noi.

Vorba unei fete de aici, macar daca aveam ceva poate luam un tratamnt si scapam si stiam de ce, dar asa?

Se pare ca tot ce fac, la ce medici merg, totul este in regula, dar rezultat nu! Este ceva ce n-am facut?

Sa am acel simptom « infertilitate inexplicabila » ? Ma sperie acest lucru cel mai tare.

Ceea ce ma aduce la iceput : mai sunt fete in aceeasi situatie cu mine? M-ar ajuta sa stiu ca nu sunt singura.

Imi cer scuze ca m-am lungit atat, nu ca as fi terminat ce aveam de spus.

 

Va pup pe toate si bafta multa pentru ca meritam!

 

 

Sheritra

[Avalon]

Draga Sheritraid="red">... trebuie sa-ti spun ca m-a impresionat mesajul tau... vine ca o adiere de primavara, cu copaci infloriti si pasarele ciripind, asa inocent imi pare... Nu esti singura in situatia asta, suntem multe, si tare rau imi pare... Si eu plec cu speranta in fiecare luna, de fiecare data sper ca 'dau lovitura', ca 'iau potul cel mare'... si normal ca dezamagirea este o groapa adanca in care cad mereu... cine zice ca simturile se tocesc cu timpul? ca mie mi se pare ca de-o vesnicie tine...

Spui ca ai avut de invatat de la noi, ei bine trebuie sa-ti spun ca acum m-ai invatat si tu pe mine ceva... ca trebuie sa fiu atenta pe ce panta alunec, sa nu devin frustrata si rea. Si sa nu incetez sa sper ca poate luna asta va veni si la mine primavara...

 

*******************************

Este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru ziua de maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.id="size1">id="Comic Sans MS">id="navy">

 

[kitty_nic]

Buna Sheritraid="red">,

Sunt nenumarate fete in situatia ta. Intr-o oarecare masura si eu sunt in situatia ta.

Acum trebuie sa plec acasa dar iti promit ca maine la prima ora intru si mai povestim.

Te pup si gandeste pozitiv. Cineva mi-a spus odata ca nu exista infertilitate inexplicabila ci o cauza sau, daca nu exista cauza, nu ai gasit momentul potrivit. Eu deocamdata nu pot sa cred decat ca sunt expresii sforaitoare.

 

Poze

Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in

momente care iti taie rasuflarea.

 

[Mariee]

buna sherita si bine ai venit!!!

 

vroiam sa iti spun ca nu esti singura si eu sufar din acelasi "motiv" pentru ca din fericire sau nu, nu il pot numi boala: si daca l as numi boala nu as putea sa ii dau numele!!!

 

e impresionant de sincer mesajul tau si impresionant de apropiat de starea de spirit a mea si a multor fete pe care le cunosti deja!!!

 

nici eu nu cred in infertilitate inexplicata, ci asa cum spune Kitty cred ca pana acum nu s a gasit cauza sau si mai intelept spus asa cum spune ea: momentul!!!!

 

iti doresc tot binele din lume tie si toate fetelor care sunt in aceeasi situatie si sper ca in curand sa isi vada visul realizat!!!![pup]

[crinuta71]

Sheritraid="red"> si eu am diagnosticul de infertiliate inexplicabila. Eu am facut deja multe investigatii, 5 IUI si 1 FIV. Nici la sotul nu s-a gasit vreo problema. Dar ca si celelate fete de aici, si eu cred ca de fapt nu s-a gasit problema la noi, de aceea este inexplicabila. Nu esti singura, suntem multe in situatia ta, din pacate.[flo]

 

poze

 

 

[IULIABRAILA]

da da, sintem mulllltttteeee !

da nu-i nimc, ne dregem noi.

eu am un sfat, fii fericita, nu te mai gindi, viata este frumoasa. conteaza ca sinteti sanatosi(cel putin eu asa am inteles).

fii increzatoare ca va veni(io asa imi spun mereu, o data a mers, da nu a tinut).

asa ca, eu te iau de mina si sa mergem mai departe.

URMEAZA UN NOU CAPITOL.

IULIA

[majaginn]

Sheritra....id="red">id="size4">id="Arial Black">....sunt de 2 ani pe forumul asta, am citit cred ca zeci de mii de mesaje, multe m-au induiosat, multe m-au indurerat, multe mi-au facut ziua frumoasa,....dar nu multe am citit care m-au facut pur si simplu sa pufnesc in plans(sunt acele povesti triste de oameni pretuiti care se duc la cer,....atunci plang...).

 

Mesajul tau mi-a invadat ochii cu lacrimi. Nu ptr. ca e tragic, nu ptr. ca e dureros, ci ptr. simplul fapt ca......ma regasesc in el atat de bine, as fii putut fi eu cea care scrie mesajul,crede-ma...

 

Nu esti singura,....dupa cum vezi. Nu esti nici singura in situati asta si nu esti nici singura aici pe forum....

 

Povestea noastra seamana cu povestea atator cupluri care ...fara nici o explicatie "stiintifica", nu pot sa aiba un copil...

 

Noi incercam doar de un an. Stiu ca nu e mult, fata de alte cupluri care incearca de ani de zile. Asa cum povesteti tu, fiecare incercare a fost insotita de sperante enorme. de fiecare data am crezut ca ACUM se intampla minunea,....dar inca nu s-a intamplat.

 

Nu suntem decat doi oameni care se iubesc enorm , enorm, enorm,.Dupa 7 ani impreuna si dupa nunta noastra de vis ne-am gandit ca acum ar fii frumos sa fim "o familie". Ca doar asa ne-a zis nepotelul nostru de 8 ani, ca noi doi nu suntem decat Maja & Seba, ca nu vom fi o familie decat cand vom avea un copil. Ne-am gandit putin, am zambit, ne-am facut calculele aritmetice cu banii de maternitate/paternitate, am cantarit cat de importanta e cariera, am facut niste schimbari in casa si ne-am aruncat plini de speranta in caruselul acesta,...ca asat a devenit acum. un carusel din care suntem aruncati in fiecare luna, ptr. ca inca nu e randul nostru.

 

In prima luna am crezut ca sunt cea mai fericita de pe pamant, am avut toate simptomele posibile,....deja ma gandeam prin ce metoda sa-i dau vestea cea mare sotului meu iubit. Am cumparat o carte celebra " Tu vei fii taticul meu" -care e ptr. tati, normal,...am impachetat-o frumos si m-am gandit ca, atunci cand testul iese pozitiv, am sa-i trimit cartea prin Posta si am sa semnez: tu o sa fii taticul meu.eu mi-am facut un loc caldut la mami in burta, ai grija de ea pana ma hotaresc sa vin la voi. your unborn child....

Ohhhhh ce natural, ce naiv era totul,....Habar nu aveam eu atunci ca peste un an, pe vremea aia, inca aveam sa tin cartea impachetata, ascunsa bine in dulap,.....

 

Ne-am facut toate testele posibile, totul e in regula. Obsedata cum sunt, am facut pana si o operatie de laparo, ca sa excludem orice endometrioza. am fost pe toate forumurile posibile- din Romania, din suedia, din USA, ....ca sa adun cat mai multa informatie. Am gasit si aici in suedia sute de fete, de cupluri in situatia noastra. Nici o problema nu avem,.......nici una. Infertilitate inexplicabila. Ce se poate face?????+

 

Am inceput sa mananc laptisor de matca, un preparat special aici in Suedia ptr. infertilitate. Am inceput ca nebuna sa bag si in mine si in sotul meu scump tablete de tusa---fetele din Suedia m-au innebunit, cica infertilitatea inexplicabila de multe ori se datoreaza faptului ca secretia noastra e prea consistenta- si tabletele astea fac ca secretia sa devina usor de patruns. Bun, mancam si tablete de tusa, facem orice. ORICE. Vrem doar sa fim parinti, nimic mai mult.Nu fumam nici unul(eu m-am lasat acu' un an), nu bem decat o bere sambata, nu mancam decat foarte sanatos. Poate prea sanatos?????

 

 

Luna asta am avut din nou,...toate simptomele de pe lume. Mi-a venit cu o zi intarziere. Ziua aia, cand trebuia sa-mi vina si nu a venit, cred ca a fost cea mai plina de sperante zi din viata noastra. Cum mie nu-mi intarzie ciclul niciodata, deja am indraznit sa speram, sa ne imaginam ca un graunte mic creste la mine in burtica,...

 

cat de dureros este sa speri atat de mult si ....sa nu se intample nimic.

 

Am auzit de cupluri care pur si simplu nu sunt compatibile, care pur si simplu nu se potrivesc genetic. NOI DOI suntem enorm de fericiti impreuna, avem o viata minunata si toata lumea ne zice ca suntem pereche ideala. Nu pot sa accept ca noi doi nu suntem compatibili genetic. Nu pot,......imi e imposibil.

 

Daca vara asta nu raman gravi, ne-am hotarat sa facem inseminare la toamna. Nu mai vrem sa asteptam. avem doar 27 de ani, dar .....parca nu mai putem .....trebuie sa se intample ceva.

 

 

Draga Sheritaid="size3">id="red"> id="Arial Black"> dupa cum vezi,....nu esti singura.

 

si asa cum ti-a spus IuliaBraila, noi te luam de mana si mergem mai departe. trebuie sa luptam, sa ne sprijinim una pe alta. Va veni si vremea noastra, iti promit.

 

te pup si keep in touch!

 

Maja & Seb newlyweds

http://community.webshots.com/user/ginmseb

 

[aniast72]

A venit momentul sa-mi fac "mea culpa"..si asta datorita tie. Dupa ce am citit mesajul tau am realizat ce am facut eu. In ziua in care am descoperit forumul DC m-am si grabit sa ma inscriu si sa postez un subiect care pe multe ditre fete a deranjat. Au incercat mai in gluma, mai in serios, sa imi arate ca am gresit. Pe atunci eram grabita; si acum sunt, doar ca ma consider mai inteleapta. Si noi incercam sa avem un copil, nu de foarte multa vreme, dar am trecut si noi prin cateva analize, iesite toate bune. Normal ca a aparut dilema: bun, suntem sanatosi, atunci copilul de ce nu vine? Avem si raspunsurile: un copil vine cand vrea Doamne Doamne si un copil nu vine cund suntem stressati. Si totusi, cine poate fi altfel cand isi doreste cu atata ardoare un bebelus.

Sheritraid="red">, la fel ca si pe tine ma sperie tare mult acest simptom: infertilitate inexplicabila. Cand asteptam rezultatul analizelor, de-asta mi-era cel mai teama, ca ne vor gasi sanatosi si apti pentru a avea un copil. Dar dupa cum se spune, "de ce ti-e frica de aia nu scapi"...asta s-a si intamplat. Imi amintesc ziua in care sotul meu a venit cu rezultatul spermogramei, mi-a intins foaia de hartie ca un scolar care venea cu o nota mare.

Nu vreau sa dau dovada de pesimism, ca doar suntem aspirante optimiste, nu? si daca ne vede Lianaid="red"> ca suntem altfel, vine cu batul si ne articuleaza.

Oricum, iti multumesc ca m-ai facut sa fiu sincera si poti fi sigura ca nu esti singura aici.

 

[flo][flo][flo][flo][flo][flo]

 

Cand am necazuri dar ma vedeti zambind, sa stiti ca am gasit deja pe cine sa dau vina pentru ele!!

Andreea

[cicina]

Dac din analize nu iese nimic cocret,una din explicatii poate fi foliculi fara nuclei(ovocite), pentru ca asta se poate afla numai in care faci punctie la FIV.In ultimul timp vad din acest forum ca sant multe fete si chiar mai tinere decat mine care au aceeasi problema.Dar Sheritra e cazul deocamdata sa uiti care iti este telul pentru ca factorul nr. 1 este stressul.Ti-ai controlat prolactina?

Sus fruntea, bucura-te de viata si sot si la "atac" ca e ora.

 

 

[Avalon]

Sheritraid="red">, eu zic ca nu ai inca motive sa fii ingrijorata... nu toate femeile raman insarcinate din prima luna... nu ne-ai spus ce varsta ai, dar banuiesc ca esti foarte tanara.[biz] Continua seria investigatiilor, dar nu intra in panica, stressul este (cum spune si Aniastid="red">) un dusman redutabil al fertilitatii.

Si iti doresc din tot sufletul sa primesti cat mai repede cadoul gingas pe care-l asteptati

 

*******************************

Este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru ziua de maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.id="size1">id="Comic Sans MS">id="navy">