Despre intelectuali

[Teodora D.]

"Daca liceenii ar fi votat cel mai mare intelectual dintre personajele literaturii romane, Ilie Moromete si Ion al Glanetasului ar fi fost in top.

 

Durere mare ieri la iesirea de la proba scrisa de limba si literatura romana din cadrul Bacalaureatului. A fost pentru prima data cand o parte din absolventii de liceu au aflat ca Moromete si Ion al Glanetasului nu sunt, nici pe departe, intelectuali.

 

La subiectul al III-lea, unde li se cerea sa prezinte conditia intelectualului in societate, cu referire la un roman scris de Liviu Rebreanu, Camil Petrescu sau Marin Preda, multi dintre ei i-au transformat pe Moromete si pe Ion din lucratori ai pamantului in cititori de literatura."

 

Pornind de la Articolul din Evenimentul Zilei despre bacalaureat si despre cum o tema generoasa- intelectualul in literatura romana-a fost abordata... interesant, sa zicem, prin descrierile lui Moromete si a lui Ion in destul de multe lucrari ale absolventilor de liceu, haideti sa discutam la modul general despre intelectuali. Despre goana dupa diplome universitare, despre cum trebuie sa fim cu totii absolventi de facultate pt. a avea ce? Valoare? Dar ce valoare are intelectualul in societatea romaneasca actuala?

Imi amintesc o scena de la inceputul anilor '90, la care am asistat-un medic incerca sa "lumineze" un grup de tarani, explicandu-le cine a fost iliescu, ce rol a avut in evenimentele din '89 si de ce nu ar trebui sa voteze fsn-ul; replica acelor "oameni de bine" m-a lasat fara cuvinte, nu i-au acordat nici un credit ca poate stie mai bine ca ei, ba l-au si jignit. M-am gandit fara sa vreau la lecturile mele despre perioada pre-comunista, cand invatatorul si preotul satului erau tratati cu respect pt. ca s-au scolit. Exista vreo sansa ca acest respect fata de intelectual sa recastige teren in societatea noastra? Sau inversarea scarii valorilor vreme de 50 de ani reprezinta un proces din care adevaratii intelectuali nu vor mai reusi sa scoata capul "la suprafata"?

Cum sunt priviti intelectualii "afara"? Stiu ca intr-o societate "normala" valoarea ta ca om e recunoscuta, fara legatura cu numarul diplomelor, dar totusi, la modul general vorbind, "dincolo" o diploma universitara iti confera vreun prestigiu pe plan social? id="Comic Sans MS">id="teal">

 

---

Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.

Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.

id="size1">id="teal">

[marius]

Intelectual- adica persoana care isi "utilizeaza" intelectul in mod preponderent in activitatile cotidiene. O notiune depasita sau oricum subiectiva. Desigur este opinia mea. Problema intelectualului si intelectualitatii in societate ramane totusi un aspect deloc neglijabil. Goana dupa diplome, goana dupa imagine (falsa sau nu) reprezinta in mod cert una din "problemele" celor ce au un nivel de "cunostinte" sub medie. Dar nu pot sa nu constat in oricare exprimare a mea nivelul extrem de ridicat al subiectivismului. Pentru ca inerent orice as scrie reprezinta o comparatie intre nivelul acceptat de mine, nivelul pe care il presupun eu in comparatie cu propria-mi experienta, cu propriile repere, cu propriile cunostinte. Ori eu insumi sunt doar un nivel, doar un reper doar o posibila comparatie sau un posibil comparat.

Ma gandesc cu umor (ce-i drept sarcastic) la "perlele" intelectuale actuale. Si ma intreb (retoric ) daca e Ok sau nu. Parerea mea este ca nu e Ok. Dar in egala masura inclin capul in fata "necesarului si suficientului" social. Pentru ca oricat de intelectual as fi dincolo de toate ramane intrebarea fara raspuns: Pentru ce?

Traim intr-o societate care nu mai este a tuturor. Nu mai este acel "general" si "universal" valabil. Reperele s-au schimbat si se schimba dramatic cu fiecare an scurs. Ne indreptam spre o societate individuala si individualizata. Intrebarea "pentru ce?" sau "la ce bun?" revine obsedant pentru orice gest sau fapt individual. Si tyoate acestea inseamna fapte cu finalitate, unde finalitatea trebuie obligatoriu sa aduca un avantaj cert, palpabil, individual care sa genereze acel ceva in plus fata de celalalt. Suficient de necesar incat sa determine.

Daca nu ar fi devenit aceasta regula a "necesarului si suficientului" una din reperele de baza individuale probabil ca regula sociala nu s-ar fi schimbat. Insa actualul si istoricul ne demonstreaza prin ele insele ca regulile in extrem de multe cazuri nu sunt dictate de noi insine ca individualitati ci de regulile de grup.

 

Marius Pernes

www.marius.rdsor.ro

[Samurai-lady]

Imi place subiectul !!!

Si eu,inainte de a pleca din tara,ma mandream cu diploma mea.

Dar....stiam ca aici nu am ce face cu ea,e o foaie de hartie,care sta intr-un dosar.

Abia acum am invatzat sa pretuiesc oamenii,nu dupa cate facultati au,ci dupa calitatile lor.Mai mult conteaza cei 7 ani de akasa,cred.

Japonezii pleaca de la ideea ca toti suntem egali.E un fel de comunism plakut,zic eu :))))

Cu o diploma si cu masterat poate ai salariul putin mai mare,dar nu esti mai bine vazut,sau mai respectat de catre ceilalti.

 

As mai scrie mai multe ,dar o sa-mi iau portia de roshii de scriu ce e important de invatzat pana mergem la scoala,in clasa intai.Dar ma opresc aici.....

 

 

id="size3"> Samurai-lady si bb Kenid="red">id="Comic Sans MS">

 

Pagina personala DC[dc]

 

Web-poze Kenutz[asia]

 

Cum a venit pe lume Samurash bebe[copil]

 

 

 

 

 

[roxana1974]

Teo [flo] Ce tema frumoasa au avut anul acesta absolventii la Bac...mai, mai, imi amintesc cu multa placere de tema generoasa pe care am avut sansa sa o "dezbat" in anul in care am sustinut si eu, acel examen.

quote:Originally posted by marius

Intelectual- adica persoana care isi "utilizeaza" intelectul in mod preponderent in activitatile cotidiene. O notiune depasita sau oricum subiectiva.

---

id="quote">id="quote">din pacate definitia pe care ai dat-o tu intelectualului este depasita de ideea preconceputa cum ca: fiintza umana care detine o diploma eliberata de o institutie de invatamant superior = intelectual, lucru cat se poate de fals. De aceea suntem unde suntem si am ajuns sa constatam cu tristete ca ne scufundam incet si sigur (sau poate repede si sigur) intr-o gaura neagra...Ciudat totusi, cum nu ma pot resemna, in mintea mea vad, stiu, simt ca se poate si ca vom ajunge sa depasim cumva momentul, habar nu am cum, dar cred ca se poate sa ne "curatam" de suficienta .... am vrut sa scriu "sa ne scuturam" dar nu cred in scenarii de genul "desteapta-te romane in ceasul al 13-lea" ... chiar, cum sunt intelectualii afara? eu stiu intelectuali "din afara", am fost "afara" dar am stat putin, nu prea percep fenomenul, ca sa pot sa-mi dau seama si sa fac o generalizare...nu vreau sa ma hazardez si sa fac una super subiectiva si sa-i dau singura valoarea unei teoreme

[Marina]

da intrebarea e: era moromete intelectual sau nu?

 

INTELECTUÁL, -Ã, intelectuali, -e, adj., s.m. ºi f. 1. Adj. Care aparþine intelectului, care se referã la activitatea minþii, la intelect. 2. S.m. ºi f. Persoanã care posedã o pregãtire de specialitate temeinicã ºi lucreazã în domeniul artei, al ºtiinþei, tehnicii etc.; persoanã care aparþine intelectualitãþii. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.(DExonline)

 

 

Marinaid="Arial">id="blue">

[Teodora D.]

Marina, s-a decis ca elevii care au scris despre Moromete nu vor fi punctati la subiectul respectiv (nu m-as mira sa fie licee unde se fac exceptii, sa nu uitam ca suntem in RO);pt. ca Moromete era cu siguranta mai intelept decat multi intelectuali, insa asta nu-l facea automat intelectual pe el.Conform punctului 1 al definitiei,care se refera la adjectivul "intelectual", Moromete avea preocupari intelectuale, dar nu se mai incadreaza la punctul 2.

 

Unul din bunicii mei, taran cu 7 clase, statea toata ziua cu nasul in carti[cit] in loc sa o ajute pe bunica prin gospodarie, dar nici el nu era intelectual pt. asta :).id="teal">id="Comic Sans MS">

 

---

Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.

Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.

id="size1">id="teal">

[Andrada]

Pai intelectualul , respectiv maestrul, foloseste in societatile care sint gata sa recunoasca valorile si sa isi formeze modele de urmat. Si eu cred, ca Teodora, ca unul din neajunsurile perioadei comuniste este tocmai parasirea nevoii de "roll-model". Atitudinea de "ma descurc io...n-am nevoie de nimeni sa-mi spuna cum sta treaba". De aici si necesitatea ca cineva "dintre noi, pentru noi...[:D]" sa conduca. Valoarea devine atunci in loc de tinta, frustrare prin superioritate,

A

 

PS Ieri la plaja, ii spuneam lui Marcu ca nu poate sa atinga anumite fructe ciudate ca pot fi otravitoare. Un domn de alaturi, roman, a replicat ca fructele otravitoare nu se pun in parcuri publice si ca atare pot fi si mincate[:D]. Nu, nu i-am indesat citeva in gura domnului, ca nu-i politicos, dar mi-am amintit ca ultimele interpelari ale romanilor au fost in general "lectii" pe care au tinut sa mi le dea.

 

L’amore che move il sole e l’altre stelle.

 

Camera lui Marcu

[Elise]

lucrurile sint atit de amestecate acum... incit... tind sa le dau dreptate copiilor alora care-l considerau pe Moromete intelectual deoarece citea ziarul!

Explicatia asta e originala, de la niste colegi de-ai sora-mii.

 

Am vazut n cazuri de indivizi la interviu care isi "sumeteau" diplomele - si nu insirau 3 cuvinte coerente pe o foaie alba.

De fapt, respectivele diplome ar trebui doar sa ateste ca detii niste abilitati sau informatii in plus fata de unul care n-a facut facultatea respectiva.

Ca de aia te-ai dus.

 

In cazul in care asta nu se aplica, nici diploma nu se aplica...

Ca doar nu intereseaza pe nimeni ce ai facut in ultimii ani... daca ai dormit acasa sau la scoala.

 

Elise

[parpalak]

Eu astept sa fie iar la moda nevropatii pe post de intelectuali!

[Llaura]

La urma urmei, copii aia sunt produsul educatiei de la mama si tata, de ce sa-l mai tocam noi la cap pe copil sa citeasca "Patul lui Procust" (poate nici noi nu ne-am obosit la vremea noastra, nu ca acum ar fi cumva prea tarziu, nu, dar sunt manele, telenovele, gipane si cupa mondiala, nu e timp, domne), nu mai bine il dam la meditatie sa invete comentariile pe de rost, la examen vede keyword "Morometii", rasfoieste comentariul in minte, gaseste alt keyword, "intelectual", da-i nainte cu poezia din cap (ca si asa Moromete era un taran, ce stia el ce e aia gipan; un tampit). As fi curioasa sa aflu la cate scoli nu s-a punctat subiectul in chestiune.

In rest, dupa parerea mea cuvantul "intelectual" are cumva doua sensuri: unul de maestru cum a spus Andrada frumos (si ma gandesc acum la Irina Nicolau); celalalt ar fi prestatorul de munca intelectuala. Limita intre ele e acceptiunea fiecaruia dintre noi, haideti sa nu pornim o vanatoare de vrajitoare (sau poate mai bine zis ar fi hai s-o oprim? vezi cv-urile unora dintre cei ce si-au sters conturile de pe acest forum).

Eu cred in scoala si cred ca scoala are putere de formare; cred ca datorez scolii mare parte din ceea ce sunt. Ma irita discursurile de genul "totul vine din instinct si abilitati capatate prin nascare". Nu, nu vine totul, si daca crezi asta, bottom line nu stii nimic, nici macar nu banuiesti ce se poate afla din carti si unde poate duce mintea ta pornind de acolo.

Cred ca intentia acestui subiect era sensul 1, discutiile pe sensul 2 nu pot fi decat sterile. Deci: intelectualii fanion ai Romaniei, Cioroianu, Patapievici, Plesu, Cartarescu, etc., sunt ei modele valide in societatea romaneasca? cat de mare impact au? duce calea lor undeva daca mergi cat trebuie? si daca da, a cui cale?