Cine stie?

[izaa]

Nici nu stiu cum sa incep, ceea ce ma framanta de o vreme incoace nu-mi da pace.

Sotu e plect de 1 an in strainatate la munca si la iarna vine acasa si stau si ma gandesc oare experienta asta o sa ne afecteze in vreun fel viata, eu stiu ca-l iubesc si stiu ce am facut eu acasa, ca doar am grijit puiutu nostru sa creasaca mare, da nu voi sti niciodata ce a facut el acolo, nu stiu daca gandu asta o sa-mi dea pace vreodata.Stiu ca il vreau dinnou in viata noastra da in acelasi timp mie frica ca ne-am indepartat prea mult

Daca a mai trecut cineva prin acest fel de experienta va rog spuneti-mi cum e , se schimba ceva in bine sau in rau

 

 

 

Cu drag Iza

[paky]

buna iza si bine ai venit pe DC

 

si sotul meu a fost plecat acum 2 ani din tara. a lipst cam 7 luni, destul de mult.

 

inainte sa plece era centrul universului pt mine, il iubeam mai mult ca pe oricine dar... m-am schimbat mult in perioada cat a fost el plecat. eu nu am fost de acord cu plecarea lui si chiar am avut mari discutii pe seama asta si cred ca de aici mi s-a tras. nu l-am iertat niciodata ca a plecat. dar sa revin , in perioada cat a fost plecat eu am fost aceeasi adica ieseam cu prietenii, prietenele mele la cafele, cluburi, lucru care nu l-a dejanjat. adica nu am stat numai in casa ca vezi draga doamne vb lumea. dar bineinteles ca nu am facut nimic care sa ma faca sa-mi fie rusine atunci cand l-am privit in ochi dupa 7 luni.

 

7 luni singura ehehe... dimineata cu fetele la cafea, la pranz cu fetele la pizza, seara cu fetele pe terasa, mancam in pat la televizor, mai ales seminte (niciodata nu mi-a dat voie),televizorul numai al meu, plus altele (parca eram de 18 ani). ca sa nu mai zic imi doream si eu sa fiu la fel ca ele, libera si fara obligatii.

A venit ziua cand a venit acasa.

la inceput mi-a fost greu, desi nu-mi venea sa cred ma obisnuisem singura. sotul meu chiar imi spunea ca ceva e in neregula cu mine, stia ca eram suparata ca a plecat dar nu credea ca intre noi a intervenit raceala. Dar apoi, incetul cu incetul l-am primit inapoi, mi-am adus aminte de noi, de casnicia noasta si totul a revenit la normal. suntem fericiti, asteptam si noi un bebelus.

 

e normal sa fii mai rece cu el, a lipsit mult timp, dar ai sa vezi ca dupa un timp de "reacomodare" totul revine la normal.

 

pupici[pup]

 

diana [gravi]

[onyxg1998]

Sa stii ca nici mie nu mi-a fost usor, a plecat inainte sotul meu si dupa 3 luni am plecat si eu si totul a fost diferit, nu ma mai privea cu aceiasi ochi ca inainte, relatia noastra n-a mers spre bine decat in momentul in care eu am acceptat ca nu pot schimba nimic din ce a fost.

Sfatul meu: nu te mai gandi, pierzi timpul cu chestii cu care chiar daca le-ai sti nu ai sa le poti schimba.

Si eu mai am o vorba: CEEA CE NU STII NU ARE CUM SA-TI FACA RAU!

Stai linistita si ce-o vrea Dumnezeu.

Tu cauta-ti linistea si pacea si nimic altceva nu mai conteaza.

 

Pupik de la Onyx si Vlad[dual]

[Ani3lla]

Mereu am fost de parere ca unii oameni isi fac rau cu mana lor. Iarta-ma ca iti spun dar mi se pare ca faci si tu parte dintre ei. La ce bun sa creezi tot felul de scenarii care iti tulbura linistea? Trebuie sa crezi ca daca tu i-ai fost fidela, la fel a fost si el. Nu poti trai toata viata cu intrebarea asta chinuitoare in minte, fara sa vrei vei contribui la deteriorarea relatiei tale cu sotul tau. Doar nu a plecat pentru o relatie, a plecat sa munceasca pentru familie. Parerea mea este sa incepi sa te bucuri de momentul revederii si sa nu mai stai cu frica in san ca acolo s-a intamplat ceva. Daca e sa se intample se intampla si la 2m de casa, nu lasa gandurile negre sa-ti strice viata, nu merita.Iti doresc intelepciune si numai bine.

 

mamica fetitei mele:)

[danavasile]

Si eu am trecut prin experienta asta anul trecut timp de 5 luni cand eu eram aici el dincolo...si nici o secunda nu m-am lasat prada suspiciunilor de nici un fel (ca ma inseala/minte etc) pentru ca in mod clar ajungeam sa ne despartim. Atat eu cat si el am cruzut in noi si ne este bine. Am trecut cu brio de acest" examen" daca vrei sa ii spui asa datorita faptul ca avem incredere unul in celalat. Singura mea teama era ca nu ma va mai iubi la fel de mult,tocmai pentru ca distanta dintre noi ne-a indepartat dar cand ne-am revazut a fost mai frumos decat la inceputul relatiei noastre...

La inceput cand va reveni acasa o sa fie o perioada de acomodare, si e normal pina la urma, dar eu cred ca totul va fi bine intre voi! [flo][flo][flo]

[Ramona J]

Si noi am fost la un moment dat pe continente separate vreo sase luni. Nu s-a pus problema ca nu ne mai iubim, sau sa ne despartim dar a fost nevoie de o perioada de acomodare. Oricum nu e usor. Nu-ti mai fa si ginduri in plus, ia lucrurile asa cum sint si vezi ce poti face.

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

[Loma]

si noi am fost despartiti pe perioade mari, datorita joburilor, insa am comunicat tot timpul..nu am simtit nici o raceala in relatia noastra, din contra..

[pisucmic]

Si noi am trecut prin povestea asta cu luni intregi despartiti. Am fost o data 3 luni, iar acum suntem deja de peste 1 luna; motive profesionale , pentru ca globalizarea si cariera [biz]ne omoara

Dar am observat, desi si eu aveam si inca am emotii legate de aceste perioade separate, ca regasirea e mai dulce [cina2]

Si a noroc ca nu mi-a trecut nici macar rin minte ca m-ar insela; poate sunt naiva, dar oricum m-as chinui singura cu gandul. Si vorba cuiva de aici, si acasa daca sunt si vrea sa o faca, o poate face. Desi cred ca e supracitat, avea dreptate Coelho in Alchimistul: Daca e sa fie al tau, il vei gasi acolo, daca nu il regsesti, nu a fost niciodata al tau (am parafrazat)

Asa ca, rabdare si optimism!