Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Sinteti pro sau contra creselor?


Recommended Posts

Ina, din exeprienta de mami cu copil la cresa iti zic ca abia dupa 2 ani copilul se bucura de prezenta celorlalti copii, in sensul ca incep sa se joace impreuna, la modul cooperare (aia o tin eu, aia o tii tu, tu pui o piesa, pun si eu o piesa). Pana atunci se joaca singuri, in acelasi loc.

 

La cresa Silviei copiii de peste 2 ani pareau ca really enjoy pe cand cei sub 2 ani (grupa mica) pareau cam dezorientati, si , sincer, mi-era mila de ei.

 

Asa ca, eu zic ca ideal ar fi sa stai tu cu ea pana pe la 2 ani, (sau daca nu, iti ei o bona) si dupa 2 poti sa o dai in colectivitate daca vrei.

 

Intrebarea e daca te primesc aia inapoi la servici la 2 ani.

 

Asta cu virozele e valabila si in Ro, si in Canada, si in Germania si peste tot, ca am studiat la greu forumul in perioada respectiva.

 

Pana la 2 ani au nevoie de mai multa ingrijire individualizata, nu prea merge cu "copii, hai sa stam pe olite".

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 41
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Eu sunt pro cresa. L-am dat pe Eduard la cresa la 1 an si 11 luni ca sa se poata obisnui acolo pana nasc si a fost foarte bine asa. In felul asta eu acum ma pot ocupa ziua de Eric care are 2 luni iar dupa amiaza cand suntem toti 4 acasa e superb. Dupa-amiaza se ocupa tati mai mult de bebe mic si eu ma joc cu Eduard.

E adevarat ca la inceput a racit de 3 ori in decurs de o luna dar nu a fost ceva grav. La cresa a acceptat olita asa ca am scapat de pampers, a reinvatat sa doarma la pranz cate 3 ore ceea ce acasa nu se mai intampla demult, mananca singur si ciorba si felul 2(acasa nu accepta ciorba) si vorbeste fff bine. Si-a facut prieteni si inceraca sa ne povesteasca ce face fiecare. In concluzie copilului meu i-a priit cresa chiar daca la inceput eu eram fff stresata cand il duceam dimineata si plecam plangand de acolo, era casa goala fara el.

Dar e adevarat ca fiecare copil e unic si astfel si nevoile lui difera. Eu am prezentat cazul nostru, unul fericit in privinta cresei. Bona nu ne-am fi permis asa ca varianta asta nu am luat-o in calcul si nici alt ajutor nu avem.

 

Cornelia, mamica lui[testoasa]Eduard(21.06.2004) si [bebic]Eric(13.07.2006)

 

POZE [foto]

Pagina de web a lui Eduard

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ina, eu ti-am mai spus si pe topicul nostru de mamici sa-ti mai dai ceva timp sa te gandesti, ca s-ar putea sa doresti sa te intorci la serviciu, totusi. Este o decizie care iti afecteaza viitorul nu numai pe termen scurt. Sa te gandesti daca peste x ani, cand ai vrea sa te intorci la munca, mai gasesti un job asemanator ca si conditii, domeniu, bani... ori nu. In plus, gandeste-te ca o pauza mai lunga te cam scoate din circuit. Daca vrei sa ramai acasa pe termen nedefinit, e alta poveste, insa de asemenea trebuie sa te gandesti daca iti doresti sa ramai femeie casnica o viata. Nu toate suntem facute pentru asta.

Cat despre bona sau cresa, referitor la raportul bani/conditii, eu m-am gandit la a treia varianta (in ce ma priveste). Anume bona care sa aiba grija de doi copii. Al meu si al alteia. Ar fi ceva socializare (nu multa, dar asa, ca si cum ar mai avea un frate/sora) si in acelasi timp si ingrijire mai indeaproape. Plus ca plata se face jumate-jumate de catre cele doua mamici, asa ca probabil va costa chiar mai putin decat o bona exclusiva. Inca n-am gasit, dar asta as cauta. O mamica dispusa sa-si imparta bona de care e multumita, cu mine...

 

La voi in Canada, probabil ca sunt mult mai bune decat aici conditiile de la cresa, asa incat poate fi o varianta buna. Pe de alta parte, daca gasesti o bona romanca, cred ca esti mai castigata (verisoara mea din SUA asa a facut). Ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt unele care nu pot sta toata ziua mai degeaba, asa ca iti gatesc si tie cate ceva, mai ales ca acum pitica mananca tot mai aproape de meniul nostru... Si tare bine iti prinde cand te intorci obosita de la serviciu, poti petrece mai mult timp cu pitica, fara sa mai trebuiasca sa gatesti!

Cum zicea si Anda, sunt multe variabile, multe de luat in considerare de tine si familia ta. Sotul ce zice?

 

La noi a intervenit ceva care ne pune pe ganduri si ne forteaza sa cautam sa-l dam pe Bogdan in ingrijirea altcuiva: a devenit excesiv de dependent de mine. Nu ma scapa din ochi deloc, indiferent cine e in preajma. NUmai mie imi zambeste, numai mie imi urmareste miscarile si mimica fetei. Celorlalti, asa, cateva secunde... Iar daca iau o bona cand se naste piticul nr.2, s-ar putea sa simta ca este exclus. Asa ca va trebui sa aiba grija de el altcineva mai din timp, ca sa nu asocieze cele doua evenimente. Iti spun toate astea, pentru ca stiu ca si tu vrei bebe 2, iar asta implica fie sa stai acasa pana il faci, fie sa mai dai totusi pe la serviciu cateva luni macar, inainte... Ca sa nu creasca numarul de dileme si complexitatea lor! Stiu ce spun... [bang]

Succes in a lua cea mai buna decizie pentru situatia voastra speciala!

 

Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

PRO cresa.

 

M-am intors la servici cnd David avea 1 an. Din lipsa de loc in cresa, pana la 18 luni au stat cnd mama mea, cnd tatal meu cu David.

De la 18 luni a intrat la cresa. Primele 3 luni au fst stresante rau din cauza bolilor care le tot contacta.

Dupa ce si-a facut proprii anticorpi, nu am mai avut treaba.

 

David e un copil f sociabil!

 

Sambata am facut comparatia intre al meu, si un alt copilas de aceiasi varsta - care sta la nounou (doar el si sora lui). David era mult mai sociabil. Glumea cu ceilalti adulti. Nu ne-a solicitat deloc. Tot timpul a fst in mijlocul celorlalti, se juca cu toti.

Spre deosebire de celalalt pusti, caruia ii era frica de toti. Statea doar in brate la parinti. Nu dadea pupici. Cum incercai sa te aproprii de el, dadea semne ca va plange.

Toti mi l-au laudat pe David de cat de precoce e.[^]

 

Deci - PRO Cresa!

 

Acolo e in contact cu copii mai mari decat el, sau de o varsta cu el. Invata sa se joace. Sa se apere. Sa ceara, si sa partajeze.

La nounou nu va avea asta.

Plus ca - la o cresa nu e doar o singura educatoare.

La dadaca nu stii ce se intampla in absenta ta. La cresa gandesc eu ca e mai sigur.

 

Bafta!

 


Sã nu crezi tot ce auzi

Sã nu faci tot ce poti

Sã nu spui tot ce stii

Sã nu dai tot ce ai.".

(Parintele Paisie Olaru)

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Gandacel, orice copil de 9 luni are ca punct de referintza figura mamei sale. Nu stiu ce e ingrijorator in chestia asta. Si, pana la urma, ce e cu graba asta in independentizarea copilului de la varste extrem de fragede?

Acuma, daca ati fi voi in locul copilului, ce ati prefera? Sa stati acasa cu mama voastra sau sa fiti dusi la cresha/bona pt. ca independentza voastra (sau a mamei voastre) sa nu aiba de suferit? Poate ca-s mai retrograda, insa parerea mea e ca societatea actuala actioneaza in defavoarea copilului. Se incurajeaza statul copilului cu bone sau ducerea lui la cresha ca si cand ar fi total anormal sa stai sa-ti creshti copilul in primii ani de viatza. Mai peste tot nu se spune ca aceasta decizie e un mare compromis ci ca e benefica micutzului, ca-l face independent si puternic. Bulshits!

 

Lordra & Dara (30 Nov. 2005)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Lordra - tu cat crezi ca ar trebui sa stea o mama cu copilul ei acasa? (nu e deloc o intrebare ironica)

 

Acum - din pct meu de vedere: sunt meserii si meserii. Sunt meserii unde - daca lipsesti 2-5 ani, nu pierzi nimic. Si sunt meserii, unde o lipsa d-asta te scoate din circuit. Iar pe termen lung copilul tau va avea de suferit! Ptr ca poate vei dori sa ii oferi mai mult decat o scoala publica; poate vei dori sa ii oferi o vacanta mai deosebita.. Si nu vei putea.

Iar copilul se va uita la dreapta, la stanga... si nu va spune: "nu am ce au altii - insa sic! cu mine mama a stat acasa primii 5 ani!"... cel putin asa vad eu lucrurile.

 

Plus ca - stand cu el acasa, il cocolosesti si tot el va avea de suferit! (vorbesc de copilul mai mare de 18 luni). Ptr ca zic eu, va fi genul care sa se ascunda dupa fusta mamei si nu va fi in stare sa se apere.

 

Mama a stat cu mine pana am avut 5 ani. Fugeam de la gradi ca sa merg la mama la servici. Ca nu puteam sta fara ea.

Am intrat la scoala - plansete in fiecare dimineata ca de ce pleaca mama!

Fratele meu, in clasa 1 nu iesea din banca in recreatie, de a crezut invatatoarea ca e bolnav! De unde! Era doar timid! De ce? ptr ca nu fusese lasat in colectivitate. Statuse acasa cu bone.

 


Sã nu crezi tot ce auzi

Sã nu faci tot ce poti

Sã nu spui tot ce stii

Sã nu dai tot ce ai.".

(Parintele Paisie Olaru)

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Spic, parerile psihologilor sunt cam urmatoarele:

- ideal : pana la 5 ani

- semi-ideal: 3 ani

- non-ideal: sub 3 ani

 

Din tot ce am citit io, am inteles ca abia pe la 3 ani copilul e cat de cat pregatit sa faca fatza cu bine despartzirii de mama. E o varsta, de altfel, la care si interactioneaza bine cu ceilalti (pana atunci, jocul e cam paralel)

 

In privintza timididatzii si a cocoloshirii: am fost un copil dat la cresha de la 1 an. N-am devenit nici mai puternica, nici mai indrazneatza. Dimpotriva: am acumulat multe frustrari care mai tarziu s-au tranformat in neincredere in sine/ceilalti, porniri agresive (cred ca se desprind, uneori, din duritatea mesajelor mele), timiditate data tot de neincredere in propria persoana, intolerantza fatza de ceilalti, etc.

Cam astea sunt efectele pe termen lung ale frecventarii creshei si caminului (d-ala cu program lung). Io, una, am preferat sa privesc in urma, cu ochi de copil, si sa analizez acea perioada (am amintiri destule din timpul creshei si a caminului).

Culmea ea ca si psihologii vorbesc de aceleashi efecte, pe termen lung, ale frecventarii cresehelor de catre copiii mici. So, nu-s io un caz patologic ce nu merita luat in seama, fiind privit doar ca o exceptie. Cam asha stau lucrurile in general.

Ganditi-va si la celelalte aspecte, nu doar la faptul ca face singur la olitza si ca mananca mai bine decat acasa. Daca doar pt. aceste motive sunt dushi copiii la cresha, atunci e o pierdere.

 

Lordra & Dara (30 Nov. 2005)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:Originally posted by lordra

Spic, parerile psihologilor sunt cam urmatoarele:- ideal : pana la 5 ani- semi-ideal: 3 ani- non-ideal: sub 3 aniDin tot ce am citit io, am inteles ca abia pe la 3 ani copilul e cat de cat pregatit sa faca fatza cu bine despartzirii de mama. E o varsta, de altfel, la care si interactioneaza bine cu ceilalti (pana atunci, jocul e cam paralel)In privintza timididatzii si a cocoloshirii: am fost un copil dat la cresha de la 1 an. N-am devenit nici mai puternica, nici mai indrazneatza. Dimpotriva: am acumulat multe frustrari care mai tarziu s-au tranformat in neincredere in sine/ceilalti, porniri agresive (cred ca se desprind, uneori, din duritatea mesajelor mele), timiditate data tot de neincredere in propria persoana, intolerantza fatza de ceilalti, etc.Cam astea sunt efectele pe termen lung ale frecventarii creshei si caminului (d-ala cu program lung). Io, una, am preferat sa privesc in urma, cu ochi de copil, si sa analizez acea perioada (am amintiri destule din timpul creshei si a caminului).Culmea ea ca si psihologii vorbesc de aceleashi efecte, pe termen lung, ale frecventarii cresehelor de catre copiii mici. So, nu-s io un caz patologic ce nu merita luat in seama, fiind privit doar ca o exceptie. Cam asha stau lucrurile in general.Ganditi-va si la celelalte aspecte, nu doar la faptul ca face singur la olitza si ca mananca mai bine decat acasa. Daca doar pt. aceste motive sunt dushi copiii la cresha, atunci e o pierdere.Lordra & Dara (30 Nov. 2005)


id="quote">id="quote">Lordra - ai si tu dreptate. Dar aici vorbim de lucruri diferite. Pe timpul tau (al nostru), cresa=copil sacrificat. Din cauza asta mama a platit bone cnd nu a mai putut sta cu fratele meu acasa.Asta nu inseamna ca e peste tot la fel.David e la cresa privata. Sunt 3 educatoare la 15 copii (cu varste intre 18 si 36 luni). Clar ca se pot ocupa de ei.Cnd vin seara de la servici nu gasesc un copil stresat. Ci un copil voios, care ar mai sta sa se joace. Crezi ca l-as lasa daca as stii ca nu ii e bine?Eu, cnd eram la gradinita nu stiam cum sa fug. Cnd, dupa ani, am intrat in gradinita, mi-au revenit in memorie toate sentimentele de spaima pe care le acumulasem acolo (gandeste-te ca ne pedepseau punandu-ne sa ne culcam cu capul pe masa! nu mai aveam dreptul sa dormim in pat daca eram obraznici! plus bataia care o mancam!).Nu e acelasi lucru, de asta iti spun.Si alta chestie: la francezi chestia cu lasatul la cresa nu e de azi, ieri. E de ani buni! Ti se pare ca ar fi stresati?Cred ca mai stresati si frustati suntem noi romanii.Pup u!
Sã nu crezi tot ce auziSã nu faci tot ce potiSã nu spui tot ce stiiSã nu dai tot ce ai.".(Parintele Paisie Olaru)
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

Acest subiect este acum arhivat și este închis pentru răspunsuri ulterioare.




×
×
  • Adaugă...