Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

V-ati gandit vreodata la sinucidere?


Tzuni

Recommended Posts

[haibat] [haibat] [haibat] asta daca te gandesti mai mult decat trebuie la subiect!

da..eu una recunosc ca m-am gandit...dar am fost prea lasa sa o fac....si ce ma bucur...[greutati]

 

nu o vad ca pe o dovada de curaj ci ca pe o dovada de lasitate....curaj e sa treci prin viata oricat de greu ar fi, sa te lovesti de greutati si sa bei din paharul fericirii(chiar si inghitituri mici)!!!

 

Tine aripioara asta, voinice...

Bazar pentru ALEX

[foto]

 

Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem,

dar ne pot calauzi in viata.Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi;

esti intelept daca sti care jumatate!Succesul nu este niciodata final, iar infrangerea nu este niciodata fatala;

ceea ce ramane in ultima instanta este curajul . Poti pierde banii - e rau. Poti pierde un prieten - e si mai rau.

Dar daca ti-ai pierdut curajul si speranta - ai pierdut aproape totul.

id="size1">id="size2">
id="orange">
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 152
  • Creat
  • Ultimul răspuns

...adica sa o faceti?

 

M-a fascinat ani de zile subiectul asta. Am cercetat sa vad pozitia Bisericii de-a lungul secolelor vis-a-vis de acest fenomen. Am ajuns la concluzia ca sinucierea nu e un pacat.

 

Pe Kurt Cobain de la Nirvana nu l-am uibit decat dupa ce s-a sinucis. Oare ce ce? Cred ca a fost admiratia (o numesc eu) pentru un act de curaj pe care l-a comis: acela de a spune "NU" cand a ajuns la concluzia ca pentru el totul s-a terminat, nu mai are sens.

 

Nu e o dovada de lasitate o viata traita in chin, durere, necaz, boala? Nu e o dovada de curaj sa pui capat la tot? Sa spui "nu"?

 

PS. Daca vi se apre prea sumbru si morbid subiectul, nu ma supar sa-l inchideti. Eu oricum imi continui cercetarea.... Pana intr-o zi...

 

___________________________________________________________

Tzuni [sofer] mic si drag si scump si grasunel si... pisicos

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu cred ca toti ne gandim la sinucidere macar odata in viata, dar de la gand la fapta e un drum lung[:D].De multe ori zici, mai ales cand ai mari probleme ca mai bine as muri, sau mai bine sa mor decat sa traiesc asa, dar asta nu inseamna ca ai si face ceva .

Eu cred ca este o lasitate sa te sinucizi, adica cred ca nu merita sa ne luam viata pentru nimic si mai ales nimeni, in lumea asta.Cred ca fiecare avem o misiune de indeplinit aici, si cum noi nu decidem cand ne nastem, nu putem decide cand sa murim.

O seara placuta tuturor[bis]

Viata e frumoasa asa cum e, important sa o stii trai.[8D]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Poate v-ati dat seama pana acum ca nu sunt o fire pozitiva. Imi place sa ma plang, sa imi plang de mila. In spatele chestii asteia sta insa un rationament. Cu cat imi plang mai mult de mila, cu atat imi dau seama cat sunt de caraghioasa si penibila si, astfel, imi dau un imbold sa ies din starea asta. De cand sunt foarte mica, in momentele de suparare (fie ele moartea bunicii, fie o nota proasta) imi tranteam o chestie de genul "vreau sa mor". Pot spune ca niciodata nu am dus gandul un pas mai departe, adica sa imi imaginez cum as face acest lucru, insa in momentul in care imi rasunau acele cuvinte in minte, parca se actiona un comutator:"cum am putut sa ajung sa zic asa ceva!". Eu zic ca viata e un film de suspans si alegem sa traim ca sa vedem cum se termina, chiar daca e un film foarte prost. Unii parasesc benevol sala inainte de final. Pacatul cel mare e ca lasa un loc liber la care, tot restul filmului, ceilalti se vor holba cu inima stransa.

 

Doamne, ce patetic! [alcool]

 

Nuka siid="size1"> Mama la Nuka

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Da, m-am gindit. Ar fi multe de povestit dar... uuuffff e un subiect atit de greu...

 

Nu stiu, se poate sa nu fie un pacat sau sa fie, nu vreau sa scriu despre asta.

 

Ma gindesc la clipa mortii, la ceea ce simti atunci, in momentul ala, in bucatica aia de clipa infinitezimala... Ce iei cu tine? Pacea sufleteasca, linistea, iubirea, bucuria, satisfactia, uimirea (wow... uite ca am ajuns si aici), parerea de rau, ura, supararea.... Care dintre ele? Sint convinsa ca ceea ce alegi sa iei cu tine va sta in sufletul tau pentru eternitate. In momentul sinuciderii banuiesc eu ca ai sentimente negative si atunci le vei lua cu tine.

 

Nu o vad ca pe o rezolvare a niciunei probleme ci a pedepsirii noastre de a nu mai putea face nimic spre a schimba povara grea din suflet cu aripile iubirii si iertarii si lumina pacii... Pacea cu noi si cu cei din viata noastra...

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

iote ca io nu m.am gandit niciodata la sinucidere...deloc...in cl.a.12.a am avut socul vietii mele cand dupe terminarea celei de.a doua ore dintr.o zi (aia se chema la noi prima....ca pe prima oficiala o petreceam in cafenea...sa ne trezim!)...o prietena draga mie era apatica rau...mi s.a parut ciudat si am cautat.o in buzunare, unde am gasit 2 cutii de distonocalm goale...le luase pe toate una cate una in timpul orei...am dus.o urgent la spital unde i s.au facut minunatele spalaturi stomacale...la care am asistat deoarece trebuia sa o tin/ajut...dc pana atunci nu ma gandisem la sinucidere (is o optimista patologica de fel...mie mi se pare viata frumoasa tot timpul...si deabia astept sa mai descopar cate ceva interesant!)...dupa acel episod chiar ca nu m.as gandi vreodata...

 

de ce nu m.as sinucide vreodata: am un pui mic de care chiar trebuie sa am grija...nu mi.as ierta niciodata sa o las singurica...si n.as putea sa ma despart voit de puiul meu...apoi imi dau seama ce durere le.as pricinui alor mei (parinti, frate, sot!)...si apoi...viata chiar merita traitaid="red">...

 

Anca si Alexandra (10 nov.2003)

 

poze:

http://community.webshots.com/user/alexandra_ioana

 

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Intotdeauna m-am intrebat ce se intampla cu instinctul de conservare in cazul sinucigasilor. Unii isi aleg o moarte violenta - se arunca de pe bloc, sar sub tren sau se spanzura.

Cred ca trebuie sa fii in ultimul hal de depresie ca sa comiti acest act. Si sa fi pierdut tot, dar chiar tot - (e singura "scuza" pe care o gasesc). Sa nu ramana nimeni care sa sufere dupa tine.

 

 

 

 

 

Cristina,

mama lui

Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002

Cresc...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Majoritatea se gandesc macar o data la asta, exact cum zice olim.

 

Mai adaug ca sinuciderea poate fi privita de unii drept o forma de a arata ca au detinut controlul. Eu cam asa o privesc. Si nu o vad drept o forma de lasitate neaparat. Mecanismele interioare care duc la sinucidere cred ca sunt mai complexe decat atat.

 

Cel mai dificil aspect din punctul meu de vedere este cum lasi oamenii in urma. Macar o persoana tot o lasi ranita... iar acea persoana pur si simplu trebuie sa devina motivul pentru care ramai in viata.

 

Faptul ca nu te gandesti la acea persoana e condamnabil, mai mult decat gestul in sine.

 

Acum cateva luni am avut ocazia sa ma gandesc din plin la sinucidere in general (nu a mea...), cand 2 fete (pentru care viata nici nu incepuse...) din liceul pe care l-am urmat au ales aceasta cale...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.




×
×
  • Adaugă...