Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

simt ca clachez


Recommended Posts

Buna. Va scriu pentru ca am mare nevoie de cateva sfaturi. Uite care este povestea.

Am fost, intotdeauna, o persoana dinamica. Imi place sa fac bine ceea ce fac, sunt destul de autocritica - incerc sa gasesc si sa indrept gresala mea mai degraba decat a da vina pe altii, imi e greu sa refuz o sarcina in plus la serviciu, vreau sa fac totul cat mai bine. Acum insa am ajuns intr-un mare impas. Simt ca NU mai am putere si nu stiu cum sa ma adun ca sa merg mai departe. Am foarte mult de lucru si primesc mereu sarcini suplimentare care nu tin de competenta mea si pe care nu le suport. Nu am insa curajul sa spun nu de teama ca se va supara seful pe mine si cine stie ce consecinte poate avea acest lucru. Odata ajunsa acasa incerc sa fiu sotia perfecta - dragul meu sot e un om extraordinar si nu vreau sa-l tracasez cu problemele mele mai ales ca si el arte foarte mult de munca. De la copil nu pot trage chiului si tocmai trece printr-o faza in care experimentaza pana unde poate merge pana mama se infurie. Din toate aceste cauze am ajuns sa fiu tot timpul obosita, apatica, somnoaroasa. Imi vine sa plang... Am luat un energizant naturist si cateva zile mi-a fost bine dar acum... parca sunt intr-un carusel nebun. O zi sau doua sunt plina de energie, idei, binedispusa, dupa care cad iarasi in depresie, ganduri negre, oboseala... Asa nu mai pot. Am stat bine si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca singura solutie ar fi sa-mi iau cel putin o saptamana libera si sa plec undeva, singura. dar asta nu se poate... la servicu e mult de treaba, imi e greu sa ma despart de copil, as contraria pe toata lumea (din familie) daca as face asa ceva. Intrebarea e, credeti ca as putea recupera "din mers"?

 

Mamica de spiridusid="red">

 

Poze cu Loriana

 

 

 

 

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 29
  • Creat
  • Ultimul răspuns

danitin,lasa serviciul deoparte, chiar si copilul si pleaca undeva cateva zile.

La serviciu nu-ti ridica nimeni statuie si chiar daca ar fi asa ai tot dreptul din lumea asta sa-ti iei cateva zile libere.

In ceea ce priveste copilul...sa stii ca nu-l ajuti cu nimic daca esti nervoasa, suparata, obosita si apoi, nu se intampla vreo drama daca pleci fara el.Iti spun sigur ca nu va fi traumatizat.

Trebuie sa te gandesti si la tine.

 

Plecatul cateva zile ar fi o solutie de moment.Problema vine de la serviciu.Eu as proceda astfel.M-as duce la sef si i-as detalia ceea ce fac intr-o zi.As face un calcul simplu si i-as demonstra ca nu-s robot.Poate iese ceva.....

 

Toate cele bune!

 

M.P

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am trecut prin asta si este greu sa inveti sa spui "Nu". Intai trebuie sa inveti sa nu-ti mai pese, iar daca nu esti genul, nu prea poti invata asta.

 

Cand am citit mesajul tau, m-am gandit imediat la o solutie extrem de simpla si am constatat ca este chiar cea la care te-ai gandit tu.

Ai nevoie de o pauza. E mai simplu decat crezi. La serviciu vor accepta ideea unui concediu daca ii anunti din timp, lasi lucrurile rezolvate, in masura in care este posibil si numesti un inlocuitor (chiar si de forma, numai cu numele) - asta o sa-i faca pe sefii tai sa stea linistiti zilele alea).

Eu insa m-as gandi serios la o pauza petrecuta impreuna cu familia. Nu cred ca te vei simti bine fara ai tai decat vreo 2 zile cel mult, pe urma incep gandurile, grija, mustrarile de constiinta...

Si s-ar putea ca si cel mic sa aiba nevoie de o "vacanta cu o mamica pe care trebuie sa o odihnim".

 

 

 

Maria si Ilinca

La plimbare

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Multumesc mult de raspunsuri, chiar le asteptam cu nerabdare...

 

Principesaid="red"> cred ca treaba asta cu Nu-ul trebuie sa o inveti inca din copilarie. Din pacate am fost intotdeauna genul de copil care nu a avut curajul sa iasa din vorba alor lui ... vai, ce dictatura trageau cu mine! Asa ca acum cam greu sa reusesc!

Mirunaid="red"> din pacate seful meu e genul care intrii cu ideile tale si iesi cu ale lui, deloc dispus dialogului si ferm convins ca NIMENI nu munceste cat trebuie. Iar daca, prin abusrd, reusesti sa-i demonstrezi ca muncesti foarte mult va profeita de ocazie sa-ti mai dea ceva de facut, ca doar poti duce. Zau, la noi mi bine o duc chiulangii...

Ecmiid="red"> nu merge treaba cu concediul cu familionul. Iesirile cu ei sunt parca mai obositoare decat o zi obisnuita. Spiridusul se imbolnaveste, bagajele se incurca, buni nu are rabdare... nu chiar nu ma pot odihnii si reimprospata asa.

 

Mamica de spiridusid="red">

 

Poze cu Loriana

 

 

 

 

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Dana....sfaturile sunt usor de dat si,daca iti amintesti,noi doua am mai purtat discutii pe tema asta....Din mers nu vei recupera niciodata,esti o persoana sufletista,iei totul foarte in serios si ceea ce faci faci dedicat...nu cred ca vei mai putea face fata multa vreme.Plecatul singura nu este o solutie...si eu m-am gandit la asta,sa merg intr-un loc unde sa aud cum creste iarba...Da,poti pleca,dar frumusetea asta va dura maxim 24 de ore,poate mai putin,caci gandul iti va zbura fara sa vrei catre Loriana...Iesirea la casuta este minunata,chiar daca e numai in weekend,insa e fara folos daca gandurile tale nu se degreveaza de treburile de servici si indatoririle de acolo...mergi intr-un cerc vicios pe care,daca nu il rupi la un moment dat....te vei invarti asa pana nervii ii vei tarai dupa tine...

Mai e o chestie si cu energizantele astea,nu zic ca nu sunt bune,dar incearca sa cauti o alta cale...nu creea o dependenta de energizante.

Principesa ti-a spus foarte bine:invata sa spui si NU.E foarte greu,ma pun in situatia ta...nici eu nu pot spune nu.Am fost crescute si educate intr-o societate in care a spune un NU hotarat echivala cu a jigni cumplit...asta ne este educatia si a ne schimba acum...cel putin in cazul meu,este cam tarziu...insa nu imposibil.

Mai e si vorba aia cu zi ca ei si fa ca tine....merge si functioneaza,pana la un punct,adevarat.

Neaparat trebuie sa discuti cu seful tau.Inteleg ca iti este greu si poate teama sa renunti la actualul tau job,probabil si datorita anilor de munca si vechimii tale acolo.Gandeste-te ca foarte multi au fost in situatia ta si totusi au reusit sa renunte,sa se dezlipeasca si sa plece .....acum sunt oameni cu joburi bune si linistiti profesional,unii chiar fac o facultate,nu?Sti despre cine vorbesc...Oare tu de ce nu te-ai putea dezlipi?Fiecare are ceva pus deoparte,trebuie doar sa cauti...

Banuiesc ca,asa cum spui ca sotul tau e o persoana minunata...ar fi una din foarte putinele persoane care te-ar putea ajuta in problema asta,gasiti amandoi solutia buna,chiar insemnand asta sa o duceti putin mai greut financiar o perioada...Discutati!Fiecare din noi are probleme,ca si sotul tau de altfel....insa eu zic ca a-l menaja de ceea ce te framanta nu e o solutie buna.Doar voi doi puteti gasi solutia finala....

Lori....e o fetita plina de energie.Tu chiar crezi ca pe ea o intereseaza sau cumva realizeaza ca tu vi rupta de oboseala si nervi de la servici?te ia de proaspata....asa sunt copilutii astia scumpi:le circula argint viu prin vinisoare...

Dana trebuie sa pui piciorul in prag....invata mi-se-n-rupismul...e eficient...

Ai grija de tine...comunica cu sotul tau,cu familia ta...servicul si indatoririle de acolo nu-s capatul lumii,nu se termina viata acolo...

Te sarut si te imbratisez...si iti pumnii sa fie bine!Bafta maxima!

 

PS.Revin ca ti-am vazut postarea:

1.daca chiulangii o duc bine acolo...tu ce faci?Vrei statuie in pta Operei?Trage chiulu' femeie...cat mai mult si ia-ti o mutra asa ocupata si plina de incruntatura....de sa zica cine vrea sa iti se adresese ca musti imediat;

2.chestai cu NU.....de acord,am scris mai sus;

3.hehehehe....tu nu stia,fata draga,ca atacul e cea mai buna arma?Cum adica intri la sefu cu ideile tale si iesi cu ale lui?Pai tu nu ai glas?Am patit-o exact ca tine,la Cta....si in momentul in care mi-am facut curaj(am zis ca fie ce-o fi) si am ridicat si eu vocea...s-a facut liniste de m-am speriat si am uitat instantaneu ce vroiam sa spun...apoi am fost ascultata.Mi-a parut rau ca am stat aproape 10 ani muta si in 30 de secunde am realizat ce patimisem 10 ani.

Bafta Dana,stiu ca poti,totul e sa vrei!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Din cate am inteles esti buna in ceea ce faci si nu vad de ce-ti faci probleme.

La voi nu exista o fisa a postului? Daca da, ia fisa si mergi si i-o arata sefului, spune-i clar ca nu mai poti. Nu cred ca poti trage si acasa si la serviciu, tb sa fii inteleapta si sa vezi cat poti sa duci. Nu mi se pare nimic extraordinar in a spune politicos, dar ferm, ca anumite sarcini te depasesc, cu atat mai mult cu cat ele nu se regasesc in fisa postului.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

ITI GARANTEZ ca daca iti pregatesti bine "lectia" inainte si te duci la seful tau sa-i spui punctual, obiectiv si argumentat ce probleme ai, va fi mai bine.

 

Si seful este om, nu e un balaur cu sapte capete. Si prefera sa ii spui daca se intampla ceva decat sa piarda un om competent.

 

Eu am oameni carora le dau mult de lucru pentru ca ei au cerut, vor sa castige mult si sunt competenti. Dar LE-AM SPUS CLAR sa-mi spuna daca nu mai pot duce la un moment dat si asta astept de la ei. Altfel, de unde sa stiu?

 

Nu este nici o nenorocire, este ceva normal si omenesc.

Angajatul ia o pauza, se reface si dupa aceea imi spune in ce ritm poate continua (la noi activitatea este platita per proiect). In functie de necesitatile firmei, ajungem la un acord.

 

Adevarat ca la noi oamenii nu sunt incarcati cu responsabilitati care nu tin direct de jobul lor. Pe de alta parte, seful poate considera ca acele lucruri chiar tin de jobul tau, asa ca trebuie sa lamuriti asta.

 

Bafta si curaj!

 

 

 

Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

 

Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!

http://www.point.ro/andrei/

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Esti cumva sora geamana cu sotul meu? Vai de noi si de noi - de cate ori am incercat sa-l conving pe omul meu sa vorbeasca cu seful lui si sa-i spuna argumentat punct-cu-punct(cum iti sugera RaluD) ca nu este posibil din punct de vedere uman sa faca toate proiectele cu care este incarcat si sa le mai si livreze bine si la timp... Dumnezeule mare si bun! Cu el sau cu peretii... acelasi succes il am...

Asa ca i-am spus o fabula pe care mi s-a intiparit in minte de cand eram copil (datorita frumoaselor poze din carte): un taran avea un magarus muncitor si un armasar superb. Venea omul de la targ si ca de obicei incarcase samarele magarusului pana la refuz. Armasarul nu avea nici o greutate in spate pt ca de cate ori incercase taranul sa-i puna ceva se cabra nebuneste si azvarlea totul jos... La un moment dat magarusul cade ostenit in genunchi in mijlocul drumului... Taranul trage de capastru, il ridica si da-i bataie - inainte spre casa... Mai trece un pic si magarusul cade din nou... Dar de data aceasta nu se mai ridica... Se lungeste pe drum si sfarsit de puteri... inchide epuizat ochii...

Ei - acum - te-treb eu... crezi ca taranul a carat el samarele din spatele magarusului? Sau l-a invatat si pe armasar cu... greul?

Asa-i si la tine... Ai in "spate" cat nu poti duce... Daca tu NU ai grija de tine... seful tau nu va avea nici atata... Tu "cazi" (clachezi)... el va angaja pe altcineva... Draia o pauzaste-ti bine fortele caci de sanatatea ta fizica si psihica ai nevoie TOATA VIATA! Mai ales ca esti mama... Copil tau are nevoie de tine ca de AER!

Multa sanatate iti doresc si mai ales multa putere si curaj sa iti faci un plan "de lupta", sa discuti cu seful tau si sa reusesti sa-ti reorganizezi munca astfel incat sa nu fii supra-solicitata,

lorelai

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Marci id="red">nu exista fisa a postului. De multe ori am insistat, si nu numai eu, sa se faca, dar seful o lungeste si se face ca uita.

RaluDid="red"> ma iei la firma ta ? ca tare buna sefa pari sa fi... sau macar preluati-o pe a noastra...Glumesc. Normal ca seful nu e un balaur. Tocmai asta spuneam, ca EU nu reusesc sa ma impun, sa-mi sustin punctul de vedere, sa spun NU...

Lorelaiid="red"> si cum a rezolvat sotul pana la urma?

 

Uite, astazi de dimineata am tras si eu chiulul...si nu m-am simtit deloc bine. In sensul ca nici nu ma-m odihnit - eram tot cu spaima ca suna sefu si se prinde ca nu-s la lucru - nici treaba n-am facut...

 

Mamica de spiridusid="red">

 

Poze cu Loriana

 

 

 

 

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.




×
×
  • Adaugă...