Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

A fi singur la printi...


Recommended Posts

Buna fetelor,

 

Am tot citit pe aici subiecte pentru cele care isi doresc al doilea copil, altele si al treilea...eu sunt o mamica cu o fetita superba si cuminte foc. Abia ne-am cumparat o casa cu 3 dormitoare si ne mutam saptamana asta, si varuind in noua noastra casa, m-a batut un gand...oare am sa mai fac al doilea copil vreodata?? scapam acus de platit gradinita pentru fetita noastra ( e foarte scump aici, jumate din salariul meu se duce pe asta si va inchipuiti ca abia astept sa inceapa fata scoala primara)si gandul ca vom mai face alt copil si iar o luam de la capat ma sperie putin. Va rog sa nu intelegeti ca pun banii inaintea copiilor, dar mereu am fost de parerea ca trebuie sa faci atatia copii cat iti permiti sa duci ( si asta inseamna ca sa ai bani sa nu ii lipseasca nimic - ma rog, asa gandesc eu ). Nu zic ca nu ne permitem sa il facem si pe al doilea, dar normal, nu ar fi la fel de usor.

Intrebarea mea e - daca nu mai fac un copil, cei care sunteti singuri la parinti, cum e?? Ati simtit lipsa unei surori/frate?

Stiu ca sunt multe avantaje sa ai o sor sau un frate ca si eu am o sora si nu as putea concepe sa cresc singura la printi, si ma apuca groaza gandindu-ma ca fetita mea va simti lipsa acut a unei surori sau unui frate. Stiti voi cum e, nu vreau sa ii dau totul material dar sa aiba lipsuri sentimentale.

Spuneti-mi din experienta voastra, cei care ati crescu singuri sau stiti persoane care au crescut singuri, cum a fost??

 

Va mulumesc

 

laura

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 35
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Eu sunt singura la parinti si nu mi-am dorit niciodata o sora sau un frate, mi se parea firesc sa fie asa. Insa mi-am dorit intotdeauna sa am 2 copii...poate mai multi... de aceea i-am facut si la diferenta mica de varsta (1 an si 9 luni) pt ca vreau sa fie buni prieteni si sa creasca impreuna. Probabil ca in subconstient am resimtit singuratatea mai tare decat pot s-o recunosc cu voce tare...[:)]

 

Claudia, mamica de baietel 2,10 ani si de fetita 1,2 ani

Poze parinti

Poze Mara si Matei

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

eu sunt singura la parinti (mama are rh negativ si au aparut probleme la a doua sarcina). intotdeauna mi-am dorit frati si surori. compensam lipsa lor doar in vacantele de vara, cand mergeam la bunici, unde aveam trei verisori cu care imi petreceam cele mai frumoase vacante. cand am mai crescut mi-am pus in cap sa am 4 copii, ca sa creasca si sa se joace impreuna. acum nu mai sunt asa de sigura ca vreau patru [:D]

 

cele mai frumoase

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Si eu sunt singura la parinti si mi-am dorit un frate sau o sora. Intotdeauna ! Dar nu s-a putut...

 

Acum eu am 2 fetite (la diferenta de a ni si 5 luni), asa a vrut Dumnezeu. A doua sarcina n-a fost programata, s-a intamplat si am fost fericita ca s-a intamplat.

Sper ca fetele mele sa fie bune prietene si sa se aibe totdeauna una pe cealalta in suflet.

 

________________________

Danielaid="red"> mamica de Oana Mariaid="red"> (2 sept. 2003) si Roxana Elenaid="red"> (7 febr. 2006)

 

BEBELUSI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006id="Trebuchet MS">

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Laura, eu am deja 2 copii deci e clar ce parere am. Am vrut sa spun doar 1 lucru: indiferent cat de mult, material si sentimental, daruim copiilor nostri, tot am fi vrut sa le daruim si mai mult. Eu as vrea sa le iau case cand or fi mari, sa-mi permit sa-i dau la scoli private si cele mai bune universitati din lume. Sa aiba un start fantastic, asa cum noi nu am avut. Si totusi... fericirea sta in casele si scolile daruite de mine, daca voi putea sa le dau? Cu timpul ma conving din ce in ce mai mult ca nimic nu conteaza mai mult decat sufletul. Daca reusesc sa le dau Suflet, voi fi cea mai implinita mama din lume.

 

Cristina

-----------------------------------------------

Explica-mi, si am sa uit

Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte

Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.

Confuciusid="size1">id="red">

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu m-am simtit foarte bine singura la parinti si sotul - idem si mai am amici singuri la parinti care-mi povesteau ca n-au suferit de singuratate. Nu este o catastrofa, copilaria poate fi frumoasa si asa. Nu-s de condamnat parintii care fac numai un copil si nici copilul unic nu-i de compatimit. Si e gresit sa se creada ca ar fi mai egoist decat ceilalti.

 

 

Cristina,

mama lui

Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002

Cresc...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

eu sunt singura la parinti si da, am dus si duc lipsa fratilor/surorilor. Insa nu as face al doilea copil NUMAI pentru ca primul sa aiba frate/sora. Nu mi se pare motiv suficient.

 

Am o prietena singura la parinti careia i-a fost groaza numai la gandul ca ar putea sa vina un frate/o sora, nu vroia sa-si imparta parintii. Recunoaste singura si acuma. Insa sincer spus: tare i-ar fi prins bine, deoarece parintii ei au facut absolut totul pentru ea, ea dorindu-si acum un partener care sa faca pentru ea tot atat cat a facut tatal ei. Imposibil! Parintii ei nu si-au mai trait viata de cand e ea pe lume.

 

Deci depinde si cum ne educam copiii singuri la parinti.

 

Nici eu nu stiu ce voi face, dar din alte motive! [il]

 

 

Adina & Jasmina (24 iulie 2003)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am avut o copilarie pe care nu mi-o pot aminti altfel decat minunata, aproape perfecta. Singurul meu regret a fost ca am trecut singura prin ea. Mi-am dorit mult o sora sau un frate dar n-a fost sa fie.

Si desi de felul meu nu sunt iubitoare de copii (in general adiq, ca pe al meu il ador pur si simplu) totusi ma bate rau gandul sa mai facem unul.

Sper doar sa fie un pic mai bland cu mami si cu creierii ei in primele luni decat fu-se Mitzu bebe atomic care pana la 10 luni m-a asasinat noapte de noapte [alcool].

 

Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu am crescut intr-o fam cu 3 copii, cu diferente mici de virsta si nu am stiut ce-i aia sigur la parinti...

M-am casatorit si l-am avut pe Matei - stateam la socrii, n-aveam spatiu prea mult, Matei a fost un copil agitat si plingacios si nu mi-as fi inchipuit vreodata sa-mi doresc sa mai fac un al doilea copil!:)

Anii au trecut; intre timp am ajuns sa ne instalam in Fr si sa avem conditii sa facem un al doilea copil dar poate nu m-as fi gindit serios la asta daca nu era chiar Matei care sa-si doreasca asta - l-am surprins mintind la scoala cum ca el are un frate mai mare, care e in Rom - invatatoarea ne-a povestit asta si ne-a intrebat daca-i adevarat, ca pe toate hirtiile de la scoala completasem cum ca avem un singur copil!... Asta mi-a dat de gindit si probabil ca si ceasul biologic si-a spus cuvintul astfel ca ne-am decis pentru al doilea copil. Acum Victor are 7 luni si Matei a implinit 9 ani in vara. Nu vor fi ei parteneri de joaca, e clar, dar eu sper sa-si partajeze amintirile comune, cind n-o sa mai fim linga ei. Matei isi adora fratiorul si n-a fost nici o clipa gelos, mi-e tare drag sa-i vad impreuna.

Fetita ta ce spune, si-ar dori un fratior/surioara? Eu cred ca daca n-as fi simtit dorinta asta la Matei, poate nu m-as fi incumetat la un al doilea bebe...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.




×
×
  • Adaugă...