ce sa fac?

[simona_filipas]

Nici macar nu stiu cum sa incep? Am un baietel de 1 an si jumatate. Problema mea este ca arunca si loveste cu tot ceea ce apuca.Acum vreo cateva zile a lovit un baietel de 8 ani cu o piatra.Am inlemnit de frica. Ce sa-i fac? Cum sa procedez? Sincer imi este si groaza si rusine. Si pe noi ne loveste zicand na-na. Nu stiu de unde a invatat ca noi nu l-am batut.A mai trecut cineva prin asa ceva? Cum il pot dezvata sa dea "na-na" sau sa arunce cu ceea ce apuca?

Va multumesc pentru raspunsuri.

 

 

[roxanal]

Buna, nu mai fi ata de speriata, este varsta prop[ice ptr. asa ceva...ma rog, nu inseamna ca tb sa-l lasi in pace, insa cu tact si intelegere, il poti face sa inteleaga ca nu asa se rezolva lucrurile...poti sa-i explici, in cuvinte simple si pe intelesul lui ca pe baietrel l-a durut foarte rau, ca nu se face asa ceva, ca nici pe voi nu are voie sa va loveasca, pe nimeni, si ca daca e frustrat de ceva sau suparat, poate altfel sa-si manifeste furia...

una din greselile parintilkor, la care nu prea se da atentie este obiceiul de a na-na anumitor lucruri atunci cand copilul se loveste de obiectul respectiv...nu zic ca este usor sa-i explici unui copil asa mic, insa se poate, va asigur, din experienta proprie id="blue">

 

Roxana Lilea,mama de 2 ori :)

[laura72]

si baiatul meu are 1,6ani si aruna lucrurile pe jos.sticla dupa ce nu mai bea,farfuria cand termina de mancat.cand nu il lasi cu ceva anume si-i zici nu arunca imediat ce are in mana(telecomanda,telefon mobil,jucarii,stecher etc.si daca nu-i iese ceva la joaca se enrveaza si arunca.si se tranteste pe jos cand nu-i convine ceva.

 

Poze:http://pg.photos.yahoo.com/ph/ciotica/my_photos

LAURA SI GEORGE STEFAN 22.04.2005

[Jeanette]

Buna Simona,

Copiii simt cind intram în panica[bang]si cred ca asta le place.

Baietelul tau nu e un caz aparte.Trece printr-o faza a dezvoltarii

în care vrea sa vada ce se întîmpla daca e putin mai "salbatic".

Principalul e ca tu sa nu-i treci cu vederea aceste porniri, ci sa-i spui pe un ton categoric"E rau ce faci!Asta nu-mi place!NU MAI FACE ASA!"Asta poate sa-ti serveasca si de scuza , în cazul ca îl loveste pe un alt copil.

Acum trebuie deja sa învete sa deosebeasca raul de bine.Daca nu-i spune nimeni, cum sa stie?

Nu te rusina în fata "opiniei publice".

Nu exista copil cuminte si baba tînara.

Am si eu doi baieti si m-am confruntat de multe ori cu priviri pline de repros, ba chiar am primit sfaturi necerute în ale educatiei.

La început îmi era si mie rusine, deh...mamica tînara, neexperimentata, acum însa stiu ce sa le raspund la

"a-tot-cunoscatorii ad-hoc"[neand]

O zi buna!

Jeanette

[teo2]

Cand ieseam la plimbare si intalneam vreun copil (asta cand Andrei avea cam 2 - 2,5 ani), incepea sa chiuie si se repezea sa -l pupaceasca, dupa care il impingea brusc, sau il lovea. Ii explicam ca nu-i frumos sa lovesti, ca-l doare pe copil...degeaba. Repeta dupa mine, incantat, ca nu mai face asa, iar cand ne intalneam cu alt copil, iar se repezea sa-i traga cu piciorul, sau arunca spre el cu ce avea in mana, in momentul acela. Treaba asta a tinut cam jumatate de an (nu stiu ce o fi avut efect mai puternic: faptul ca vorbeam mereu cu el si-i explicam de ce da si de ce nu, ori riposta unui baietel ceva mai mare decat al meu, care n-a suportat "tratamentul" aplicat de ANdrei si i-a raspuns cu o palma. Poate amandoua, deopotriva. Oricum, incet-incet, a inteles ca nu-i bine ce face. La fel, a inteles, in timp, ca degeaba se tranteste pe jos ca nu-i cumpar nu stiu ce masinarie. Cu aspectul acesta am luptat destul de mult. Cand ne apropian de vreun magazin in vitrina caruia zarea el oaresce jucarie, incepea sa tipe sa i-o cumpar. Daca mai erau pe-acolo inca 3-4 tonete sau magazine care aveau si jucarii...deja se aduna lumea, ca baiatul meu se trantea pe jos, tipand cat il tinea gurita ca vrea ..."telefonu', masinuta, papusa etc" toate-odata. Degeaba incercam eu sa ii spun ca luam o singura jucarie, nu toate, ca nici nu ma auzea:tipa si ma lovea si cu picioarele si cu palmutele, pana intram in primul magazin si... ii cumparam masinuta, telefonu...etc.

Sau, eu sa pot intra cu copilu' intr-un hipermarket?? Nici vorba! Am incercat o singura data si-am iesit de-acolo la fel de repede cum am intrat: voia de toate, de parca nu vazuse niciodata dulciuri.

Si cum nu exista reteta de crescut copii si din greseli invatam cu totii, am devenit un invatacel tare receptiv, al carui profesor a fost chiar copilul meu. Cand ieseam din casa, in afara de faptul ca imi faceam "traseul" prin zone unde nu intilneam multe magazine, ii spuneam, din usa: "mergem la plimbare si azi cumparam...mere, nu jucarii, ca e inchis". Altadata: "azi mergem sa cumparam o jucarie, ce vrei? "Robotel" "Bine, robotel si gata, atat". Si nu-mi venea sa cred ca treceam pe langa magazine, iar el cu robotelul nou in mana nici nu se uita la alte jucarii, ca inainte. Incet-incet, a prins si-am scapat de tipete pe strada.

Cu rabdare si muuuulte explicatii, va intelege si puiul tau ca nu e bine sa loveasca. E doar o chestiune de timp, ca rabdare si iubire avem, slava Domnului!

[Cristina_C]

quote:Initial creeata de simona_filipas

Nici macar nu stiu cum sa incep? Am un baietel de 1 an si jumatate. Problema mea este ca arunca si loveste cu tot ceea ce apuca.Acum vreo cateva zile a lovit un baietel de 8 ani cu o piatra.Am inlemnit de frica. Ce sa-i fac? Cum sa procedez? Sincer imi este si groaza si rusine. Si pe noi ne loveste zicand na-na. Nu stiu de unde a invatat ca noi nu l-am batut.A mai trecut cineva prin asa ceva? Cum il pot dezvata sa dea "na-na" sau sa arunce cu ceea ce apuca?Va multumesc pentru raspunsuri.

---

id="quote">id="quote"> Si, totusi, de unde stie de "na-na?" Cine mai sta cu el in afara de voi?Deocamdata tot ce poti sa faci acum e sa-l supraveghezi ca sa nu faca rau altora, sa fii mereu langa el si sa anticipezi gestul de arunca in oameni cu obiecte grele. El e mic si nu-si da seama, cu timpul, totr spunandu-i ca nu-i bine, va intelege. Si Robert a avut o perioada pe la 2 ani cand, la nervi, arunca fara adresa ce-i pica atunci in mana. Aveam atunci grija sa nu fie obiecte periculoase, tari in jurul lui. Cristina, mama lui Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002Cresc...