gelozia intre frati

[danielita_13]

Buna ziua !scriu ptr.prima data si am f.multe emotii.As vrea sa cer sfaturi in legatura cu gelozia intre frati sau sa mai aud si alte pareri.Am doi copii ,un baietel de 8.6 ani si o fetita de 5.6 ani.baiatul este foarte gelos si nu mai stiu cum sa-i explic si cum sa trecem peste acesta problema.Daca ma puteti ajuta cu ceva sfaturi ,v-as fi recunoscatoare.merci!

[claujro]

Si la noi e la fel, numai ca sunt mai mici. Baietelul are 3 ani si fetita 1, 3 luni. Si el e gelos (si asat e cat de cat normal), eu nu ma impac cu agresivitatea lui fata de surioara...

Astept si eu sa vad ce raspund fetele.

 

Claudia

Poze parinti

Poze Mara si Matei

[teo1970]

si eu am 2 baieti (4,5 si 5,5 ani)

 

am mai spus si la subiectul Carti despre psihologia copilului ca mie-mi place si m-am inspirat din Anne Bacus (Copilul de la 1 la 3 ani; Copilul de la 3 la 6 ani - ed.Teora)

 

sper ca nu este o problema daca redau aici Capitolul depre rivalitatea intre copii.

 

 

 

Rivalitatea intre copii (chiar daca sunt gemeni), ca si intre adulti, este ceva normal.

 

Sã spunem lucrurilor pe nume. Rivalitãþile între fraþi sunt inveitabile; ele reprezintã chiar una dintre componentele principale ale relaþiei lor.

O parte din conflicte sunt inevitabile. Trebuie sã vã obiºnuiþi cu idea. Spuneþi-vã cã, bine stãpînitã, aceastã rivalitate formeazã caracterul copilului. ºi îl învaþã sã se apere în societate. Ea îl învaþã de asemenea partajul, negocierea, generozitatea, vivacitatea. De fapt, în viaþã, nimeni nu are “totul” doar pentru el, ºi copilul trebuie sã înveþe într-o zi lucrul acesta.

Rãmîne sã definim care este nivelul acceptabil al acestei rivalitãþi. ªi aici, eu cred cã pãrinþii au o mare parte din responsabilitate. Dupã felul cum vor interveni sau dupã modul în care vor aprecia pe fiecare copil, ei vor încuraja involuntar disputele, sau, dimpotrivã, vor învãþa copiii sã le rezolve rapid ºi apoi sã le evite. In funcþie de comportamentul lor educativ, fie vor accentua rivalitatea, fie o vor atenua, facilitînd copiilor învãþarea bunelor relaþii interpersonale.

Iatã cîteva exemple de atitudini pãrinteªti care au un effect direct asupra rivalitãþii dintre copii.

 

Comportamente care stîrnesc rivalitatea

• Sunteþi convins cã viaþa este un cîmp vast de bãtãlie, unde, la sfîrºitul încãierãrilor permanente, nu supravieþuiesc decît cei mai puternici ºi cei mai cãliþi. De asemenea, trataþi disputele copiilor dvs. ca pe un antrenament mai degrabã eficace, sau, în orice caz, indispensabil pentru ceea ce-i aºteaptã în continuare.

• Sunteþi convinºi cã fraþii ºi surorile trebuie neapãrat sã se iubeascã ºi sã se susþinã reciproc. Orice manifestare a unui sentiment negativ între ei vã tulburã ºi vi se pare contra naturii. Stopaþi orice ciondãnealã imediat, ca sã-i “obligaþi “sã se înþeleagã.

• Aveþi o preferinþã pt. unul din copiii dvs. ªi îl faceþi sã beneficieze în consecinþã de un tratament special.

• Cum îi iubiþi pe toþi copiii la fel, vegheaþi sã le daþi mereu, cu stricteþe, acelaºi lucru: aceeaºi atenþie, aceeaºi porþie de prãjiturã, acelaºi nr. de cadouri de Crãciun etc. Vã gîndiþi cã a þine cont de nevoile lor individuale ar deschide uºa nedreptãþii.

• Ii comparaþi pe copii, dîndu-i unuia ca model, pozitiv sau negativ, pe celãlalt. Spuneþi fraze de genul” “Niciodatã fratele tãu, la vîrsta ta, nu m-at fi enervate în halul ãasta”; “ea, la vîrsta ta, nu mai fãcea pe ea!”; “Uitã-te la Paul ce frumos se spalã: el nu face atîta caz din lucrul ãsta!”; “Sora ta este infernalã în maºinã, bine cã cel puþin tu eºti cuminte”; “Tu, cel puþin, îþi pui jucãriile la loc”

• Il atenþionaþi sistematic pe cel care atacã sau loveºte (cel mai des cel mare). Il certaþi exclusiv pe el, fãrã sã vã ocupaþi de cel agresat, nici de motivele care l-au împins pe agresor la gestul acesta.

• Chiar ºi dvs. sunteþi deseori în rivalitate cu soþul, cu patronul, cu vecinii, cu copiii etc. Tensiunile ºi conflictele sunt o componentã importantã a ambianþei familiale.

 

Comportamente care atenueazã rivalitatea

 

• Sunteþi preocupat de problema relaþiilor între fraþi încã de la vîrsta cea mai fragedã a copiilor dvs.: încã de cînd sunt mici, sã-i învãþaþi sã împartã, sã schimbe, sã rezolve conflictele, sã se respecte etc. Nu aºteptaþi sã creascã, sperînd cã lucrurile se vor aranja de la sine.

• Permiteþi fiecãrui copil sã aibã sentimente negative faþã de fratele/sora sa, sau chiar faþã de dvs. La nevoie, îl ajutaþi sã ºi le exprime: “ Vãd cît eºti de furios pe fratele tãu cã þi-a rãsturnat turnul”; “Vãd cã te superi pe mine cã mã ocup de lecþiile Laurei. Ai prefera, fãrã îndoialã sã-mi petrec tot timpul jucîndu-mã cu tine” etc.

• Evitaþi sã daþi sau nu dreptate unuia sau altuia dintre copiii care se ceartã. In loc de aceasta, constataþi situaþia: “Vãd doi copii foarte supãraþi unul pe altul; poate c-ar fi bine sã se despartã un moment ca sã se liniºteascã”

• Interziceþi total violenþa fizicã, dar permiteþi ca agresivitatea sã se exprime într-un mod care sã nu facã rãu nimãnui, verbal, de exemplu. Dacã se bat doi copii îi separaþi. Dar dacã sosiþi dupã încãierare (“Mamã, Paul m-a lovit cu piciorul”), nu vã ocupaþi decît de vînãtaia de la picior ºi nu-l certaþi pe vinovat.

• Nu catalogaþi un copil ca agresor, “rãu”, iar pe celãlalt ca victimã pe care trebuie sã o protejaþi. ªtiþi cã lucrurile sunt întotdeauna mult mai subtile ºi cã astfel aþi risca sã le fixaþi aceste comportamente.

• Definiþi reguli de comportament ºi vegheaþi sã fie sistematic aplicate. De exemplu: “Fiecare cu jucãriile lui”; “O jucãrie împrumutatã trebuie datã înapoi”; “Nu trebuie sã vã faceþi rãu”; “Nu vã atingeþi singuri de ce este în dulap”; “Nu intraþi în camera Mariei în lipsa ei”. In cele din urmã, constanþa atitudinilor pãrinteºti dã întotdeauna rezultate, iar copiii sfîrºesc prin a respecta regulile.

• Vã faceþi timp sã explicaþi copiilor avantajele partajului ºi ale schimbului. Ei vor înþelege repede cã, astfel, vor avea acces la de 2 ori mai multe obiecte.

De asemenea, explicaþi unuia ce se petrece în mintea celuilalt, ajutîndu-l sã se punã “în locul lui”. Pentru aceasta, trebuie atîta timp cît copiii sunt mici, sã petreceþi cît mai mult timp cu ei, ca sã-i ajutaþi sã-ºi exprime sentimentele ºi sã gãseascã o soluþie care sã convinã amîndurora.

• Nu daþi nici o atenþie specialã cînd un copil pîrãºte, decît, bineînþeles, atunci cînd este vorba de o situaþie periculoasã, pentru care trebuie sã interveniþi.

Nu solicitaþi astfel de comportamente, nici nu încredinþaþi unui copil responsabilitatea sau supravegherea unui frate/ surori mai mici.

• Le oferiþi sarcini de realizat în comun, în aªa fel încît sã dezvoltaþi spiritul de cooperare ºi nu numai cel de rivalitate.

• Respectaþi individualitatea ºi caracterul fiecãruia. Copiii dvs. sunt diferiþi ºi daþi fiecãruia ceea ce are nevoie. Astfel, îi asiguraþi de faptul cã sunt unici pt. dvs. ªi îi iubiþi în totalitate, aºa cum sunt ei. Folosiþi fraze ca: “ªtiu cît de penibil este pentru tine …”; sau “Nerãbdãtor cum eºti, ºtiu cã îþi este greu sã aºtepþi”. Fiecare copil se simte special în ochii dvs. ªi înþeles. Fiind în siguranþã afectivã, simte mai puþin nevoia sã-ºi “învingã” fratele sau sora.

 

1. copiii sa aiba lucruri (jucarii, imbracaminte) pe cit posibil diferite, pe care sa le imparta unul cu altul, pentru a dezvolta sentimentul de generozitate (copiii vor intelege ca daca sunt generosi vor avea, de fapt, de 2 ori mai multe jucarii de ex.)

2. parintii sa nu faca comparatii verbale intre copii (“la virsta ta Maria stia deja sa scrie!”, “uita-te la Maria ce cuminte e! Tu de ce nu poti fi ca ea?”); de cele prin fapte nici nu poate fi vorba !

3. sa-i ajute pe copiii sa-si exprime sentimentele de furie, suparare etc. la adresa celuilalt frate, sentimente care sunt normale (“In locul tau si eu m-as fi suparat pe Alex ca nu vrea sa se joace cu mine! Cred ca, de fapt, el este cel care pierde”)

4. sa-i lase pe copii sa-si rezolve singuri micile dispute si conflictele, fara a interveni decit atunci cind lucrurile devin mai serioase

5. in momentul unui conflict, sa nu ia parte unuia sau altuia dintre copii ci doar sa constate lucrurile asa cum sunt ele relatate - in nici un caz sa nu dea dreptate unuia sau altuia din copii, caci nu intotdeauna lucruile sunt ceea ce par a fi si o situatie nu poate fi analaizata dintr-o privire

6. sa nu incurajeze pîra, trecind pur si simplu peste cele “relatate”, fara a le baga in seama

7. sa nu dea dreptate fratelui mai mic pe criteriul “el este mai mic”, “tu esti mai mare, trebuie sa intelegi, sa cedezi etc.”

 

 

 

[dana_ene]

Teo multumesc pentru informatii. [flo]

Aveam nevoie de aceste explicatii.

 

________________________

Danielaid="red"> mamica de Oana Mariaid="red"> (2 sept. 2003) si Roxana Elenaid="red"> (7 febr. 2006)

 

BEBELUSI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006id="Trebuchet MS">

[teo1970]

Dana,

 

sincer, sa stii ca eu chiar am aplicat multe dintre aceste metode ; desi au frecvent conflicte, copiii sunt f atasati unul de altul si f uniti.

 

 

 

[mariana_1976]

Danielitaid="red"> si noi avem aceeasi diferenta de virsta intre primii doi copii numai ca pe invers: fetita are 8 ani jumate iar baietelul 5 ani jumate.

 

In cartea mea suedeza scrie ca gelozia este mai pronuntata cind diferenta de virsta intre copii este mai mare de 18 luni si se manifesta in special intre 2 si 6 ani.Inca de la inceput trebuie intervenit cu tact.Altfel problema va continua.Ai mei au avut o perioada din asta cind erau mici, le-am explicat mereu cu rabdare chiar daca nu ma ascultau mereu.Acum vad ca nu se mai manifesta in felul asta decit extrem de rar, mai ales ca au jocuri si preocupari diferite.

 

In Suedia inca de la gradinita copii sunt obisnuiti sa aiba in grupa colegi de diferite virste.Poate metoda asta ii ajuta sa nu se lege prea mult de cei mai mici.

 

Mi-era teama ca ai mei o sa inceapa din nou cind vor vedea ca avem al treilea copilas dar spre surprinderea mea au fost foarte draguti fata de el,il pupa mereu, ii dau jucarii,il ajuta sa se ridice, sa nu cada, il mingiie imeiat daca plinge...In special fetita este mai afectuoasa si foarte interesata de bebelus.Cred ca atunci cind va veni al patrulea cel de-al treilea nici n-o sa aiba timp sa fie gelos ca e prea mic sa-si dea seama ce se intimpla.

 

Cum se manifesta si in ce situatii baietelul tau este gelos pe surioara mai mica?id="brown">

 

Mariana [gravi] 23+ id="purple">

mama de id="red"> Monica, id="pink"> Mateiid="teal"> si Markusid="blue">id="Comic Sans MS">id="size1">

[danielita_13]

Teo 1970-multumesc din suflet.Osa incerc sa citesc mai atenta si sa aplic ce ai trimis tu .Multumesc

[danielita_13]

Mariana 1976-Merci CA ai scris .Si eu am prieteni care au fetita mai mare si baietelul mai mic ,dar nu intampina aceasi problema ,ptr.ca fetele sunt mai maleabile ,mai tolerante.Cum sa se manifeste ,se bat aproape tot timpul,se cearta de la orice.Din acesta cauza fetita e foarte baietoasa si riposteaza la orice.iar baiatul imi reproseaza si fatul ca stam seara la tv sau la masa una langa alta.Imi spune ca pe el nu-l iubesc ca ma asez numai langa fetita ,chiar daca la masa stam asa asezati de la inceputuri.o sa mai intru pa,