Cum sa Disciplinam?

[mamy_taty]

Am un fiu de 6 ani jumate,recalcitrant,si imi dau toata silinta sa indeplinesc sarcina de a-i modela viata.

id="left">Dar ca sa fiu sincera ,sufar aproape permanent de sentimente de vinovatie si indoiala.Nu de mult am fost foarte deprimata de adevaratul razboi care se desfasoara intr noi.

id="left">Oare si alti parinti ,care au copii la fel de incapatanati ,se simt la fel?

id="left">Ce loc trebuie sa ocupe frica in atitudinea copilului fata de tatal si mama sa?

 

poze[blue]->id="size3">[blue]id="purple">id="size3">[zana]

[eunice78]

Cred ca frica nu ar trebui sa existe in relatia dintre parinti si copii. Spun asta din experienta. Mama mea era f exigenta cu mine cand eram mica: statea cu mine la toate temele, ceea ce in fond nu era rau, mai ales ca eu cand am mers la scoala nu vb romaneste decat ungureste, iar mama constienta fiind ca daca nu merg la o sc in lb romana imi reduce mult sansele de a trai normal in Rom, m-a dat la o scoala cu predare in lb. romana dar mi-a fost f greu. Ce a fost rau a fost ca mama era prea perfectionista si prea pretentioasa cu un copil asa mic cum eram eu si ma taxa pt greseli ( ma pedepsea), plus ca nu ma lasa macar cateodata sa imi fac eu sg temele si sa mai si gresesc . Ceea ce eu cred ca a fost gresit. Mult timp am avut sentimentul, copil fiind ca nu sunt in stare sa fac lucrurile bine fara ajutor si ca daca gresesc sunt ultimul om. Deci nu mi-a cultivat increderea in mine. pe undeva insa, instinctiv, cred ca stiam ca nu e asa, iar cand ma pedepsea simteam ca nu e dreapta cu mine si ma incapatanam groaznic sa fac cum zicea ea.

Incapatanarea mea era raspunsul la atitudinea ei. De ex. mi-a zis sa nu dau drumul in casa la alti oameni decat ei si lui tata. Ceea ce e corect, in principiu la un copil de 4 -5 ani cat aveam eu. Numai ca a doua zi a venit la noi bunica paterna, care colac peste pupaza era si f orgolioasa, iar eu nu am deschis usa. Si acum tin minte ce tambalau a fost. Mama m-a pus sa imi cer iertare iar eu am intrat in greva tacerii. Din punctul meu de vedere nu gresisem. Si nu mi-am cerut iertare.

Este f important sa incerci sa intelegi de ce e copilul incapatanat. Este f posibil ca el sa inteleaga altfel lucrurile decat tine si sa se simta frustat ca nu il intelegi.In mod cert el nu e incapatanat fara un motiv anume, asa din senin.

Alt lucru pe care l-au facut ai mei : ma expediau in vacante la bunici desi eu detestam sa plec de acasa. Ei saracii nu aveau de ales ca tb sa mearga la lucru, dar daca nu mi-au explicat, sau nu au incercat sa ma faca sa inteleg. Imi aduc aminte ca raspunsurile erau ceva de genul: tb sa ii ajuti pe bunici, sa stai la aer curat, etc. Parca de aer curat nu mai puteam eu la varsta aia.

Si plecam la bunici, bineinteles, ca nu aveam de ales, dar detestam pe toata lumea ca lucrurile nu erau cum vroiam eu.

Pe de alta parte, cand eram atat de incapatanata, se mai intampla sa o scot pe mama atat de tare din pepeni incat sa ma taxeze fizic.

Sau imi impunea sa fac anumite lucruri cu sora mea mai mica. Cert este ca de multe ori nu indrazneam sa ii spun diverse chestii de frica ei. Pt ca simteam ca nu m-ar intelege. Desi poate ca ar fi facut-o, dar eu aveam aceste sentimente in mine de mic copil.

Ulterior, cand am plecat la liceu (in alt oras), niciodata nu i-am spus adevarul. DE FRICA. De ex daca mergeam la discoteca, sau aveam un prieten. Pt ca eram convinsa ca ar fi urmat placa: nu o sa inveti, o sa iti suceasca capul vreunul si nu o sa faci fac si mai stiu eu ce alte prostii. Si uite asa eu m-am distrat in liceu, am intrat la o facultate cu profil militar la care am f singura unguroaica admisa la momentul respectiv ( desi scoala exista de vreo zece ani), unde concurenta era de 27 pe loc si am si terminat-o cu brio. Iar mama nu a stiut f multe lucruri din viata mea ( cand am avut de ex prima intalnire). Sunt frustrata de acest lucru. Din cauza fricii nu a existat o relatie de prietenie ci de subordonare intre mine si mama.

Concluzie : frica nu are ce cauta in relatia dintre parinte si copil, respectul DA. E cu totul altceva dar e si mai greu de castigat.

Imi cer scuze ca m-am intins asa mult. Cred totusi ca la 6 ani incapatanarea poate fi un raspuns la anumite atitudini ale parintilor. Incearca sa intelegi de ce e incapatanat, ce vede el altfel decat tine si sa te pui un pic si in locul lui. Mai lasa de la tine, nu ii spune ca stii tu mai bine ce e bine pt el ( ca sunt momente, mai ales ca el e maricel cand si el stie ce vrea ) si lasa-l mai liber. Copii cu personalitate puternica ai nevoie de libertate de actiune, altfel nu o sa il ai ca prieten in viitor. Si va fi frustrant pt amandoi. Inca o chestie: sa nu te gandesti ca va creste si va fi altfel: relatia dintre voi se va baza mult pe atitudinea ta fata de el din mica copilarie. Cel putin asa a f in cazul meu. Din pacate, oricat ar fi vrut mama sa se apropie de mine ulterior, nu a reusit ( din cauza fricii ma feream de ea, chiar daca in fapt nu mi-ar fi facut nimic, ca nu ar fi avut ce).

Nu stiu daca iti va folosi la ceva ce am scris eu aici, dar am simitit nevoia sa spun cum a fost in cazul meu. Iar eu am fost un monument al incapatanarii.

[mamy_taty]

Iti multumesc pentru ca ti-ai deschis sufletul...cred ca multe dintre mamici se vor regasi in cateva din greselile facute de mama ta..Dar vorbesc numai in numele meu:ma regasesc,da...sunt foarte severa cu baiatul meu..este foarte incapatanat...asa este de cand era BB...dar parca in ultimul an ..e sub orice critica[bang]numai contra face..ma dispera..am numai reclamatii de la grady..oricum,iti multumesc pentru sfaturiile Bune pe care m-i le-ai dat..voi tine cont de ele..sa vedem ce-o iesi[:D]

id="left">iti doresc multa sanatate si Sarbatori cat mai fericite!

 

poze[blue]->id="size3">[blue]id="purple">id="size3">[zana]

[filofteia]

Mamy_taty.. ce inseamna recalcitrant... si eu am un baiat de 6 ani fix cum spune el... si am ajuns la concluzia ca incearca mereu sa vada care ii sunt limitele acceptate...

Asa ca atunci cand este obraznic eu ii spun..."pai bine Adi eu asa iti fac/zic tie cand faci o prostie?"

Am incercat sa fiu undeva intre sef si prieten... Eu consider ca nu este bine nici sa te vada ca pe prietenul din parc, dar nici ca pe un zbir. Mami si tati fac regulile ... asta este clar. Dar tot mami si tati sunt cei care il vor ajuta mereu... asa ca daca are o problema in primul rand ne-o spune noua... de la cana cu apa varsata din greseala pana la pedepsele primite la gradinita...

Cand sunt prea obosita si ma calca pe nervi il avertizez... "vezi ca nu am chef acum de asta"...

Nu il pedepsesc pentru lucruri care le face din neatentie/greseala ci doar pentru cele la care reaua vointa este clara...

Imi cer scuze cand gresesc si am pretentii de la el sa faca acelasi lucru. Ii multumesc cand ma ajuta si am pretentii de la el la acelasi lucru...

Relatia este de genul... cum ma port eu cu tine asa trebuie sa te porti si tu cu mine...

Pana acum m-am descurcat spun eu... hopul cel mare va fi la anul, cand va incepe scoala, dar pana atunci mai este si vom vedea ce va fi.

[eryteea]

mamy_taty tu i-ai declarat razboi ptr. ca e incapatinat si nu asculta iar el ti-a declarat razboi ptr. ca tu i-ai declarat razboi,incercati s-a faceti pace ridica tu batista alba prima .Fa-l s-a inteleaga ca tu il iubesti si ca nu ii esti dusman ,dai pupici multi ,mingaiel,tine-l pe brate ,lauda-l des la orice lucru marunt facut bine lauda-l nu-l certa ptr. o perioada chiar daca face obraznicii,ai s-a vezi ca v-a ramine mirat ca nimeni nu-l cearta ,isi v-a schimba atitudinea cu siguranta. Sint doar sfaturi ,fiecare mama are propiul ei mod de a face .Bafta si sarbatori fericite

 

 

Ingrid amore di mama

[mamy_taty]

quote:Originally posted by eryteea

mamy_taty tu i-ai declarat razboi ptr. ca e incapatinat si nu asculta iar el ti-a declarat razboi ptr. ca tu i-ai declarat razboi,incercati s-a faceti pace ridica tu batista alba prima .Fa-l s-a inteleaga ca tu il iubesti si ca nu ii esti dusman ,dai pupici multi ,mingaiel,tine-l pe brate ,lauda-l des la orice lucru marunt facut bine lauda-l nu-l certa ptr. o perioada chiar daca face obraznicii,ai s-a vezi ca v-a ramine mirat ca nimeni nu-l cearta ,isi v-a schimba atitudinea cu siguranta. Sint doar sfaturi ,fiecare mama are propiul ei mod de a face .Bafta si sarbatori fericiteIngrid amore di mama

---

id="quote">id="quote">

[ylilimic]

Nu sunt in postura de a da sfaturi pentru ca prichindelul meu are abia 2 ani. Si noi ne lovim de episoade de incapatanare sau se dovedeste uneori recalcitrant, dar am invatat ca trebuie mai multa indulgenta si asa cum s-a mai spus, multe laude la dresa lui.

In fine, as vrea sa te rog daca ai timp sa iti arunci un ochi la cartile din semnatura mea, carti pe care le am de pe forum, le-am citit si cred ca pot raspunde multor intrebari.

Mult succes in continuare si sarbatori fericite!

 

Nasterea - un puzzle cu flori de liliac

Marele blond (Luca Matei - 05 nov 2004)

Liliana [gravi] 36+ cu

CARTI de psihologia copilului / liste utile pentru tinere mamici

 

[eryteea]

Ma bucur ca ti-am fost de "ajutor".Bafta in continuare .Tin sa-ti spun ca ai doi copii fantastici

 

Ingrid amore di mama

[Gabbriela]

pot vb din experienta mea.. de frica cuiva sau pt ca asa au spus ei sa fac x si y nu faceam nici sa ma pici cu ceara, chiar daca stiam ca e bine cum spun ei... tot in contra era.

Cand a inceput sa imi ceara parerea inainte sa ia o decizie in ceea ce ma privea, si sa imi explice de ce trebe sa fac x si y atunci atitudinea mea s-a schimbat...

 

cand auzeam: Pt ca eu te-am facut pe tine si tu faci cum iti zic, altfel...

efectiv mi se innegrea inaintea ochilor si deja planuiam cum sa fac contra lor.

 

iar de bataie si pedepse aspre, le preferam, pe ele in loc sa fac dupa placul lor... id="purple">

 

Sanatate si numai bine [flo]id="purple">

---

Nicole mami lui Julian

[foto]1, 2, 3, 4, 5, 6, 7id="size1">

scaune de masina pt copii

id="right">id="size1">

Atelierul Piticilorid="size1">

id="right">id="purple">

Never discourage anyone...who continually makes progress, no matter how slow. - Platoid="size1">id="purple">