Povestea mea pentru voi toti.

marius · Decembrie 24, 2006

A fost odat ca niciodata o jucarie de plus. Frumoasa ca toate jucariile de plus... avea un cap, doi ochi negri, o gurita rosie, doua mustati, patru labute si o codita. Ati ghicit ce era? Daca nu ati ghicit nu-i nimic. Va asigur ca sunteti foaaarte aproape de adevar. Asa ca zambiti. Dar sa continui povestea mea cea mica.

Jucarioara mea statea pe un raft intr-un magazin de jucarii si astepta sa fie aleasa de un copil. Si intrau tot felul de copii si mai mari si mai mici si baietei si fetite... si toti erau dragalasi si isi alegeau cate o jucarioara. Si inimioara jucariei mele batea de fiecare data mai repede cand intra cate un copil. Si se linistea cand copilul iesea cu cate o jucarie... si-si spunea, nu-i nimic urmatorul copil va fi al meu. Si tot asa... pana se lasa seara. Rafturile erau aproape goale, si jucarioara mea statea pe acelasi raft. Nu mult timp dupa aceea seara s-a lasat de tot si magazinul s-a inchis.

Jucarioara mea a fost mutata in vitrina. Si statea acolo uitand-se in strada la oamenii grabiti. Si s-a lasat noaptea. Si la un moment dat au aparut sus pe cerul intunecat artificii sclipitoare si noaptea s-a luminat ca ziua... si oameni si copii au inundat strazile cantand colinzi.

Iar raftul magazinului era gol. In locul jucarioarei mele era doar un biletel pe care scria cu litere de-o schioapa:

"Draga domnule, cu permisiunea data de Sfintele Sarbatori am luat aceasta ultima jucarie cu mine pentru ca este tare asteptata de cineva in fata unui brad.

Va doresc un Craciun minunat! Am sa revin cu siguranta.

Cu mult drag,

Mos Craciun!"

Ceea ce eu stiu in aceasta clipa este ca jucarioara mea are un cap, doi ochi negri, o gurita rosie, doua mustati, patru labute si o codita. Si stiu sigur ca fiecare din voi stiti ce era... iar de nu stiti... nu-i nimic, e suficient sa-l asteptati cu incredere pe Mos Craciun, deja este pe drum.Si veti afla cu siguranta.

Cu mult drag al vostru,

Marius Pernes

www.marius.rdsor.ro