Educatie copil: sa fie rau/ dur sau bland????

[roxi2004]

id="red">Buna,

 

am si eu o intrebare care ma framanta de mult: cum va educati copilul-(al meu are 2 ani si cateva luni): sa fie bland, sa isi imparta jucariile cu ceilalti copii, sa fie gentil, atent cu ceilalti copii sau din contra: supravietuieste cine poate, cine este mai tare, mai puternic este castigator - va fi un id="red">invingator in viata???

Cum se impaca copii la gradinita, in parcuri ???

 

 

[Elise]

Si eu m-am gindit...desi e inca devreme. :)

Cred ca depinde foarte mult de personalitatea copilului, o sa vad cum e ea , de fapt, si dupa aceea o sa incerc sa ii pun frina sau sa-i dau curaj.

Banuiesc ca idealul e pe undeva pe la mijloc: nu vreau sa fie batausha grupei, dar nici calul de bataie al nimanui.

 

 

Partea cu "cine e mai puternic" mi se pare nociva.

Nu neaparat cel mai puternic supravietuieste: cel mai puternic este si cel mai expus.

 

Nu trebe neaparat sa fie cea mai puternica. Nici cea mai frumoasa, nici cea mai desteapta. N-am de gind sa ii incurajez pretentzii de genul asta de la ea insasi. Pentru mine e important sa fie fericita si multumita de ea insasi. Nu sa fie model, nici copil de top, nici premianta. Chestiile astea chiar nu ma intereseaza.

 

Elise

[speed]

cred ca in primul rand depinde de personalitatea parintilor,mai ales a mamei.daca mama e gentila,blanda etc copilul imita acest comportament.nu degeaba se spune ca aschia nu sare departe de trunchi..cred ca e foarte greu sa-ti inveti copilul sa fie altfel decat tine.

[caramel]

Eu cred ca a fi rau, bun sau bland nu tine de educatia primita de la parinti.Sunt lucruri care sunt in firea ta ca om si asteapta doar momentul sa iasa la suprafata.Normal ca fiecare vrea sa aiba un copil "invingator", dar tine oare asta de educatia pe care le-o dam noi ca parinti, sau de taria si caracterul cu care ne nastem fiecare?

[arghirmonica]

De acord cu Caramel.Acum nici sa fie un bland sa primeasca bataie si batjocoreala de la toti si el sa stie ca nu are voie sa fie rau (un fel de a spune)ca asa zice mami[:D]

[Theiuta]

Eu am fost genul de copil care era certat pentru prostiile altora.Acum mama isi da seama ca a facut o greseala de educatie.Rezultatul:pe linga fondul meu timid(mostenit de la ea) am devenit si mai timida, mai neincrezatoare in fortele mele.

 

Referitor la educatia lui Nicolas, vazind cum se poarta copiii in parcuri si cum sint educati, deopotriva, unii rai, egoisti, altii cumintei si generosi, am inceput sa-i explic de pe la 1 an si ceva ca in parc sint si copii cuminti, buni, cu care trebuie sa se joace frumos, sa le dea jucariile, sa nu ii bata, dar sint si copii rai, carora trebuie sa le raspunda cu aceeasi moneda.A durat ceva pina a inceput sa faca diferenta, dar acum, la 3 ani si 3 luni, vad la el comportament diferentiat, in functie de felul de a fi al celuilalt copil.

 

Imi pare rau, dar si asa este un copilas sensibil si putintel timid, nu vreau sa ii accentuez acesta trasatura a firii sale, dar nici nu vreau sa devina nesimtitul si obraznicul grupului. Deci incerc o cale de mijloc, dar mai spre latura cu bunul simt.

 

Theiuta

 

poze cu Nicolasid="blue">

 

[roxi2004]

Merci de raspunsuri. Eu am pus intrebarea asta mai mult de teama.. momentan noi traim in elvetia dar ne vom intoarce in curand in bucuresti. Este o diferenta foarte mare intre cum sunt crescuti copii aici si cum am vazut eu in ro copiii. Vara trecuta acand eram in bucuresti am fost cu baietelul meu in parcul sebastian - si acolo: toata lumea isi pazea jucariile - copii, bunici, sau bone - pazeau jucariile ca pe ochii din cap - sa nu le atinga nimeni - culminand cu faza in care - la bacul de nisip - baietelul meu care avea si el jucariile acolo la gramada - a pus mana pe o jucarie care nu era a lui si in acel moment o fetita si-a bagat mainile in parul lui !!! Am ramas tablou.. Persoana care o insotea pe respectiva fetita si-a continuat linistita discutia pe banca cu partenera sa !!!

Aici copii sunt certati de catre parinti ca nu respecta randul la tobogan, ca nu au asteptat pana ce celalalt copil a coborat, cand din joaca baietelul meu s-a lovit cu un altul - mama lui i-a spus stai linistit nu este nimic grav - mergi si vezi la daca celalalt baietel nu are nimc, intreaba-l daca este ok si tot asa. In acelasi spirit l-a crescut si eu pe al meu - desi este inca mic ( are 2 ani si 3 luni) dar acum imi dau seama ca poate am gresit. Este foarte bland cu copiii mai mici decat el, ii plac bebelusii, le da jucariile lui preietenilor lui fara probleme, le arata ce face, ii ia de mana - dar cand ii ia cineva ceva si il supara incepe sa planga si eventual sa ma strige pe mine.... Ceea ce a facut Theiuta mi se pare ideal - sper sa pot sa il invat si eu pe al meu acelasi lucru... chestia cu comportamentul diferentiat in functie de celalalt !!! Mi se pare o dovada de maturitate deosebita din partea copilului. Sper sa reusesc si eu cu el.

[eryteea]

Roxi,eu locuiesc in strainatate de multi ani ,sint romanca si sint mindra de lucrul asat dar la noi civilizatia mai are de crescut.Da,la noi toti i-si apara jucariile (avind in vedere nivelul ca nivelul de trai nu este din cel mai bun)ptr.ca daca cumva unui copil ii lipseste o jucarie se face o mare tragedie,in primul rind se spune din start ca "s-a furat"ptr. ca asa este mentalitatea noastra .Eu personal nu sint de acord cu comportamentul diferentiat ,eu cred ca un copil trebuie sa invatat sa fie bun si blind si in momentul in care un copil se poarta urit cu el sa-l ignore si sa se dea deoparte,asta cred eu ca il va afecta pe respectivul copil mai mult decit faptul de de ai plati cu aceeasi moneda,asta ar isca cearta si copilul nu ar avea de invatat nimic bun.Asta este doar parerea mea si eu cred ca asa este cel mai bine.Va doresc numai bine.

 

Ingrid amore di mama

[Lemoni]

Hai sa va spun eu ce am invatat din greseala mea: Baiatul meu cel mare si verisoara lui sunt de-o seama fata este mai mica cu 3 luni si pt ca este mai mica ,constant toata familia ii spunea lasa ca ea e mai mica cedeaza si plus era mult mai incapatinata si atunci ceda mereu in favoarea ei.Ma bucuram ca este un copil intelegator dar la scoala pieredea mult pe chestia asta cu alti copii venea mai mereu batut pt ca noi ziceam mereu nu e voie sa da-i in ea ca e mica mami.

Era cuminte si generos impartea jucariile cu toti dar parca nu imi placea sa cedeze mereu, am incercat sa schimbam tactca ,nu sa il incurajem sa loveasca , dar macar sa se impuna putin sa negocieze,Am reusit cat de cat .

[flaviutza]

In primul rand, eu merg pe ideea ca trebuie respectat copilul.daca fi-mea nu vrea sa dea o jucarie prin parc, nu o voi obliga in veci sa o faca doar de dragul ideei de a parea "darnica si cuminte" dar nici nu o las sa se joace cu ale altora pana nu accepta schimbul.

 

incerc sa o las pe cat posibil sa se descurce singura, nu vreau sa vina plangand la mami de fiecare data cand o incaseaza. descurcatul asta de una singura inseamna uneori si cate o tranteala cu un copil egal ca si forta, atat timp cat sunt cu ochii pe ei si sunt pe iarba,nisip ,nu pe ciment.

 

spun asta pentru ca o invatasem de mica ,si chiar pricepuse ca nu e ok sa lovesti indiferent ce se intampla. asa mi se parea mie normal. numai ca ajunsese la 2 ani ciuca batailor, si o bateau si aia mai mici,in conditiile in care oricum e mai dezvoltata pt varsta ei. statea ca bleaga,eventual venea urland la mine.

 

 

acum se pare ca a inteles ceva. nu e deloc agresiva(nu am vazut-o niciodata dand fara motiv in vreun copil) dar in momentul in care ii ia cineva ceva din mana,trebuie sa fiu atenta ca da de rupe!!

 

ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI

http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/