Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Mai nervosi?


Recommended Posts

Sentimentul romanesc al isteriei

 

text de Mircea Cartarescu

 

N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimental romanesc al fiintei", in tot ceea ce

filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne

distinga de alte popoare.

 

Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman.

Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez.

Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

 

Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul.

 

Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e

ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte...

 

Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie.

 

Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.

 

Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai

culoarea mediului si te misti o data cu el.Esti una cu toti ceilalti.

 

Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e

umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult.

Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura.

 

Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror

conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord").

Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te

intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile.

 

Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.

 

Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa.

Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare.

 

Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi popune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii.

Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo

cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.

 

Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat

si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine

sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi. In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profound alienata psihic, o societate isterica.

 

Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene.

Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al

fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta casuntem fundamental rai.

 

Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor

taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social.

 

Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate.

 

Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului.

Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si

noii imbogatiti.

 

Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre. Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert.

 

Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata."

 

 

 

 

Nu este un raspuns la postarile voastre, e un articol despre irascibilitatea si nervii nostri zilnici ...

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 25
  • Creat
  • Ultimul răspuns

eu nustiu cum functioneaza la majoritatea pers.dar eu stiu ca:

de la caldura un pic s-ar putea sa-mi vina nervii, de la hormoni, e posibil, ca cineva vorbeste fara sa gandeasca,poate..

dar stiu ceva sigur: daca am burtica goala si imi este foame nu mai gandesc ma iau de toata lumea si pe deasupra mai vb si aiurea...asa ca tb sa stau atenta sa nu am burticiul gol...[:D]

 

STEFANIAid="purple">[gravi]+14[copil]Cred in puterea lui Dumnezeu! nu am de ce sa fiu stresata...id="purple">

E usor sa cazi, dar e asa de greu sa te ridici!id="limegreen">

foto cu burtici

nu am fost niciodata un manechin

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ufff, m-am mai linistit! Vad ca nu este numai la mine starea asta. Am zis ca m-am tacanit eu. Ma apuca niste stari de ma ia cu transpiratii nu alta. Abia reusesc sa ma calmez, de dragul copilului. Desi la mine sunt sigura ca este si de la caldura, ca ziua se fac 29-30 de grade in casa. Si mai este si de la oboseala, ca zau ce as mai dormi si eu o noapte de la cap la coada.

 

Mamica lui Rares (15 oct 2006)

poze diverse

Botez Rares 3-4 luni 4-5 luni 5-6 luni 6-7 luni 7-8 luni

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

fetele - ma alatur si eu grupului celor nervosi, carora le sare tandara din te miri ce samd.. Faptul ca stiu ca sunt si altii/altele in aceasta situatie .. nu ma linisteste. Vreau sa ma linististesc eu! Cum facem sa ne linistim ? Stie cineva terapii ajutatoare ?? (dar nu cele de genul: stay cool chiar daca in spatele tau arde totul !!! ca la mine nu tin !!). Poate daca tine de fenomene astrologice va trece?? Nu cred ..

Bine zis Mircea Cartarescu. Chiar ca merita [floare3] si el si Natasa.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

subscriu!

si eu am niste nervi ceva de speriat, nimic si nimeni nu imi intra in voie, numai cand copilul ma intreaba saracul: esti suparata mami, lasa ca iti trece, ma mai imbunez putin, dar in rest nervi cu carul.

 

habar n-am de la ce, dar simt ca nu se mai poate [bang] nici la mine nu merge nici o metoda de calmare

 

 

Magdone si Razvan (19.07.2003)

_________________________________________

"Pentru a castiga ceea ce merita sa ai, s-ar putea sa fie nevoie sa renunti la tot ceea ce ai deja."

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

Acest subiect este acum arhivat și este închis pentru răspunsuri ulterioare.




×
×
  • Adaugă...