Ii iubim la fel sau facem diferente intre copii?

[RalexHD]

Scriam pe forum cu mamicile de "suferinta", care vor nastere cel de-al doilea copil si inevitabil a aparut o intrebare, fireasca pana la urma:

 

Ii iubim la fel sau facem diferenta intre copii?

 

Ma adresez mamicilor cu doi sau mai multi copii,pentru ca sunt foarte curioasa cum au gestionat aceasta problema.

[Jullia]

E veche tema, a mai fost discutata si ras-discutata. E noua pentru cine nu a avut ocazia asta :).

 

Vreau sa te intreb, tu pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tatal tau? Cum poti face deosebirea, in ce se poate masura dragostea, ca sa spui unde ai pus mai mult si unde ai lasat mai putin ?

 

Am stat nopti de veghe pentru fiecare din ei cand au avut febra, cand au avut stomatita sau enterocolita. Mi-a sarit mereu inima din piept cand i-am auzit cazand, plangand, strigand din celelalte cameri... as fi gata sa renunt la lingura mea de mancare, la banii rezervati pentru un hatar de-al meu, in favoarea lor. Nu am fost pusa in fata faptului, insa cred ca as fi in stare sa renunt la o parte din mine, chiar la viata mea, pentru binele lor, pentru salvarea vietii vreunuia (Doamne, da! sa imbatranim impreuna si aproape, veseli si sanatosi!), fara exceptie.

 Daca asta nu-i dragoste, atunci ce-i?

[RalexHD]

Draga Julia sunt convinsa ca de iubit ii iubesti pe amandoi la fel,nu ai cum altfel, insa cred ca vor exista momente cand se vor face mici diferente fara sa vrei,de altfel. Si pe parinti nu-i iubesti tot timpul la fel,te mai certi,iti mai da unul un sfat si nu-ti convine, te deranjeaza ca ti-a facut observatie,etc,dar de iubit tot ii iubesti ca doar sunt parintii tai.

 

Daca tot mi-ai raspuns,te rog sa-mi mai spui cum ai facut ca cel mare sa nu simta gelozie fata de cel mic si sa nu simta dragostea mamei impartita,aici referindu-ma la faptul ca totul devine jumatate, fata de plinul cel primea. Aici de fapt vroiam sa ajung prin tema subiectului propus de mine. Asta ma interseaza. Multumesc!

[Jullia]

Daca tot mi-ai raspuns,te rog sa-mi mai spui cum ai facut ca cel mare sa nu simta gelozie fata de cel mic si sa nu simta dragostea mamei impartita,aici referindu-ma la faptul ca totul devine jumatate, fata de plinul cel primea. Aici de fapt vroiam sa ajung prin tema subiectului propus de mine. Asta ma interseaza. Multumesc!

 

Copiii nu inteleg ce sunt sentimentele, ca e notiune abstracta, insa simt ca sunt iubiti, daca li se da atentie sau sunt lasati deoparte. Nu simt dragostea mamei impartita, ca dragostea nu e un cozonac pe care il tai, o bucata o dai unui copil, cealalta bucata altui copil si gata cu impartitul dragostei.

 E vorba de acordarea atentiei, de felul in care ii faci sa se simta, de ceea ce spui tu, de modul in care te raportezi tu fata de situatie ( daca accepti clisee de genul 'bebe e mai mic, mai dragalas, are nevoie mai mare de mine' deja ti-ai dat foc la valiza singura). De fiecare data cand la noi in familie s-a nascut un copil, am actionat oarecum primar, tribal :D - noua ni s-a nascut un copil, e bebe al nostru, avem grija de el, il iubim si il ajutam sa cresca mare.Toti ne implicam in joaca, in activitati, copiii mari sunt alintati si dragaliti, le spunem des ca ii iubim si primim si noi in schimb foarte multe gesturi de dragoste... Cand bebe e alaptat, ceilalti se joaca, stiind ca apoi imi fac timp pentru ei. Nu e usor si nici relaxant si nici nu iesi mereu intreg dupa o zi solicitanta, e drept, dar asta cred ca stii deja, si dupa un copil :)).

 

Ce are a face dragostea cu certurile? conflicte apar nu doar din cauza lipsei dragostei, ci si din pricina diferitor probleme, si trebuie sa le rezolvam, ca sa ne fie bine impreuna.  Ma gandesc la solutii, problema e la mijloc si trebuie despicata, nu persoana cu care discuti.

[RalexHD]

Iti multumesc pentru sfaturi,pot spune ca marea majoritate au fost logice,le gandeam si eu, dar altele mi-au deschis ochii,pentru ca tu prin experienta pe care o ai,ai reusit sa le evidentiezi.

Imi doresc ca si celalalte mamici cu o experienta unica, in spate ca a mea,sa rezoneze la ceea ce ai scris.

[Tala]

Si eu am avut aceleasi intrebari, temeri mai exact, pt ca am simtit acut diferenta facuta de mama mea intre mine si fratele meu. Eram gata sa nu-mi doresc al doilea copil tocmai din cauza asta (pe principiul: asta am invatat, asta voi face). Am citit mult inainte si am retinut cateva idei importante:

- i-am explicat primului (era si maricel, 5 ani) ca dragostea pt el nu se imparte cu cea pt surioara, ci se naste una noua si ambele cresc, se amplifica in fiecare secunda

- am citit ca nu e ok sa-l responsabilizezi pe cel mare pt cel mic (decat daca cere el) si mi-a confirmat asta cand mi-a zis: 'mami, bebelusul e responsabilitatea ta! stii asta, nu?' [ii era cam teama ca va trebui sa schimbe scutece :) ]

- iar am citit ca la prima intalnire mama trebuie sa fie cu mainile libere, gata sa-si imbratiseze primul nascut, nu 'ocupata' cu al doilea

- geloziile sunt normale (anormal daca nu se manifesta) -cand baiatul a incercat sa-i dea bebelusei o scama ca sa ajungem cu ea la spital putin si astfel sa fie el iar o perioada, doar el, cu noi (asa era planul) nu l-am certat, i-am zis ca il inteleg, stiu prin ce trece, dar vor veni si clipele in care se va bucura de surioara lui (si nu au intarziat prea mult), iar remuscarile lui mi-au rupt sufletul (insa plansul cred ca i-a facut bine)

- cel mare imi testeaza dragostea, nivelul ei declarat, mai des, iar cea mica ciupeste, se lupta, musca sa ajunga si ea intre mine si fratele mai mare daca ne prinde iubindu-ne (deci pare sa fie mai geloasa decat el)

- acum, dupa aproape doi ani de cand sunt frati, nu cred ca exista fiinte pe care sa le iubeasca mai tare decat cum se iubesc unul pe altul.

- iar eu, da, ii iubesc diferit, la fel de intens, dar pe fiecare pentru minunea pe care o intrupeaza si cum spunea si Iulia, m-as rupe in doua fara sa ezit pentru fiecare dintre ei.

 

p.s. - eu nu-mi iubesc parintii la fel, acum nu simt ca as avea sentimente de iubire pt ei (am motivele mele), dar nici inainte nu erau pe acelasi plan. Cred ca doar dragostea materna/paterna poate sa fie absolut neconditionata, in rest e cu virgula.

[RalexHD]

Iti multumesc Tala!

Sunt si la tine in raspuns o groaza de lucruri de retinut si de urmat!!!

[Tala]

Si inca un sfat: de cand s-a nascut cea mica am rememorat f des momentele de bebelusie ale celui mare: ne-am uitat in poze, i-am aratat lucrusoarele pastrate in cufarul cu amintiri, sa-l asigur ca da, asa am facut si cu el si dupa o astfel de sesiune il vad mai linistit si mai impacat. Apoi ii spun cat de minunat a fost atunci si cat de minunat este si acum mare, cand stie sa faca diverse si grozave.

Si, asa cum avertizeaza in anumite carti, da, am avut cateva accidente (pipi in pat) dupa sosirea bebelusului (sunt deci normale si trebuie tratate cu maxima indulgenta)

[Alexia27]

Pai, de iubit ii iubesti la fel, doar modul de exrimare a iubirii difera (sau ar trebui sa difere) in functie de personalitatea fiecaruia: unuia introvertit ii lasi timp pentru el si nu-l sufoci cu imbratisari de urs, in timp ce fratelui mai lipicios ii dai afectiune fizica mai multa. E doar un exemplu, se poate extrapola la pe ala extrovertit si sociabil il lasi la sleep over, pe cel mai anxios si timid il tii acasa cu tine, nu il fortezi in ideea de a le da la amandoi la fel. 

 

Depinde mult si de varsta...de la fie-mea (7 ani jumate) ma astept la o oarecare intelegere fata de situatia sora-sii care are 7 luni. Cand cea mica urla seara de sparge geamurile am pretentia de la cea mare sa accepte sa intrerupa povestea de seara sau statul cu ea pe intuneric pana o culc pe cea mica; dupa care revin langa ea. Sau daca trebuie sa merg urgent la baie, poate sa stea 2 minute cu sora-sa sa nu cada din pat. Daca cea mare ar fi avut 2 ani, nu as fi putut avea pretentia asta, de exemplu. 

 

Pana acum nu am observat gelozie la cea mare, doar o perioada de adaptare la inceput cand devenise mai demanding si la scoala era mai emotiva si plangea din orice. Dar a trecut, o iubeste mult pe cea mica si ii ia mereu apararea, daca spun ceva de genul "of, mai, bebe, da mult mai plangi!" sau "hei, nu musca, ma doare" Imediat sare " e bebe, nu stie ce face, nu te supara pe ea!" 

[carmencat]

Dragostea nu se imparte, dragostea are proprietatea unica de a se amplifica pe masura ce apar mai multi copii, mai multe fiinte in viata ta carora sa le-o oferi. Dragostea este intreaga si deplina, mai multa si mai multa cu fiecare clipa ce trece pentru fiecare dintre ei.

Difera numai interactiunea ta cu ei, modul in care iti exprimi dragostea functie de personalitatea fiecaruia si de nevoile fiecaruia.

Trebuie numai sa fii atenta ca fiecare in parte si toti impreuna sa fie convinsi ca ii iubesti din toata inima. Atat.