o sinucidere care scandalizeaza Italia

[Admin]

O noua sinucidere din cauza cyberbullying in Italia. Nu pot sa nu remarc de fiecare data cand am ocazia ca TREBUIE SA FITI ALERTI la ce fac copiii pe Internet!

 

 

Ascunsa in spatele numelui  Amnesia, Nadia, o fata de 14 ani din Padova, fata a intrat pe Ask.fm cautand alinare dupa ce s-a despartit de prietenul ei. Comentarile primite: "Sinucide-te!", "Omoara-te!", "Nimeni ni te vrea!", "Esti o fata anormala" au fost comentarii anonime care le-a primit in loc de suport.

Rezultatul: Duminica trecuta s-a aruncat de la etaj si a murit!

Parintii nu inteleg cat de serioasa este problema! 1 din 5 copiii in Marea Britanie spun ca au vazut pe telefonul lor mobil lucruri care i-au intristat, i-au enervat. Numai in jumatate din cazuri ei discuta aceste lucruri cu parintii.

 

Un alt studiu arata ca numai 20% dintre parinti monitorizeaza proactiv ce fac copiii lor online. Si dintre acestia majoritatea monitorizeaza laptopurile si nu si tabletele, si telefoanele mobile care sunt folosite mult mai mult de catre tineri.

 

Concluzia: Inca un dus rece! Inca o familie indoliata!

Recomandare: aveti grija ce fac copiii vostri pe Internet. Discutati cu ei daca ii vedeti tristi.

[Madanic]

Eu asta nu o inteleg si pace. De cand ma stiu nu am fost o persoana care sa faca "click" cu cei cu care interactionam. Am fost cea mai mica din clasa, slaba bat si cu ochelari care la vremea aia erau ingrozitor de urati. Imi aduc aminte toate remarcile care mi se faceau "aragaz cu patru ochi", "aschie", "schelet ambulant" etc. Nu aveam un grup de prieteni initial si reactia mea a fost tocmai inversa.

Am concluzionat ca nu sunt foarte destepti, si am inceput sa ii ignor, sau sa-i ironizez cand erau prea insistenti. Apoi am observat ce alte colege/colegi sunt in situatia mea si m-am inprietenit cu ei.

Am considerat o victorie personala ori de cate ori reuseam sa tin piept verbal abuzului. Am invatat sa ma apar. 

Ce se intampla cu copii de azi de sunt atat de usor de timorat? Abuzurile lor pentru mine erau ca steagul rosu in fata taurului, mi-a fost mai greu sa ma abtin sa sar la bataie si sa invat subtilitatea ironiilor. 

Si cum sa ajungi in situatia in care crezi cuvintele unor personaje fara identitate care nici macar nu stiu cine esti? Nu cumva este lipsa educatiei si suportului oferit de familie? 

Editat de Februarie 13, 2014

[Copil72]

Trist,insa cred ca acești copii sunt puțin labil psihic ca sa ajungă la un astfel de fapt.Nu tine neaparat de educatie sau influența familială,cat de natura copilului,își ascund foarte bine emotiile fata de ceilalți ,părând ca au dubla personalitate.Fenomenul sinuciderii la Adolescenți încă nu are definitivat clar cauza pentru care se intampla,insa un fapt comun este cunoscut ca fiind pe fond psihic si nu influența exterioara,pentru ca ,in mod normal,mediul exterior te întărește,iar cel interior te slăbește.

O colega de clasa a fiicei mele (15ani)a fost găsită de către parinti spânzurată in baie,copil pe care L cunosteam din clasele primare si care,de fiecare data cand ma uit la albumul de clasa,ma întristez cand știu ca nu mai e.Păcat !

[ralcat]

Ca parinte trebuie sa stii ce face copilul tau, trebuie sa-i fii aproape, sa-l poti sprijini cand are nevoie de tine. Sa stie ca cel putin tu si de multe ori aprecierea parintelui este cea mai dorita de un copil. Ca parinte, copilul e mereu prioritatea ta. Dar asta inseamna timp, inseamna ca atunci cand esti proaspat venit de la munca sa acorzi prioritatea ta copilului, sa ai rabdarea si diplomatia necesare. Ca nici un copil nu sare sa-ti zica imediat ce probleme are ... trebuie sa-i lasi un pic de timp sa respire ca sa-si deschida sufletul.

Cati parinti fac asta? Cati au timpul si puterea sa lase totul deoparte si sa stea in tihna cu copilul de povesti in loc doar sa intrebe cum a fost ziua la scoala, ce note ai mai luat, cum stam cu temele, ti-e foame ? Prea des si prea multi parinti sunt atat de coplesiti de restul atributiilor incat raspunsurile scurte de genul sunt bine, temele sunt gata .. etc sunt considerate ok.

[a_alinta]

copiii nu se sinucid pentru ceea ce vad pe internet.  nimeni nu isi inchide supapa de supravietuire doar pentru ca a fost "bullied".   ori sunt labil psihic ori nu mai vor sa accepte ritmul dat de parinti si sunt atat de disperati incat ca au de ales . ori pleaca de acasa ori se ucid.

[fpopescu]

copiii nu se sinucid pentru ceea ce vad pe internet.  nimeni nu isi inchide supapa de supravietuire doar pentru ca a fost "bullied".   ori sunt labil psihic ori nu mai vor sa accepte ritmul dat de parinti si sunt atat de disperati incat ca au de ales . ori pleaca de acasa ori se ucid.

Nici nu sti cat de tare te inseli aici. Cauta pe net sa vezi ce mare este aceasta problema.

Evident ca situatia este complexa si in general nu esti "intimidat" in mod gratuit, probabil ca ai deja probleme emotionale dar am impresia ca minimalizezi un lucru extrem de actual si de grav.

[a_alinta]

eu vorbesc doar din punctul meu de vedere.  este posibil sa ma insel. 

[Alizee]

Problema cu copiii acestui timp este ca stau / traiesc prea mult in spatiul virtual, confundandu-l cu o societate din real. Daca si-ar face prieteni adevarati, alaturi de care sa isi petreaca timpul, sa iasa la un film sau la o plimbare, nu ar mai lua ca pe un capat de tara mizeriile unor persoane frustrate de propriile neputinte.

Si mai cred ca nici parintii nu sunt atenti prea mult la ceea ce fac ei pe site uri, fiind ocupati cu serviciul, unii, sau, altii, doar indiferenti.

[a_alinta]

alizee , si tu petreci timp in virtual dar asta nu te face neputincioasa. din contra te face mai putenica.   sa interzici virtualul este cam cu ai interzice sa respiri. 

dar sunt de acord cu tine ca trebuie sa traiasca si in afara virtualului, sa aiba prieteni cu care sa vorbeasca, sa se sfatuiasca, sa se adune din "nebunia" parintilor.  toti am trecut prin fazele astea, toti am fost rebeli, toti am crezut ca suntem cei mai destepti.  in timp ne dam seama ca nu e chiar asa, dar trebuie sa lasam sa treaca timpul si sa incercam sa fim mereu aproape de copiii nostri. 

[Alizee]

alizee , si tu petreci timp in virtual dar asta nu te face neputincioasa. din contra te face mai putenica.   sa interzici virtualul este cam cu ai interzice sa respiri. 

dar sunt de acord cu tine ca trebuie sa traiasca si in afara virtualului, sa aiba prieteni cu care sa vorbeasca, sa se sfatuiasca, sa se adune din "nebunia" parintilor.  toti am trecut prin fazele astea, toti am fost rebeli, toti am crezut ca suntem cei mai destepti.  in timp ne dam seama ca nu e chiar asa, dar trebuie sa lasam sa treaca timpul si sa incercam sa fim mereu aproape de copiii nostri. 

 

alinta, eu nu sunt copil in dezvoltare, desi si eu mai am multe de invatat. Insa, emotional, sunt mai puternica decat ei, avand si experienta vietii. Lor, asta le lipseste, de aceea se intampla atatea tragedii. De aceea, parintii ar trebui sa fie apropiati de copiii din ziua de azi, decat au fost parintii nostri cu noi; sunt mult mai multe tentantii si capcane, decat pe vremea copilariei noastre.