Educatia permisiva creeaza monstri!

[Alizee]

Din perspectiva mea de mamica a unui copil ceva mai maricel ( 10 ani ), pot spune ca, prin aplicarea pedepselor, un copil intelege ca orice actiune care creaza discomfort altcuiva, cauzeaza consecinte. Prin pedepse, inteleg : privarea de calculator, tv, fara revistele ei preferate; adica, lipsa a ceea ce ii face placere.

Societatea functioneaza la fel; de ce nu ar fi si educatia copiilor aceeasi cu a intregii societati ?

Evident, copiii trebe sa se simta iubiti chiar si atunci cand nu li se da voie sa vada desenul preferat sau sa iasa la joaca cu prietenii ( in functie de varsta).

Fetitei mele ii explic, iar si iar, ce inseamna un prieten si ca este firesc sa nu fim pe placul unor persoane, asa cum nici noi nu ii putem placea pe toti; este firesc. Viata nu inseamna doar miere si lapte, ci si perioade grele, care, din fericire, trec; trebe doar sa avem rabdare si sa nu disperam.

Editat de Februarie 16, 2014

[Victoria_mami]

Eu mi-am crescut copilul cu sufletul,asa cum am simtzit eu,pentru unii sigur am aplicat o educatzie permisiva,foarte permisiva chiar...insa asa am simtzit eu ca  ebine si va asigur ca nu am niciun monstru la usa.

 

Nici eu la rindul meu nu am primit o educatzie severa,chiar as spune ca a fost destul de permisiva pentru timpurile alea si cu sigurantza,mult mai permisiva decit a a ltora din imediata mea apropiere.Si nu sunt un monstru,cu sigurantza!

 

Eu cred ca parintzii moderni simt ce tip de educatzie se potriveste copilului,in functie de copil.Si nu cred ca exista parintzi-vorbim aici de parintzi normali,care sa-si chinuie proprii copii cu metode invechite si depasite,

 

Dana

Dana, ai perfecta dreptate, in 2 puncte: 1. Parintii simt cum sa-si creasca copiii; si 2. Problema e cand parintii se lasa influentati de societate. Probabil ca si bunicii nostri au simtit sa-si creasca (,) copiii permisiv, insa normele societatii au impus altceva. Daca nu ai puterea de a sta impotriva societatii, te "duci cu valul".

[Victoria_mami]

Mada, iti ofer, virtual, un prosop. Te-ai stropit toata cand ai dat, IAR, cu bata-n balta. Cum reusesti sa fi tot pe langa subiect, zau ca ma depaseste.  [flo2]

[ValentinaP]

Apropo de ce a spus Victoria, parintii se lasa influentati de societate si normele ei...

ma gandesc la modul asta de  educatie din tarile nordice, sa fie oare de vina natalitatea scazuta?Imi aduc aminte un articol despre Finlanda si Norvegia, erau considerate tari "imbatranite", cu o rata scazuta a natalitatii.... pe principiul "copii mai putini, deci pretiosi..."..(e doar o idee, nu aruncati cu rosii  )

[Deceneus]

Asa este,cele mai multe carti de psihologie aduc in discutie parentingul conditionat bazat ,printre altele,pe pedeapsa-recompensa.

 

De curand,ALFIE KOHN a scris o carte de parenting care a "revolutionat " tot ce stiam cu totii despre parenting :PARENTING NECONDITIONAT,de la recompense si pedepse la iubire si intelegere.Este cu totul o alta viziune asupra modului in care educam copii,si nu are nicio legatura cu permisivitatea.

 

Consider ca am citit destul de multe carti de parenting.Dar niciuna nu m-a pus pe ganduri si niciuna nu m-a impresionat mai mult ca aceasta.Mesajul :iubiti-va copiii neconditionat!

 

" ....alegerea intre parenting conditionat si neconditionat reprezinta o alegere intre doua moduri radical diferite de a vedea natura umana....Practicile care definesc parentingul conditionat sunt modalitati prin care impunem copiilor supunerea.Prin contrast,sugestiile oferite in carte,care decurg in mod firesc din ideea de parenting neconditionat,sunt variatiuni pe tema colaborarii cu copiii pentru a-i ajuta sa devina oameni buni,care sa ia deciziile potrivite"

 

Iata cum ilustreaza pe scurt autorul diferentele dintre cele doua abordari:

   Parentingul neconditionat   se concentreaza pe copilul ca intreg,cel conditionat pe comportament   .In cel neconditionat ,perspectiva asupra naturii umane este pozitiva si echilibrata,in cel conditionat este negativa .

  Perspectiva iubirii parintesti este un dar in parentingul neconditionat,in cel conditionat iubirea este un privilegiu care trebuie castigat.

Strategii : in cel neconditionat, se bazeaza pe " a lucra impreuna"(gasirea unor solutii),in cel conditionat: a actiona asupra copilului( control prin recompense si pedepse).

 

Ce scri mai sus este si in teoria managementului cunoscut ca Teoria X si TeoriaY ale lui D. McGregor

 

  Presupoziţiile care stau la baza celor două teorii sunt următoarele:

Teoria X:

1. Oamenii au o aversiune naturală faţă de muncă şi o evită pe cât posibil.

2. Pentru a fi determinaţi să producă, oamenii trebuie să fie constrânşi, controlaţi, direcţionaţi şi ameninţaţi.

3. Oamenii preferă să fie direcţionaţi în activităţile lor, doresc să evite asumarea responsabilităţii, au ambiţii limitate şi sunt preocupaţi în primul rând de siguranţa propriei persoane.

Teoria Y:

1. Munca este la fel de naturală ca şi jocul sau odihna – oamenii nu manifestă aversiune inerentă faţă de muncă.

2. Controlul extern şi ameninţările nu reprezintă singurele modalităţi de influenţare a comportamentului.

3. Ataşamentul faţă de obiective este în funcţie de recompensele asociate cu atingerea lor. Satisfacţia de sine este cea mai importantă dintre aceste recompense şi poate fi obţinută prin muncă în cadrul organizaţiei.

4. Oamenii, în condiţiile potrivite, învaţă nu numai să accepte, dar şi să caute să îşi asume mai multă responsabilitate.

5. Capacitatea de a-şi manifesta într-o măsură ridicată imaginaţia, ingeniozitatea şi creativitatea în rezolvarea problemelor organizaţionale este larg distribuită în rândul populaţiei.

Unii manageri care acceptă noţiunile lui McGregor au înţeles că el afirmă că liderul nu trebuie să îşi exercite niciodată autoritatea şi că oamenii vor lucra din greu dacă vor fi trataţi corect. În realitate, ceea ce spune McGregor este că “premisele Teoriei Y nu neagă utilitatea autorităţii, dar neagă ideea conform căreia este potrivită utilizarea acesteia în orice scop şi în orice condiţii”.

 

Problema este ca un copil actioneaza preponderent afectiv, pe cand un adult actioneaza mai mult rational. Nu prea functioneaza teoria managementului la copii.

Un copil trebuie sa-l faci sa devina adult responsabil si nu prea poti sa faci apel la o responsabilitate pe care o are si nici la valori sociale.

Cand spui ca te superi pe el, sau te faci ca plangi, faci apel la sentimente.

Editat de Februarie 16, 2014

[Victoria_mami]

 

Problema este ca un copil actioneaza preponderent afectiv, pe cand un adult actioneaza mai mult rational. Nu prea functioneaza teoria managementului la copii.

Un copil trebuie sa-l faci sa devina adult responsabil si nu prea poti sa faci apel la o responsabilitate pe care o are si nici la valori sociale.

Cand spui ca te superi pe el, sau te faci ca plangi, faci apel la sentimente.

Cred ca si rationalitatea asta poate naste (crea) monstrii. Ca parinte ar trebui sa fie exact balanta despre care se vorbea mai sus, intre afectiv si rational.

[Victoria_mami]

Apropo de ce a spus Victoria, parintii se lasa influentati de societate si normele ei...

ma gandesc la modul asta de  educatie din tarile nordice, sa fie oare de vina natalitatea scazuta?Imi aduc aminte un articol despre Finlanda si Norvegia, erau considerate tari "imbatranite", cu o rata scazuta a natalitatii.... pe principiul "copii mai putini, deci pretiosi..."..(e doar o idee, nu aruncati cu rosii  )

Crezi tu ca natalitatea scazuta poate influenta societatea, ca intreg? Si eu zic ca e f posibil, de fapt. Si societatea intr-un fel 'suporta' (scuze, nu gasesc alt cuvant mai potrivit) nazbatiile a 3 copii in cartier decat ar suporta nazbatiile a 15 copii.

[Deceneus]

Cred ca si rationalitatea asta poate naste (crea) monstrii. Ca parinte ar trebui sa fie exact balanta despre care se vorbea mai sus, intre afectiv si rational.

Da , dar balanta asta in etape diferite are doze diferite de rational si afectiv. Este un echilibru dinamic, cum scria anterior ValentinP.

Omul are caracterul si valorile formate la adolescenta, pe cand un copil trebuie sa-l modelezi.

De aici apare diferenta de metode.

Editat de Februarie 16, 2014

[Victoria_mami]

Da , dar balanta asta in etape diferite are doze diferite de rational si afectiv. Este un echilibru dinamic, cum scria anterior ValentinP.

Omul are caracterul si valorile formate la adolescenta, pe cand un copil trebuie sa-l modelezi.

De aici apare diferenta de metode.

Desigur, Decenus. Pe de o parte, zic asa: cu un copil de 2 ani nu poti fi la fel de rational ca si cu unul de 17. Insa, nu vad ce te opreste sa fii la fel de afectiv cu cel de 17 cum esti cu cel de 2 (presupunand ca iti mai accepta dragalaseliile).

Edit: am trimit mesajul inainte de a termina si intre timp am uitat ce vroiam sa zic "pe de cealalta parte". Revin cand imi amintesc.

Editat de Februarie 16, 2014

[ValentinaP]

Crezi tu ca natalitatea scazuta poate influenta societatea, ca intreg? Si eu zic ca e f posibil, de fapt. Si societatea intr-un fel 'suporta' (scuze, nu gasesc alt cuvant mai potrivit) nazbatiile a 3 copii in cartier decat ar suporta nazbatiile a 15 copii.

Plec de la premisa ca au avut ei la baza o motivatie... .. mai ales daca acum  3 copii fac nazbatii , iar in urmatoarea generatie doar 2....