Educatia permisiva creeaza monstri!

[ela_04]

Apropo de ce a spus Victoria, parintii se lasa influentati de societate si normele ei...

ma gandesc la modul asta de  educatie din tarile nordice, sa fie oare de vina natalitatea scazuta?Imi aduc aminte un articol despre Finlanda si Norvegia, erau considerate tari "imbatranite", cu o rata scazuta a natalitatii.... pe principiul "copii mai putini, deci pretiosi..."..(e doar o idee, nu aruncati cu rosii  )

 

Nu. Am o cunistinta care locuieste in Finlanda si mi-a spus ca la ei este o grava problema de fertilitate. 

[ValentinaP]

Nu. Am o cunistinta care locuieste in Finlanda si mi-a spus ca la ei este o grava problema de fertilitate. 

 

Poate m-am exprimat gresit. Inlocuiesc "natalitate scazuta" cu "nu se nasc multi copii deoarece nici nu se concep". Aceeasi problema stiu ca exista in Norvegia, o prietena a mamei e stabilita acolo, are 2 copii si-mi povestea ca rar vezi familii cu 4 membrii

[Deceneus]

Desigur, Decenus. Pe de o parte, zic asa: cu un copil de 2 ani nu poti fi la fel de rational ca si cu unul de 17. Insa, nu vad ce te opreste sa fii la fel de afectiv cu cel de 17 cum esti cu cel de 2 (presupunand ca iti mai accepta dragalaseliile).

Era o vorba "Daca-i dai nas lui Ivan, ti se suie pe divan!" 

Poti sa arati ca-l iubesti si sa fi exigent(a).

Chiar daca in copilarie nu apreciaza, la maturitate judeca lucrurile altfel.

Daca-l lasi sa faca ce vrea, la maturitate s-ar putea sa-ti reproseze tocmai ca ti-ai abandonat rolul de indrumator/educator si te-ai limitat sa-i oferi doar partea materiala, considerand ca la asta se reduce rolul de parinte.

Iubirea nu presupune sa-i accepti toate mofturile.

 

A. Pann  a spus "Prieten adevarat e acela care te sfatuieste spre bine, iar nu cel care iti lauda nebuniile"!

Editat de Februarie 16, 2014

[andacos]

Chiar daca in copilarie nu apreciaza, la maturitate judeca lucrurile altfel.

Nu sunt de acord cu asta.

 

Un copil cu sufletul schingiut(ca nu e eiubit de parintzi de exemplu,sua de unul dintre ei),nu prea are cum sa ajunga un adult foarte echilibrat...

 

Dana

[Deceneus]

Nu sunt de acord cu asta.

 

Un copil cu sufletul schingiut(ca nu e eiubit de parintzi de exemplu,sua de unul dintre ei),nu prea are cum sa ajunga un adult foarte echilibrat...

 

Dana

Cine spune ca trebuie schigiut? De ce interpretati totul la extreme?

Problema este sa nu-l dezmierzi cand profesoara iti spune ca le ia sandwich colegelor, si sa spui "a dracului profesoara are ceva cu tine, ca tu esti baiat cuminte".

In asemena situatii sigur ca trebuie sa iei masuri, mai ales daca "recidiveaza".

Editat de Februarie 16, 2014

[Victoria_mami]

Era o vorba "Daca-i dai nas lui Ivan, ti se suie pe divan!" 

Poti sa arati ca-l iubesti si sa fi exigent(a).

Chiar daca in copilarie nu apreciaza, la maturitate judeca lucrurile altfel.

Daca-l lasi sa faca ce vrea, la maturitate s-ar putea sa-ti reproseze tocmai ca ti-ai abandonat rolul de indrumator/educator si te-ai limtat sa-i oferi doar partea materiala, considerand ca la asta se reduce rolul de parinte.

Iubirea nu presupune sa-i accepti toate mofturile.

 

A. Pann  a spus "Prieten adevarat e acela care te sfatuieste spre bine, iar nu cel care iti lauda nebuniile"!

Perfect de acord. Insa depinde MULT cum alege/stie/intelege adultul sa fie exigent si CAT de exigent e. Pentru ca daca iti asumi rolul e parinte exigent, e mai greu de dragalit copilul si de aratat iubirea. Si implicit, copilului ii e mai usor sa se apropie afectiv de parintele mai putin exigent. In general parintele exigent e perceput cu teama de catre copil (e posibil sa gresesc si sa fi avut EU exemplu gresit de parinte exigent; va rog sa intelegeti ca eu vorbesc pur si simplu prin prisma experientei mele). Daca ar fi sa aleg intre cele 2 extreme, as prefera sa imi rasfat copilul decat sa o 'terorizez' si sa o tin prea din scurt. In general, copiii parintilor exigenti, care impun limite pur si simplu ptr ca pot, fara o explicatie anume, ci doar din dorinta de a controla, deci, acesti copii intr-un final se razvratesc si sunt copii pe care parintii ii "pierd" (afectiv) la un moment dat, cand copilul intelege ca parintele, de fapt, nu are nici o putere.

[andacos]

Cine spune ca trebuie schigiut? De ce interpretati totul la extreme?

Problema este sa nu-l dezmeirzi cand profesoara iti spune ca le ia sandwich colegelor, si sa spui "a dracului profesoara are ceva cu tine, ca tu esti baiat cuminte".

In asemena situatii sigur ca trebuie sa iei masuri!

Am intzeles...am interpretat altfel,in sensul ca parintele nu trebuie sa-si arate dragostea fatza de copil,in mod deschis...asta am intzeles eu prin nu-i da nas lui Ivan.

 

Dana

[Victoria_mami]

Cine spune ca trebuie schigiut? De ce interpretati totul la extreme?

Problema este sa nu-l dezmeirzi cand profesoara iti spune ca le ia sandwich colegelor, si sa spui "a dracului profesoara are ceva cu tine, ca tu esti baiat cuminte".

In asemena situatii sigur ca trebuie sa iei masuri, mai ales daca "recidiveaza".

Pai uite ca si tu esti la extrema. La cea opusa, dar tot la extrema.

[Victoria_mami]

Eu referitor la Ivan as face asa: i-as arata tot timpul afectiune si iubire neconditionata, dar i-as explica de ce nu e bine sa se suie pe divan. SI daca l-as prinde catarat pe divan, i-as spune ca nu-mi place ca s-a suit pe divan, dar ca oricum il iubesc. Ca urmele de pantofi lasate pe divan nu acopera iubirea mea, ci numai floarea de pe material.

[Alizee]

Intr-un mod educi copilul mic, intr-un altul, copilul mai mare.