Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Divortul parintilor si cum sufera copiii pe urma lui


Recommended Posts

Nu am citit articolul,asa cum spune si Xio,doar ce e aici pe forum e plin de generalizari si nu are rost sa citesc mai departe.

 

Eu am avut un divort lin,fara prezenta lui,deci n-am avut parte de scene,mizerii etc...insa clar ca asta a afectat copilul si atunci si banuiesc eu -desi al meu este extrem de echilibrat,ca va avea o discutie cu cartile pe fata cu taica sau cit de curind.

 

Nu nu cred ca cei veniti din familii divortate vor avea esec neaparat in propriile relatii...nu mai spun de plecatul de acasa devreme.

 

din experienta mea,cei provin din familii divortate,vor fi extrem de devotati in propriile familii,cu proprii copii...bine,nu e nici asta o lege...insa moedlul familieie destramate nu e un lait motiv ce se transmite din generatie in generatie.

 

Dana

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 26
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Si eu si sotul meu, provenim din familii destramate, si asta ne-a lasat ceva umbre pe suflet. Cu toate astea am fost si noi la un pas de a divorta, cand primul nostru copil era micut. Nu implinise un an. Am reusit sa ne redresam, dar n-a fost usor. 

 

Statisticile spun ca pragurile critice in casnicii sunt la implinirea a 3 si/sau 7 ani de convietuire impreuna.  Se pare ca dupa 3 ani dragostea cam dispare si incepi sa vezi adevarata fata a partenerului. Dupa 7 ani deja esti satul de actiunile sotului/sotiei si ori o iei tu pe aratura, ori te raneste partenerul si nu poti trece peste. 

Hopul meu a fost intr-adevar dupa 7 ani de mariaj. Anul asta implinim 14 ani, si ne e bine impreuna. Sper sa ramanem asa pana la adanci batraneti. [:)]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

daca raman parintii prieteni nu bulverseaza copilul, ba chiar e mai bine asa.

 

Ai mei au divortat cand aveam eu 3 ani. Tatal meu s-a recasatorit, cand eram mica mergeam la el si la sotia lui, nu au fost niciodata scene, certuri, tipete. Au fost toti atat de civilizati, ca mi se pare incredibil. Am aflat abia acum ca tatal meu o cunoscuse pe actuala sotie in timpul casniciei cu mama mea. Adica, ca a inselat-o pe mama-mea.

A doua sotie a venit la noi, a dormit la noi cand venea in vizita in tara iar parintii mei se suna si acum, isi trimit mailuri, povestesc si se sfatuiesc.

Taica-miu ii spune bunicii din partea mamei 'mami', ii suna pe bunici regulat samd.

 

Daca am suferit? habar nu am. Nu imi amintesc nimic. Stiu ca o sg data am ramas la buncii, parinto au plecat acasa si le-am spus sa se tina de mana. :)))) dar eram mica mica.

 

 

I-am cunoscut apoi si pe prietenii mamei, ca a avut cateva relatii stabile, mi-a placut de toti, nu m-am simtit niciodata prost din cauza lor sau sa fi simtitgelozie sau ceva.

stiu ca unul semana cu Dylan din Beverly hills :))) i-am facut lobby mult.

 

 

Atata timp cat parintii sunt oameni rezonabili si nu lasa orgoliul in fata ratiunii nu poate sa mearga decat bine.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Pe mine m-a durut ca radeau copiii de mine ca eu n-am tata. Si cand intrebam acasa cine este si unde este tatal meu nu mi se raspundea nimic concret. Ajunsesem sa fac pe detectivul printre rude si cunostinte. Dintre prietenii mamei unul singur mi-a placut. Dar n-a fost sa fie. Intr-un final mama s-a recasatorit cu cineva care nu ma agrea pe mine deloc. Si nu mi-a fost bine. L-am gasit pe tatal biologic dar deja nu ne mai lega nimic. Eram 2 straini. 

 

La sotul meu povestea este oarecum asemanatoare, numai ca el fiind baiat, avea mult mai multa libertate si n-a simtit atat de acut lipsa dragostei parintesti. El s-a inconjurat de multi prieteni. A fost salvarea sufletului lui.

 

Copiii mei, in schimb, desi sunt micuti (5 si 3 ani), daca ne aud macar vorbind in contradictoriu, imediat sufera. Sunt foarte sensibili. Devin agitati si nu mai dorm bine noaptea. Noi nu ne certam des, dar mai avem si noi disputele noastre. 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

daca raman parintii prieteni nu bulverseaza copilul, ba chiar e mai bine asa.

 

Ai mei au divortat cand aveam eu 3 ani. Tatal meu s-a recasatorit, cand eram mica mergeam la el si la sotia lui, nu au fost niciodata scene, certuri, tipete. Au fost toti atat de civilizati, ca mi se pare incredibil. Am aflat abia acum ca tatal meu o cunoscuse pe actuala sotie in timpul casniciei cu mama mea. Adica, ca a inselat-o pe mama-mea.

A doua sotie a venit la noi, a dormit la noi cand venea in vizita in tara iar parintii mei se suna si acum, isi trimit mailuri, povestesc si se sfatuiesc.

Taica-miu ii spune bunicii din partea mamei 'mami', ii suna pe bunici regulat samd.

 

Daca am suferit? habar nu am. Nu imi amintesc nimic. Stiu ca o sg data am ramas la buncii, parinto au plecat acasa si le-am spus sa se tina de mana. :)))) dar eram mica mica.

 

 

I-am cunoscut apoi si pe prietenii mamei, ca a avut cateva relatii stabile, mi-a placut de toti, nu m-am simtit niciodata prost din cauza lor sau sa fi simtitgelozie sau ceva.

stiu ca unul semana cu Dylan din Beverly hills :))) i-am facut lobby mult.

 

 

Atata timp cat parintii sunt oameni rezonabili si nu lasa orgoliul in fata ratiunii nu poate sa mearga decat bine.

Sa stii ca eu iti dau dreptate!

 

de multe ori drama asta este mai mult in ochii parintilor ,decit a copiilor.

 

Pentru fii mio cel putin,e clar ca ala e taica sau,a facut si el ce-a putut,cum l-a dus capul,eu sunt maica sa...adica fiecare dintre parinti isi are locul lui si nimeni pe lumea asta nu va schimba asta.

 

Da,va avea o discutie cu taica sau si eu am sa-l incurajez in privinta asta...insa o fac doar ca sa afle el raspunsuri la ce-l framinta,la ce doreste.

 

edit:cind spun d emulte ori,ma refer la divorturi civilizate,nu la dispute de putere si influienta dintre parinti.

 

Dana

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Cum sunt afectati copiii de divortul parintilor...depinde de copil, de varsta lui, de relatia anterioara divortului, de relatia de dupa divort etc. Noi avem un prieten divortat, cu doi baieti gemeni. Nu am auzit sa fie prea afectati de divort, petrec timpul jumi-juma cu parintii, au acceptat-o pe prietena tatalui lor (actuala sotie), pe prietenul mamei, si mai nou isi imparteau deja mostenirea cand o muri tac-su. Au ajuns la concluzia ca e mai bine sa moara ambii parinti in acelasi timp, asa vor mosteni fiecare cate o casa  [:-)))]

 

Fie-mea in schimb, desi e atasata de partenerul meu si o iubeste pe sora-sa cea mica, ca si pe urmatoarea care mai are are putin si se naste, sufera dupa viata impreuna cu tac-su. Dupa ea, ideal ar fi sa locuim cu totii impreuna intr-o casa mare-mare. 

 

Partenerul meu, pe cand era adolescent a trecut prin divortul parintilor. Pentru el a fost cel mai bun lucru care i s-a intamplat. Fratele lui cu un an mai mic, pastreaza relatiile cu taica-sau, ii duce nepotii sa ii vada etc. Al meu a renuntat si la numele lui si singurul mod in care o sa le vada pe fete o sa fie in poze, asta daca maica-sa ii va arata vreuna.

 

Deci, copii diferiti, cazuri diferite, circumstante diferite...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu am aflat ieri ca a murit taica-miu.... Dumnezeu sa-l odihneasca.

Ai mei erau divortati de mai bine de 25 de ani. Nu l-am mai vazut de vreo 10 ani...

Ma simt f ciudat ... de parca ar fi murit un vecin de palier....

 

E ciudat ca oarecum simteam ca a murit... de vreo cateva luni bune ii tot spuneam sotului cand si cand sa se uite la evidenta persoanelor daca a murit.

El imi zicea ca daca e ceva ne anunta cineva si pe noi. Ei bine nu ne-a anuntat nimeni. A murit din 14 aug 2013.

Probabil le era frica sa nu ne cerem drepturile... ce urat.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Condoleante Ela. Chiar daca nu erati apropiati copilul devenit om matur tot are nevoie sa-si cunoasca radacinile. Eu cred cu tarie ca sangele apa nu se face. 

 

Eu mi-am revazut tatal biologic intamplator, dupa 20 si ceva de ani. Pe moment n-am simtit mare lucru, dar o perioada buna dupa, m-a tot rascolit intamplarea.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 2 weeks later...

Sotul meu e dintr-o familie divortata. Are amintiri urate cu familia dar cu toate astea a suferit la divort. Mama a luat copii iar tatal nu s-a implicat deloc. Sotul nu a avut nici un model patern, mama a avut relatii dar le=a tinut departe de copiii iar tatal a fost total absent din  viata lor.

Urmarea? Sotul meu nu stie sa fie sot si nici tata.

Eu? Ma gandesc si eu la divort. Probabil ca va petrece mai putin timp cu prorpii copii... Eu simt ca mi-ar fi mai usor fara el.... El nu crede ca pot face pasul asta. MAi discutam noi, dar chiar nu crede ca ma gandesc serios la asta.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...



×
×
  • Adaugă...