De ce nu am emigrat sau despre locul unde ramane inima...

[redactor]

O scurta calatorie in sufletului unei mamici care Nu a vrut sa emigreze desi putea...

Voi ati avut astfel de momente? [flo2]  [flo2] [flo2]  

 

----

 

Nu vreau sa starnesc niciun fel de controverse, mai ales nu as vrea sa redeschid controversele cu mine insami, de acelea mi-ar fi cel mai teama. Pentru ca deciziile in aceasta privinta au fost luate greu, cu sovaieli, cu frustrari, cu nesiguranta.
Am vrut sa plec din tara de nenumarate ori

Am vrut sa plec inca de pe vremea cand o vizita in de acum accesibila Europa era echivalentul trecerii raului Styx. Sau, in fine, al poartei Sfantului Petru, in functie de circumstante. Eram atat de disperata sa plec incat am trimis candidaturi pentru anunturi cel putin dubioase, de genul ”cautam femei tinere dornice sa lucreze in Thailanda, aveti incredere in noi, va rugam atasati o poza reprezentativa”, sau asemanatoare. Ma motivau, atunci, multe lucruri. Sau ma speriau, ceea ce era echivalent: perspectiva ingroparii intr-un oras provincial, dupa nebunia - la fel de provinciala, dar incomparabil mai colorata – a studentiei, un oras in care cel mai mare citeste mai departe aici....

 

http://www.desprecopii.com/Images/SitePages/pt-prime-tarziu-mare.jpg

[372018]

 Pt ca am reusit sa vad in cele din urma exact  ce se discuta la un subiect de aici, Eurovizionul, la un altul proaspat deschis despre rasism etc...plus ca nici cu sanatatea nu mi se pare mai roza situatia - balauriada asigurarilor etc. Si atunci ce mai ramane? Ca iei mai ieftin kilul de cartofi? Si pt asta sa inghit scuipatul in capul meu, copilului meu,  dupa pohtele cui vrea?

Basca imi cresc copilul printre oameni cu aceleasi radacini, asa primitivi cum ne vad unii, de fapt nici nu avem nevoie, ca suntem campioni la a ne autobalacari,  parca a mai ramas un ceva sfant in noi.

 

Oh! Daca as fi in papucii Mihaelei Radulescu, strict pen' ce s- o mutat din tara, ca si- a permis, poate ca mi- as alege si eu o Bora- Bora ceva.

Editat de Mai 23, 2014

[a_alinta]

pentru mine emigrarea a fost superba!  

 

probabil ca atunci cand esti legat de ceva e mai greu , atunci cand esti liber poti sa te muti cand vrei, unde vrei .  te bucura schimbarea.

 

si abia atunci incepi sa intelegi de ce suntem diferiti dar egali in acelasi timp.

[a_alinta]

 Pt ca am reusit sa vad in cele din urma exact  ce se discuta la un subiect de aici, Eurovizionul, la un altul proaspat deschis despre rasism etc...plus ca nici cu sanatatea nu mi se pare mai roza situatia - balauriada asigurarilor etc. Si atunci ce mai ramane? Ca iei mai ieftin kilul de cartofi? Si pt asta sa inghit scuipatul in capul meu, copilului meu,  dupa pohtele cui vrea?

Basca imi cresc copilul printre oameni cu aceleasi radacini, asa primitivi cum ne vad unii, de fapt nici nu avem nevoie, ca suntem campioni la a ne autobalacari,  parca a mai ramas un ceva sfant in noi.

 

Oh! Daca as fi in papucii Mihaelei Radulescu, strict pen' ce s- o mutat din tara, ca si- a permis, poate ca mi- as alege si eu o Bora- Bora ceva.

 

 

raduleasca s-a mutat din tara ca nu mai era pupata suficient de mult , ai uitat declaratia ei? [fri]    tu de aia te-ai muta intr-o alta tara? bine ca diferenta dintre tine si ea e un fost sot evreu. ( 

 

daca ai adus-o in discutie nu am putut sa tac

[rall]

Nu am vrut niciodata sa emigrez.

Regret situatia celor  ce au fost nevoiti sa emigreze, care au lasat "acasa" in urma, familii, copii.

[a_alinta]

rall, eu mi-am dorit sa emigrez.

 

edit: am emigrat cu familia , adica cu sotul si copilul ca aveam doar unul atunci.

Editat de Mai 23, 2014

[Qarina]

 Pt ca am reusit sa vad in cele din urma exact  ce se discuta la un subiect de aici, Eurovizionul, la un altul proaspat deschis despre rasism etc...plus ca nici cu sanatatea nu mi se pare mai roza situatia - balauriada asigurarilor etc. Si atunci ce mai ramane? Ca iei mai ieftin kilul de cartofi? Si pt asta sa inghit scuipatul in capul meu, copilului meu,  dupa pohtele cui vrea?

Basca imi cresc copilul printre oameni cu aceleasi radacini, asa primitivi cum ne vad unii, de fapt nici nu avem nevoie, ca suntem campioni la a ne autobalacari,  parca a mai ramas un ceva sfant in noi.

 

Oh! Daca as fi in papucii Mihaelei Radulescu, strict pen' ce s- o mutat din tara, ca si- a permis, poate ca mi- as alege si eu o Bora- Bora ceva.

 

 

foarte grafic raspunsul tau :)

 

dar vreau sa te asigur ca nici nu e corect - cel putin din papucii mei.

 

nici partea cu capul copiiilor, nici partea cu "kilul de cartofi"

 

nu mi-am dorit sa emigrez, am amanat foarte mult plecarea, cu actele in mana spuneam nu si pana la urma am spus: what the heck! doar nu m-a apucat frica de ceva nou la batranete :) si am plecat

 

uite, 3 ani mai tarziu, ma bucur ca am facut pasul asta. mi-a luat ceva sa ma obisnuiesc cu locul nou, dar nu am regretat plecarea din locul vechi.

[Deceneus]

O scurta calatorie in sufletului unei mamici care Nu a vrut sa emigreze desi putea...

Voi ati avut astfel de momente? [flo2]  [flo2] [flo2] 

Am avut posibilitatea dar nu am avut intentia, pentru ca ma legau prea multe de cei apropiati.

Dintr-un colectiv de 8 colegi de servici, sunt singurul ramas in tara si nu am regrete.

 

Cred ca sunt multe elemente care te faca sa pleci sau sa ramai.

 

O persoana care traieste intr-un orasel mic sau intr-o comuna, este mult mai atasata de locurile natale decat una care a trait intr-un oras mare. Se pare ca autoarea este in situatia asta. 

 

Urbanizarea a provocat instrainarea.

In urban oameni au devenit mai egoisti, mai reci, mai distanti si se rup mai usor de locul in care traiesc.

In rural oamenii se cunosc isi cunosc problemele, se ajuta la nevoie, se simt mult mai atasati si mai siguri. Au o viata mai fericita chiar daca material nu se compara cu cei din urban.

Imi amintesc ca inainte de '89 o romanca, casatorita in Franta, s-a intors in Romania intr-o localitate rurala, ca secretara la CAP, pentru ca nu s-a acomodat cu viata din Franta.

 

Nu pot intelege diferentele decat cei care au trait ambele ipostaze.

 

In ultimii ani am constatat ca, cei plecati in occident au un aer mult mai relaxat decat cei ramasi aici. Viata din Romania a inceput sa devina mai nesigura, frustrarile se accentueaza si nervozitatea creste in special in urban. La sate oamenii sunt si acum mult mai calmi.

Editat de Mai 23, 2014

[cristoiu]

Eu am emigrat de doua ori

 

Edit: Ma scuzati, a trimis doar parțial

Editat de Mai 23, 2014

[cristoiu]

Eu am emigrat de doua ori si e foarte posibil sa o mai luam din loc măcar o data.

 

Adaptabilitatea tine de mentalitate, de flexibilitate si foarte mult de încredere in sine. Dacă ai încredere in tine, ești automat optimist, asta te face sa privesti aspectele pozitive si te face plăcut celor din jur, iti faci prieteni mai ușor etc.

 

Eu am avut si am prieteni Adevărați si in România, si in Canada, si in Germania. Nu mulți, dar buni. Si am si joaca in fata casei pe strada pentru copii (in momentul asta au tulit-o in părculeț cu un copil mai mare), si împrumutat un ou, o cana de lapte din vecini, si vecini prietenoși care iti uda grădina zi de zi doua-trei săptămîni Cind ești in vacanța ... Si multe altele. Oamenii sunt la fel peste tot. Doar vorbesc alta limba.

 

Lucialu, cu gândirea pe care o ai ar fi bine sa nu pleci nicăieri fiindcă ai regreta amarnic. Tu ai vedea numai rahatul in jur, te-ai simți tot timpul vizata si nedreptățită si nu ai fi fericita. Stai acolo ca stai bine