Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Mama vitrega la 28 de ani


Recommended Posts

Buna,

 

Incep prin a va ruga sa-mi oferiti parerile voastre atat pro cat si contra. Am nevoie sa-mi gasesc un echilibru.

Imi cunosc sotul de 8 ani si suntem casatoriti de 3 ani. Nu avem inca un copil ... cel putin nu al meu dar am inceput analizele necesare pentru a ramane insarcinata. Pana saptamana trecuta probemele cu care ne confruntam erau uzuale. Nu avem o situatie grea financiara, ne iubim foarte mult si intervine "dar"...

Saptamana trecut, sotul meu a primit un telefon din alta tara de la o duduie sa-l instiinteze ca acesta are un copil ,o fata de 20 de ani....Initial am crezut ca este o gluma proasta ca apoi sa tremur socata timp de 3 ore, 2 zile si 2 nopti de nedormit, nemancat si fumat 2 pachete/zi.

Povestea in esenta este oarecum simpla . Sotul meu a cunoscut-o acum 20 de ani pe vremea cand el era foarte tanar, au avut o relatie de cateva luni si s-au despartit. Intre timp ea si-a gasit un alt prieten si a ramas insarcinata...probabil ca s-au si casatorit. Tot ce a stiu sotul meu in 20 de ani a fost un telefon primit acum 13-14 ani, cand copilul era mare. Atunci cand aceasta a luat legatura cu el l-a sunat sa-l instiinteze ca S-AR putea ca el sa fie tatal copilului ei pentru ca data conceperii  coincide cu perioada in care sotul meu era cu ea. Sotul meu i-a spus ca are dubii si ca trebuie intr-un fel sau altul sa se convinga daca este adevarat...dupa asta femeia a disparut si iata ca a reaparut acum cu pretentiile ca fata ei sa-si cunoasca tatal. Eu am 28 de ani, sotul are 40 de ani iar "fata" lui 20....

El este extrem de debusolat si sincer nu-mi mai pasa...sunt atat de socata, dezamagita si nepregatita sa ma confrunt cu asa ceva incat nu imi mai pasa cine,cum sufera.

Cand l-am cunoscut, am trecut cu vederea diferenta de varsta pentru ca este un barbat frumos, este un barbat calm, ingaduitor, rabdator..nu bea, nu vorbeste urat. Dar daca eu as fi stiut din prima ca el are un copil macar aveam dreptul sa aleg daca vreau sa-mi constriesc o viata langa el in astfel de conditii. Eu nu imi doresc prezenta acelei femei cu acea fata in viata mea. Noi nu avem un copil, poate nici nu o sa pot face unul si atunci toata munca mea, toata agoniseala mea de-o viata o sa-i ramana acestei fete pe care nu vreau s-o cunosc sau s.o vad pe de alta parte daca o sa am un copil...de ce sa nu se bucure el de tot ce pot sa-i ofer?!?

Nu pot sa accept ideea ca individa aia imi pune la usa un copil de care eu nu am stiut nimic, ca din acest moment nu mai suntem doi ci trei.

Ea a spus ca doreste sa vina in tara pentru ca fata vrea sa-si cunoasca tatal...sincer...dupa 20 de ani.

Eu i-am spus sotului ca asa ceva nu accept, nu concep sa fiu mama vitrega la 28 de ani mai ales al unei fete de 20 de ani (femei pana la urma), nu accept o apropiere intre ei, nu vreau s-o fac pe politista in ce priveste fondurile noastre si nici ca sotul meu sa-i acorde timp.

Stiu, sunt egoista, fata nu are vina...vina este a sotului meu si a acelei femei. Sotul meu trebuia sa se convinga daca intradevar are un copil pe undeva iar nemernica aia daca a ales sa-si creasca copilul singura asa trebuia sa ramana nu sa distruga atatea vieti pentru ca nu a gandit. Nici macar nu a interesat-o atunci cand a vb cu sotul meu daca eu am ceva impotriva. A aflat ca el este casatorit iar tot ce a interesat-o este ca fata ei trebuie sa-si cunoasca tatal. Nici macar nu i-a lasat timp de gandire, timp sa vorbeasca cu mine.

In momentul de fata sunt extrem de deziluzionata, toate visele pe care le aveam langa omul asta mi s-au naruit si tot ce-mi vine sa fac este sa intentez divort. Nu-mi pasa cine este vinovat, tot ce ma intereseaza este ca viata mea s-a dat peste cap.

El pare extrem de afectat si imi spune intruna ca nu vrea sa ne distruga sufletele si sa piarda tot ce am construit 8 ani pentru un copil care nici nu e sigur ca este al lui. Dar daca se adevereste ca este al lui, imi spune ca nu am nici un drept sa-i interzic sa tina legatura cu ea...

Ca sa nu va mai spun ca dezamagirea e si mai mare pentru ca acum 6 ani am ramas insarcinata, intradevar eu nu eram pregatita sa-l cresc dar nici el nu m-a sprijinit. Aveam niste probleme financiare si mi-a spus ca nu puteam avea un copil la momentul respectiv ca drept urmare am facut un chiuretaj. Ma urmareste zi de zi faptul ca mi-am omarat pruncul iar acum...vine un copil x in viata mea. Cum ma pot uita la fata asta cand eu stiu ca sotul meu nu a vrut copilul meu, cum sa accept ca el isi doreste s-o cunoasca cand pe al nostru nu a vrut sa-l cunoasca?

Ca sa nu va mai spun ca am vrut s-o sun pe duduie sa aflu partea ei de adevar, sa aflu ce vrea de la viata noastra si de ce tocmai acum dar bineinteles ca numarul ei s-a evaporat.

Deci ori sotul meu minte de ingheata apele si el stia de existenta acestul copil dar nu a vrut sa-si asume responsabilitatea pentru ca nu l-a dorit iar nebuna aia l-a facut stiind ca el provine dintr-o familie buna si ca intr-o zi copilul o sa fie asigurat financiar. Ce-i drept si-a cam luat o teapa din punctul asta de vedere caci in 20 de ani multe s-au schimbat. Ori sotul meu se afa intr-o situatie extrem de nasoala si totul este impotriva lui. Pe de alta parte imi este extrem de greu sa cred ca el a stiut, putea sa fie suparat pe ea dar la ce suflet bun are sigur avea gria de copilul ala. El m-a rugat sa nu afle nimeni de aceasta problema pana nu gasim o cale de rezolvare si asta ma pune pe ganduri. Daca el a ascuns tuturor asa ceva crezand ca ele sunt in alta tara si nu o sa-i afecteze viata cu prezenta lor?

Habar n-am cum o sa ma descurc. Nu stiu ce sa cred, pe cine sa cred...sunt atat de socata incat pentru prima oara in viata mea nu-mi mai pasa de nimeni decat de mine. Familia mea nu ma spijina pentru ca na, mama s-a despartit de tatal meu si si-a refacut viata astfel , la nunta nu mi-au venit si m-au lasat de izbeliste. Tata pe de alta parte si-a refacut si el viata dar bea de dimineata pana seara si tot ce stia sa faca era sa-mi ceara bani daca nu , ma jignea si am decis sa-l las in betia lui. Mi-am dorit din suflet ca langa acest barbat sa gasesc linistea pe care eu n-am avut.o, chiar am crezut ca Dumnezeu mi-a luat pe o parte dar mi-a dat pe alta. Am crezut ca el compenseaza lipsa familiei si ia uitati ca de fapt omul meu a oferit la randul lui suferinta unui copil.

 

Va rog sa-mi spuneti, cum ati proceda, ce ati face?

 

Multumesc,

Kari.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 180
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

pai...ce ar fi sa te linistesti si sa te comporti ca un om matur de 28 de ani.

 

Intri ...ce are vestea cu tigarile si nesomn..si nemancat? Vrei sa te distrugi...sau ce vrei? Calmeaza-te...baga-ti mintile in cap si lasa autodistrugerea. 

 

Ce dovedesti dc te distrugi? Iti distrugi sanatatea...ca sa ce?

 

Intri....ar tb facut un test de paternitate. Fata e majora...tatal la fel...pot face un test. Eu in locul tau as face tot posibilul sa dau de fata si sa o conving sa faca testul de paternitate.

 

In functie de rezultat...as vedea ce fac. Dar sa distrugi o relatie frumoasa de 8 ani..pt ca e posibil sa aiba un copill...nu e corect pt nimeni..nici pt tine.

 

De divortat ...poti sa o faci..si ce castigi?Razbunare? Cui ii foloseste?

 

Dc e copilul lui...asta e...o sa trebuiasca sa incerce sa aiba o minima relatie cu tatal. Nu ai cum sa stii dc nu cumva lucrurile vor merge bine si o sa fie totul bine.

 

Pana una alta...nu are nimic de mostenit....fata locuieste in alta tara...putin probabil ca va veni intr-o tara pe care nu o cunoaste si nu cunoaste limba....doar ca are un tata...

 

Pe mine ma socheaza chestia cu mostenirea la oameni tineri...Pai sotul tau mai are de trait vreo 40 de ani...ce sa mosteneasca?

 

Si...dc vine dupa bani...care e problema? Exista facutati de stat...aproape gratis...Si posibil ca fata sa vrea doar sa-l cunoasca...deci sa fie un om bun :).

 

Cred ca faci niste scenarii nerealiste...in loc sa te bucuri ca ai o tinerete si o relatie frumoasa.

 

Ai un pic de incredere in sotul tau...si vezi ce faci cu autodistrugerea...chiar nu se rezolva nimic...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Nu e o situatie la care te asteptai, dar ... nu a depins de tine si oricum nu mai poti schimba nimic, deci nu are rost sa te concentrezi pe trecut, ci doar spre viitor.

Comporta-te cat mai matur posibil si incearca sa te pui si-n locul celorlalti, sa vezi ce ar putea simti ei.

Copila asta nu are nicio vina.

Mama vitrega nu ii vei fi pentru ca ea are o mama, a ei si asta nu se schimba nici daca si-ar cunoaste tatal.

Relatia lor nu e responsabilitatea ta. In ceea ce priveste bunurile voatre, nu are sens sa te preocupi, pentru ca legal nu cred ca poate fi vorba de vreo revendicare.

Mai bine concentreaza-ti energie pentru planurile voastre.

Bucura-te de ce ai si incearca sa vezi doar partea plina a paharului.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Stai linistita , e problema sotului tau.

Si sotul e al ei, orice problema "doar" a lui, asa cum o numesti tu, il afecteaza si automat afecteaza si viata de cuplu si implicit pe ea.

Nu poti spune asa ceva.

 

Karina, te-ai casatorit cu un om in toata firea, nu cu un adolestent la inceput de viata. Spun asta pentru ca e important sa intelegi si, mai ales, sa ACCEPTI ca omul asta are un trecut, un trecut pe care nu ai cum sa-l cunosti in totalitate.

Nu trebuie sa cauti vinovati, nu e NIMENI de vina in povestea asta. Daca sotul tau ar fi extrem de bogat si presupusa fiica ar veni cu pretentii financiare, ar fi altceva, insa, din cate inteleg, ea vrea sa-si cunoasca tatal.

 

O femeie simte (sau ar trebui sa simta) cand e mintita, simte daca partenerul se preface.......... daca tu il simti sincer cand iti vorbeste despre toata istoria asta, ai incredere in el si decideti impreuna ce trebuie facut mai departe.

E normal sa fii bulversata, e normal sa fii suparata si cum vrei tu, insa, daca il iubesti si te iubeste, e pacat sa divortezi doar pentru atat.

 

Ma rog, sfaturi se pot da........ la infinit :)

Ce mi s-ar parea mie normal sa se intample:

1. neaparat un test de paternitate (mai ales in locul lui daca as fi, nu m-as putea uita la o fata ca fiind a mea doar pentru ca mama ei imi spune ca este si sa ma intreb mereu daca o fi sau n-o fi)

2. daca se dovedeste in urma testului ca e a lui, trebuie sa accepti realitatea, sa continui sa fii sotia lui (daca il iubesti) demna, cu fruntea sus si sa faci toate eforturile sa aveti un copil al vostru.

 

Gandeste-te ca e totusi vorba de o femeie de 20 de ani, care are probabil viata ei, mai grav era daca venea la usa voastra o copila de 10-14 ani, care sa fi ramas in grija lui, trebuia crescuta, tinuta in scoli samd.

Nu-i poti pretinde sa nu aiba nicio legatura cu ea, dar ii poti cere sa faca neaparat testul de paternitate. Daca refuza, inseamna ca el este sigur ca e fiica lui si, poate, repet, poate nu ti-a spus toata povestea, de teama sa nu te raneasca.

 

Cu atat mai mult daca traieste in alta tara, nu cred ca o sa va deranjeze prea des.

Probabil si el este bulversat de toata povestea asta, de umbra trecutului care a aparut acum, dupa ani, sa va tulbure linistea.

 

Faptul ca puteati avea copilul vostru ai ai/ati decis sa faci avort....... aici prefer sa ma abtin de la comentarii (eu nu concep un avort, as merge pana in panzele albe decat sa avortez), iti spun doar atat: nu mai conteaza ce a fost, nu aduce nimic bun sa te tot gandesti si, mai ales, sa te condamni sau sa il condamni pe el pentru asta, lasa trecutul in spate si priveste spre viitor.

In ziua de azi medicina face minuni si nu cred ca este imposibil sa nu aveti pana la urma propriul vostru copilas.

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Vai, Karina... cosmarul tau de acum a fost visul meu timp de vreo 8 ani, cat n-am putut face copii... Ma rugam sa se descopere un copil de-al sotului meu pe undeva... sa-l primesc, sa-l iubesc... Acum am copiii mei si vreau doar sa fiu sanatoasa si sa-i vad pusi la cale, dar daca ar veni acum un copil (mai cu seama mare!) de-al sotului... WELCOME! 

Inteleg ca esti tanara, inteleg ca il vrei numai pentru tine si imi pare rau de tine sa suferi, dar... aici chiar n-ai ce face, nu e treaba ta, e a sotului. Si apoi, poate e de bine, poate va veti indragi, poate va va aduce bucurie in casa aceasta fiica mare care isi cauta radacinile. Nu cred ca vrea ceva de la sotul tau, nu se traieste chiar asa greu in strainatate. Iar daca femeia, mama, a plecat din tara acum 20 de ani, sunt sigura ca are o situatie. Poate nu i-a spus de sarcina pentru ca a fost o relatie scurta... ce sa vrei de la un pusti de 20 de ani...

In fine, pentru ca intrebi ce am face in locul tau. Eu m-as retrage si l-as lasa pe sot sa hotarasca ce are de facut. L-as sustine, l-as indemna sa nu amane, sa clarifice aceasta situatie si daca e copilul lui sa se poarte ca un tata... El oricum va face ce crede el ca e de facut, iar daca tu il vei contrazice, nu il vei apropia... Trebuie sa intelegi ca daca fiica lui vrea sa faca parte dn viata lui, ea va ocupa un teritoriu care nu se intersecteaza cu teritoriul  vostru ca si cuplu. Si e oricum o zona in care tu nu ai nicio putere, doar sustinand-l vei fi luata in considerare si apreciata, altfel.. risti pur si simplu sa-l dezamagesti prea mult. Nu te gandi la mostenire, sotul tau va trai inca 40-50 de ani, mai e timp. 

Dar ce titlu ai pus, ca in povesti :)

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

La bine si la greu.. Acum e la greu. Consider ca sotul tau ar trebui sustinut de catre tine, si nu invinuit si facut situatia cu atat mai tensionata.

 

Chiar te-ai fi simtit mai bine daca sotul tau ar fi spus ca nu vrea sa auda de fiica lui? Nu l-ai fi desconsiderat pt. ca e dezinteresat de propriul copil?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Exista o dovada necontestabila ca e fiica lui? Daca da:

1. Accepti si te impaci cu ideea ca tot ce e a vostru va fi impartit cu aceasta fata cind o fi cazul (ca tot ai adus discutia de avere).

2.Il lasi chiar acum, impartiti tot ce ati realizat in comnun si iti refaci viata cu altcineva.

 

Zau daca exista situatie de mijloc. Ori una, ori alta.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...



×
×
  • Adaugă...