Cei 7 ani de acasa, ce inseamna pentru parinti ?- dezbatere DC

[redactor]

Expresia "cei 7 ani de acasa" este cunoscuta de oricine in Romania. De cand ne stim am tot auzit - 'are cei 7 ani de acasa' sau 'nu are cei 7 ani de acasa' ...

Fara nici o urma de indoiala, educatia primita de la parinti, in primii ai ai copilariei  - este baza si punctul de plecare al educatiei fiecarui copil. Dar termenul este destul de neclar ...

 

Cum definiti voi, dragi parinti, 'cei 7 ani de acasa?'

 

va invit la dezbatere [flo2]

[BlackCat4evR]

Pai pentru mine inseamna:

 

1. Sa-si poata evalua obiectiv pozitia in raport cu o situatie. (Trebuie sa stie ce-i place, ce-i trebuie, ce poate fi un pericol, ce nu vrea sa faca, etc.)

 

2. Sa stie sa isi sustina parerile si sa-si apere interesele fara a deranja pe cei din jur. (Sa foloseasca un limbaj politicos, sa nu se miorlaie, sa nu fie obraznica, dar sa exprime ceea ce simte, nu sa evite sa-si spuna parerea)

 

3. Sa fie atent si implicat in ceea ce se intampla in jur, ca sa poata evita situatiile cu potential periculos si, ca revers al medaliei, sa poata oferi un ajutor la timp cuiva. (Incepand de la salutul persoanelor cunoscute, continuand cu atentia acordata traficului, pietonilor, adica sa nu mearga pe strada cu castile in urechi, trimitand SMS-uri, izbindu-se de alti pietoni si ignorand culoarea rosie a semaforului, de exemplu... iar ca ajutor, nu stiu, sa adune fructele cuiva care si-a rupt sacosa, sa urce in pom dupa o pisica speriata, chestii de-astea...)

 

4. Sa stie sa piarda (si automat, sa-si focalizeze frustrarea spre ceva constructiv) dar si sa castige cu eleganta (fara a-l umili pe cel care a pierdut)

 

Lucrurile astea se invata mai mult prin copierea parintilor si a altor educatori, mai degraba decat din predici si povesti. Asa ca e de maxima importanta ca parintii sa fie un exemplu pentru cei mici.

Si e important, de asemenea ca independenta copiilor sa fie stimulata, pentru ca daca in mica copilarie e mereu altcineva care sa-i ia deciziile, copilul va tinde spre una din cele doua extreme, ori va incerca totul, ca sa-si afirme independenta, ori va evita totul, dintr-un exces de prudenta. Pe cand, daca e obisnuit de mic sa infrunte niste situatii si sa faca niste alegeri (evident, pe masura lui, si controlate de adult) ii va fi mult mai usor sa ia hotararari in ceea ce-l priveste.

Tot la capitolul parinti, felul in care i se vorbeste si felul in care este ascultat, il va invata cum sa faca si el, la randul lui, asta, de o maniera pe cat posibil politicoasa.

 

Cam asta ar fi, dupa mine...

 

Sunt si eu curioasa sa vad ce mai raspund mamicile, si sa vad ce mi-a scapat din vedere!

[Rufus]

Eu cred ca se acorda mult prea multa importanta unui concept ce dateaza din strabuni.

In primul rand, termenul e expirat...se considera ca pana la 7 ani copilul statea acasa, eventual cu mama, iar la 7 ani pleca la scoala, se desprindea de familie. Ceea ce acum nu mai este cazul. De la 3 ani e la gradinita si de la 6 la scoala.

Apoi, in cei 7 ani se "predau" lectii grele de educatie care pregateau copilul pentru acel prag de desprindere. Multe enrgii, timp, nervi si frustrari copilaresti se derulau...parintii tineau mult la acea educatie, copiii o inghiteau pe nemestecate.

Astazi, 7 ani de acasa simbolizeaza un anumit standard, minim dar cumva obligatoriu, in care trebuie sa se incadreze odraslele noastre. Care se incapataneaza sa accepte incadrarea si au dureri dorsale privitor la dorintele noastre.

E drept, si parintii s-au adaptat, multi au renuntat la standardele astea, de voie sau de nevoie, dar a ramas asa, o umbra de parfum de trecut, un fel de deziderat si, de ce sa nu recunoastem, un fel de termen de comparatie.

Cert este ca educatia trebuie sa existe, doar ca fiecare copil are ritmul sau de evolutie, iar obligativitatea a devenit nitel desueta, asa ca la 7 ani unii copii sunt de pus in rama iar altii...mai putin.

Cred insa ca nu trebuie sa mai facem comparatii la varsta de 7 ani.

Chiar daca altii le fac...

[BlackCat4evR]

Da, e desueta cronologia.  

 

Cu toate astea, nu ai observat ca societatea care accepta anumite comportamente de la un copilas mai mititel, incepe sa strambe din nas, si chiar sa apostrofeze acelasi comportament daca copilul e mai maricel?

 

De ce sa permit situatia in care copilul meu este apostrofat de altcineva (de exemplu un vecin, o cunostinta, un prieten, etc.)? Sau, si mai rau, evitat din cauza unei conduite reprobabile... Mai bine ma ocup eu de asta, si chiar daca aprob anumite gesturi care ar fi taxate de societate, ii ofer argumente pentru asta, in asa fel incat sa fie pregatit sa-si sustina cauza... 

[redactor]

Chiar daca e un concept care vine din strabuni, el nu este neaparat romanesc - cred ca fiecare tara are acest concept, intr-o forma sau alta pentru ca tine de educatia primara pe care o da fiecare parinte copilului sau.

 

Nu cred ca scoala poate suplini 100% acest bagaj de educatie - dat in primii ani de parinti - pentru ca este vorba despre o educatie inclusiv emotionala. [flo2]

[Deceneus]

Cineva spunea ca in primii ani educatia iti imprima un "script" pe care-l rulezi toata viata.

Exista un impuls puternic in cei 7 ani de acasa, dar personalitatea se modeleaza si de mediul/anturajul in care intra ulterior.

Zece lucruri din copilărie care au repercusiuni în viaţa de adult

 

J.W Goethe spunea

Se vorbeste mult despre originalitate, dar ce inseamna ea oare?

Din clipa in care ne nastem, lumea incepe sa actioneze asupra noastra si actiunea aceasta continua pana in clipa din urma. Si asa e pretutindeni.Ce putem considera oare numai al nostru, afara de energie, putere si vointa! Daca as fi in staresa spun tot ce datorez marilor inaintasi si contemporani, nu mi-ar ramane mare lucru

Editat de Iulie 30, 2014

[michelle-usa]

pt mine cei 7 ani de acasa insemna mai mult reguli de bun simt, igiena, respect, pee care un copil treb sa le invete de la parinti, pana sa mearga la scoala., dar care desigur ca parintii le  tot repetam pana se fac mari;

 

1.sa asculti pe cineva cind iti vorbeste

2. sa nu vorbesti cu gura plina

3. sa te speli pe miini dupa ce ai fost la toaleta...sau cind vii de undeva

4. sa spui adevarul 

5. sa nu fi agresiv

6. sa dai buna ziua/la revedere

7.sa iti asumi responsabilitatea pt ce facci

8.sa respecti pe cei din jur

9. sa nu scuipi pe strada

10. sa nu vorbesti urit

11. sa nu te intinzi pe masa cand manincci

12. sa nu te urci cu picioarele incaltate in pat

13.sa respecti proprietatea personala si a celorlalti (sa nu strici/distrugi)

14.sa spui multumesc

15. sa te spelli pe dinti seara/dimineata

16 sa nu te scobesti in dinti/ori alte parti... cand vb cu cineva/public

 

...ori mai fi si altele...mie astea imi vin acum in minte

Editat de Iulie 30, 2014

[michelle-usa]

17. maniere la masa(cutit , furculita...servetel)

18. maniere la restaurant, loc public(sa nu vorbesti/rizi f tare)

Editat de Iulie 30, 2014

[J G]

Sa se respecte pe sine si pe ceilalti.

Sa critice si sa judece faptele celorlalti, nu persoanele.

Sa gandeasca critic, sa nu ia de bun "asa se face".

Sa inteleaga ca ceilalti sunt alte persoane, care au dreptul sa gandeasca si sa actioneze diferit.

Sa-si infrunte problemele, sa nu le evite. Sa gandeasca solutii, nu sa se dea cu fundul de pamant.

Sa accepte ca suferinta e parte din viata si trebuie traita.

[viviana]

Zic eu ca cei 7 ani de acasa reprezinta deja o expresie consacrat in care acel "7" nu trebuie luat ca atare. Can dspui despre un om ca nu are cei 7 ani de acasa te referi la faptul ca este lipsit de educatie - indiferent ca a stat cu mama, la gradinita sau ca a fost dat la scoala de la 5-6 ani.

 

Sunt de acord  cu absolut tot ce a spus Michelle. Reguli de igiena, bun simt, respect, maniere placute.

 

In rest parte dintre cele mentionate de JG si Black imi par mai mult abilitati personale ce se invata, se aplica si se desfasoara  dupa 6-7 ani, toata viata in functie de educatia primita, temperament si personalitate.

 

Insa educatia de baza consta in ceea ce a scris Michelle.

 

In rest as mai spune ca, chiar daca copilul merge la gradi si  capata anumite deprinderi, tot ceea ce primeste din casa, ce vede, aude, modele de comportament parintesc sunt cele ce primeaza.