Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Mamici de Octombrie 2014 - in pregatiri :) (Bobocei de Octombrie 2014) - 9


Recommended Posts

Mytzy, ma gandeam si eu sa apelez la un consiler daca nu ma descurc. cand am nascut-o pe Amalia nici nu auzisem de asa ceva si nu am reusit cu alaptatul. am facut ragade de-mi dadea sangele, 7 mastite in 2 luni. Ca si Anda nici eu nu am mameloanele proeminente, si ea nu putea sa prinda. Asa ca vreo 2 luni jumate m-am muls si i-am dat cu biberonul. A fost destul de greu, eram mai mereu cu febra de la mastita si dureri crunte. Chiar nu vreau sa mai tec prin asta! Mamici, nu va speriati! Nu am mai auzit sa fi patit cineva asa de rau ca mine, asa ca nu va faceti scenarii ca veti pati la fel [:D]  Acum am realizat ca poate povestindu-va va sperii. Dar chiar nu am mai auzit la nimeni, asa ca stati linistite!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 192
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

Mi-am adus aminte de o cunostinta care a nascut prin iunie. A facut cursuri de alaptare, s-a informat, avea si consilier, era extrem de convinsa ca va reusi. Ba mai mult ne zicea noua celor care nu prea am reusit sau am reusit putine luni ca nu am facut noi tot ce trebuie, ca nu am stiut ca sunt metode, ca pt orice exista rezolvare, ne-a cam facut sa ne simtim prost. A venit momentul si a nascut o bebelina superba, nasterea a decurs bine, recuperarea ok, totul bine pana la alptat. a venit consilera, au venit niste fete din grupul "Alapteaza" (nu stiu daca stiti de grupul asta, cautati pe fb, am inteles ca sunt de mare ajutor si vin acasa s ate ajute fara sa ceara bani) si dupa zile de incercari a renuntat. Nu a facut fata la durere, la faptul ca avea multe zile stranse de nesomn pt ca beblina voia intr-una la san. ba chiar s-a certat si cu sotul, sotul cu soacra, in fine, a iesit destul de nasol.. Asa ca toate convingerile ei si dorintele legate de alaptat s-au dus pe apa sambetei.. Eu cred ca treaba asta tine de norocul fiecareia (mameloane bune, bebel care trage cu putere, nu care adoarme cum il pui la san, etc), dar si de cat de mult ne putem sacrifica. Depinde si de cata energie avem, de cat de mult ne-a afectat nasterea, cred ca mai conteaza si noaptea daca in general dormim ca lemul sau daca ne trezim cu usurinta. E un proces complex, desi nu ne asteptam, probabil pt ca e ceva ce se face de cand lumea, ne asteptam sa fie simplu. Eu sper din tot sufletul sa reusim si sa ne crestem puii mari, sanatosi si fericiti, dar daca nu reusim nu e o tragedie, nu trebuie sa picam in depresie, sa ne invinovatim! Va spun asta pt ca eu asa am patit, m-a mancat vina ca nu am facut mai mult, ca nu am luptat mai mult, de-abia cand au trecut anii si am vazut ca fetita mea e foarte sanatoasa, cu imunitate buna, m-am mai linistit in privinta asta

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.



×
×
  • Adaugă...