Cum iti pastrezi calmul cand copilul tau are un acces de furie?

[Anda08]

Uite un exemplu:

 

Am un SpiderMan primit de la barabta-meu acum 100 de ani. Ca sa-l protejez de terminatoare, l-am suit pe biblioteca. Ea ca-l vrea. Eu nu si nu.

M-a pisat 2 saptamani la cap. 

Nu am cedat nici un milimetru.

Ma lasa 3 zile sa rasuflu.

Eu sper ca a uitat.

Aflandu-ma eu pe buda intr-o zi vine, se posteaza in usa baii si rasucindu-se pe picioare cum face cand vrea ceva, ma intreaba:

 

-Mami, nu-i asa ca noi impartim jucariile?

 

Eu ma lansez in partea teoretica, da, sigur, pentru ca a si b si c etc.

 

Ma asculta rabdatoare sa-mi termin numarul, pune o mana in sold, inclina capul si-mi zice suav:

 

-Pai imparte-l pe SpiderMan cu mine!

 

In acel moment mi-am amintit ce frumoase erau tantrumurile...

 

L-a primit pe Spidey, doar nu era sa incalc chiar eu regula, nu?

 haaaaaaaa, buna faza, ce scumpica :)))) cat are?

[BlackCat4evR]

4 si 3 luni.

Dar asta a fost pana in 4 ani, e de prin toamna...

 

Chestia e ca ei nu-si pot gestiona furia, ideea e ca poti, nu poti, tre' sa ramai calm. Nu-ti pasa de ceilalti, el e important, si ceea ce vrei tu sa pui in el. Nu e frumos un tantrum, dar exista, si nu trebuie invinovatit copilul pentru ce simte, ci pentru cum reactioneaza, iar asta nu stie inca. Da-i portita de iesire: Nu te inteleg cand urli. Linisteste-te si atunci putem vorbi. Functioneaza, in timp si cu perseverenta, si multa dragoste. 

Si poti sa-i amintesti si cand e linistit ca tu iti doreai sa-l ajuti dar pur si simplu nu intelegeai ce spune... Sau fa-i o poveste seara la culcare, cu ursuletul care tipa, si despre felul in care ursuletul nu reusea sa se faca inteles de ceilalti pana cand nu a coborat vocea si atunci minune! Toate animalele padurii au priceput ca el isi dorea acea zmeura, si s-au grabit sa-l ajute culegand impreuna cu el, etc... Si sa stii ca picii astia pricep mai multe mai bine decat credem noi! Chiar daca nu stiu spune. Pentru el nu e departe vremea in care plansul lui te chema langa el si ii satisfaceai toate nevoile. De unde sa stie ca nu mai e un comportament acceptat la varsta asta? Omul e dator sa incerce. Dar e suficient de destept sa caute alta cale daca asta nu-l duce nicaieri!

 

Oricum, una peste alta eu m-am bucurat teribil cand si-a incheiat "mica adolescentza", perioada de la 2 ani + / -. Desi, dupa cum iti spuneam mai sus, am creat un altfel de "monstru".

[Dediut]

Uite un exemplu:

 

Am un SpiderMan primit de la barabta-meu acum 100 de ani. Ca sa-l protejez de terminatoare, l-am suit pe biblioteca. Ea ca-l vrea. Eu nu si nu.

M-a pisat 2 saptamani la cap. 

Nu am cedat nici un milimetru.

Ma lasa 3 zile sa rasuflu.

Eu sper ca a uitat.

Aflandu-ma eu pe buda intr-o zi vine, se posteaza in usa baii si rasucindu-se pe picioare cum face cand vrea ceva, ma intreaba:

 

-Mami, nu-i asa ca noi impartim jucariile?

 

Eu ma lansez in partea teoretica, da, sigur, pentru ca a si b si c etc.

 

Ma asculta rabdatoare sa-mi termin numarul, pune o mana in sold, inclina capul si-mi zice suav:

 

-Pai imparte-l pe SpiderMan cu mine!

 

In acel moment mi-am amintit ce frumoase erau tantrumurile...

 

L-a primit pe Spidey, doar nu era sa incalc chiar eu regula, nu?

Imi place la nebunie pustoaica ta, e haioasa rau [:-)))]  [:-)))]  [:-)))]

[Anda08]

merci BlackCat4evR :) Multi anisori inainte!