Fricile parintilor - Ce va sperie cel mai tare?

[Admin]

De ce va temeti cel mai mult ca parinte? Ce va streseaza cel mai mult? Ce faceti sa va invingeti aceasta teama?

 

Iata o lista al celor mai importante frici / temeri pe care parintii le au legate de copiii lor. O mare parte sunt scrise din experienta personala. Altele le-am vazut de-a lungul timpului aici pe forum. Mi-a scapat ceva?

 

Incepem in forta cu numarul 0: frica de a deveni parinte, frica de a te transforma, frica de a deveni mama! Nu cred ca mai trebuie explicata...

 

Frica de nastere / la nastere: mamicile au aceasta teama. Cum o sa ma descurc la nastere? Cat de mare este durerea? Oare sunt capabila sa nasc un copil sanatos? La tati este imediat dupa: are toate degetele? Este normal? Respira? 

 

Febra, boala, mai ales cand copilul este mic (bebelus)

Va mai aduceti aminte de prima raceala? De prima febra care a ajuns la 39-40? Majoritatea parintilor au povesti pe aceasta tema. Cum s-au dus noaptea la spital, ciorapi cu otet, impachetari, paracetamol, etc.

Mai ales cand copilul este mic si inspira muta fragilitate, orice liniuta in plus pe termometru este motiv de teama.

 

Mananca suficient? / Teama de obezitate

Mai ales in perioada alaptarii aceasta este o intrebare pe care orice mamica si-o pune. Un motiv de stres, mai ales daca este alimentat de lipsa de lapte, infectii la san, etc. La polul opus este teama parintilor care se confrunta cu copii foarte mancaciosi. 

 

Teama de accident, ca se loveste....

"Ai grija la scari", "Nu te urca acolo", "atentie...", sunt fraze comune in limbajul orcarui parinte, mai ales cand copilul este mic si abia incepe sa descopere tainele vietii.

 

Poate un strain (o persoana necunoscuta) sa-mi raneasca copilul?

Nu este o frica exagerata pentru ca este unul din lucrurile majore care pot duce la accidente neplacute. Categoria este insa larga: de la un strain care ne scapa copilul din brate, un profesor sau o bona care face abuz, la accident de masina, coruperea de minori, terorism, etc.  Una peste alta, ne este teama sa lasam copilul sa fie in preajma unui strain.

 

Imi petrec suficient de mult timp cu copilul?

Este o vina colectiva care se manifesta mai ales la mamicile care se intorc la munca.

 

 

Ii ofer suficienta dragoste? Sau mai general: sunt un parinte bun?

Chiar daca stai acasa si te ocupi de copil intens, multi parinti isi pun aceasta intrebare. Cel mai acut se manifesta si la mamicile lovite de depresia postpartum. Exista - mai rar - si varianta "Oare nu il sufoc cu prea multa dragoste?"

 

 

Este agresat la scoala, in cartier? Bullying

Fiecare copil are o slabiciune si in momentul in care este agresat (se rade de el) pe aceasta tema sau chiar agresat fizic din diverse motive, noi ca parinti devenim foarte stresati. Un stres foarte motivat!

 

Ce ma fac daca nu are succes in viata?

Apare la parinti cand copiii incep sa creasca si incep sa isi arate performantele la scoala. Mai ales in cazul in care au probleme, parintii incep sa se gandeasca "oare ce o sa ajunga in viata"

 

Oare am suficienti bani sa il cresc si sa-i ofer un viitor? Nu am bani!

Problemele financiare sunt clasice in orice familie si se resfrand si asupra meseriei de parinte.

 

Sa nu ma imbolnavesc, vreau sa-l vad crescand si implinit in viata.

Mai ales pentru cei mai labili emotional, gandul ca s-ar putea sa ti se intample ceva ca parinte (o boala, un accident) si sa nu-ti vezi copilul crescand ii macina pe multi parnti.

 

Iata si cateva temeri mai mici dar care provoaca ceva "agitatie":

- Oare o sa mai pot sa ma odihnesc (sa dorm) o noapte intreaga?

- Oare va scapa de scutec?

- De ce nu vorbeste? 

- De ce nu merge inca?

- De ce nu merge dabuselea?

- De ce nu se poate intoarce pe/de pe burta?

- Oare o sa mai slabesc vreodata?

- Oare ne vom reintoarce la o viata sexuala normala?

 

 

[eumada]

Poate un strain (o persoana necunoscuta) sa-mi raneasca copilul?

Nu este o frica exagerata pentru ca este unul din lucrurile majore care pot duce la accidente neplacute. Categoria este insa larga: de la un strain care ne scapa copilul din brate, un profesor sau o bona care face abuz, la accident de masina, coruperea de minori, terorism, etc.  Una peste alta, ne este teama sa lasam copilul sa fie in preajma unui strain.

 

Este agresat la scoala, in cartier? Bullying

Fiecare copil are o slabiciune si in momentul in care este agresat (se rade de el) pe aceasta tema sau chiar agresat fizic din diverse motive, noi ca parinti devenim foarte stresati. Un stres foarte motivat!

 

 

Astea ma sperie.E delicata ca o floare  ,mimoza ii zic eu si nu stie sa se apere.Crede ca totul e roz si frumos...

 

Si desi e universul meu,ratiunea mea de a trai ,alpha si omega pentru mine.......ma tem ca nu fac destul ca nu am timp destul pentru ea...de la scoala mergem direct unde vrea ea...chiar daca eu n-am apucat sa nici macar sa respir in ziua respectiva de cate treaba am avut.Mereu e cu mine,cat timp am liber...o tin de mana de cate ori suntem impreuna si o consider sfanta.Daca e trista ca ceva n-a fost bine la scoala simt ca mi se rupe inima...si tot mi-e frica ca ceva nu fac bine.

 

Dorinta mea e sa-mi cresc nepotii....si ma tem ca ma va respinge.....chestii de astea.

Editat de Martie 4, 2016

[a_alinta]

multe dintre aceste frici sunt existente la primul copil pentru ca atunci te izbesti de realitatea de a fi parinte.   al doilea copil te invata pe tine sa iti deschizi ochii si sunt convinsa ca cei care au mai mult de doi copii sunt mult mai fara de "frici".

 

adica daca iti e frica sa fii mama mai bine nu pentru ca de acolo pleaca totul. 

 

stiti voi intrebarea aceea "cine a fost mai intai gaina sau oul?" . eu va spun ca au fost amandoua in acelasi timp.

[Fleurdelise]

Cred ca ar mai fi de adaugat frica de viitor, frica de lumea/ societatea in care vor trai copiii nostri. Va fi o lume pasnica sau conflictuala? Se va putea trai normal, vor mai fi resurse, sau vor fi crize majore, convulsii sociale, razboi...nici nu vreau sa m gandesc (dar ma gandesc).

[Fleurdelise]

Aceasta frica de care vb mai sus, combinata cu frica de accidente in prezent, poate duce la forme patologice.

 

Am vazut un film realizat aici in Quebec dupa un caz real. O femeie, cu o situatie financiara si profesionala foarte buna, isi ucide cei doi copii, ii ineaca in piscina. Motivul? Convingerea ca ei vor pati ceva, oricum, in viitorul apropiat si spaima ca ea nu va putea face nimic sa impiedice asta. Si spaima ei continua, de nesuportat, ca se va intampla ceva copiilor.