Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

imi/ne lipseste ceva...


Recommended Posts

Poate esti tu foarte coplesita acum, m am simțit si eu asa, principalul pas mi se pare definirea clara a problemei... exact ce anume deranjeaza, in subconstient, poate descoperi exact cauza si se poate rezolva, ca ma gândesc ca multe dintre nemultumiri vin de fapt din alta nemultumire interioara, nerezolvata la timp, care sapa si sapa si creraza o permanenta stare de suparare...

Daca se rezolva conflictul real,,al tau, al lui,,lucrurile nu mai par asa grele si se gaseste energie pentru toate in final...

De aceea si ziceam de consiliere, si individuala si de cuplu, probabil ca si el are ceva chestii nerezolvate pe dinauntru..

Mie imi pare din afara ca te substituie usor usor fostei sotii, ca si cum chiar ai fi mama tuturor copiilor lui si el ascunde asa nemultumirea esecului trecut , iar pe tine te incarca mai mult decât e cazul... dar e doar o parere, nu vreau sa te superi !!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 295
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

nu ma supar Anda si cred ca stiu ce ma doare/enerveaza; doar ca-mi pun intrebari e normal ce simt si de ce simt sau sunt exagerata? dupa el, sunt exagerata si caut nod in papura.

- pt el e normal sa vina obosit de la serviciu si credeti-ma ca de un an aproape e flower-power no stress pe cont propriu si ma bucur sincer pt el; nu poate sa puna masa sau sa faca ceva prin casa ca il doare spatele sau mai stiu eu ce, asteapta sa fie servit; dar in pat are chef de calutzit, isi gaseste fortele si dispar toate durerile; si cred ca e normal sa mi se urce sangele la cap, ori esti bolnav ori nu sau e dupa cum te aranjeaza? sa nu mai spun ca daca eu sunt obosita si-l refuz, pune bot si-mi intoarce spatele; ii normal asa?

- vrei implicare 100% si egalitate. ok, f bine. dar de ce numai cand e de hamalit si platit? de ce nu si cand stabilim reguli pt copii si trebuie sa ne tinem de ele? si da, iarasi mi se urca sangele la cap cand vad ca la fii'mea se pune pe tipat si o pedepseste pt ca l-a impins pe frate'su (si n-are inca 2ani ea, da?) si pt al 2lea e normal doar sa-i spuna "daca mai faci, vezi tu" cand "se joaca si amuza" aruncandu-i mingea in cap sora'sii non-stop sau dandu-i cate un pumn lu' frate'su, asa de plictiseala

- plus ca refuza anumite activitati pt cea mica pt ca nu-i asa, fratii mai mari nu au facut asta si ea de ce sa beneficieze? (as vrea sa o dau la un curs de germana, sau la o activite; nu e pt acum, ci peste o jumatate de an, insa aici e bine sa te organizezi din vreme); de ce sa o "pedepsesc si limitez" doar pt ca mama baietilor e prea comoda sa faca ceva pt ei iar el incapabil sa puna punctul pe i cu ea?

 

e normal, nu-i normal cum gandesc...? exagerez? sunt eu prea independenta si incapabila sa traiesc in cuplu (asta-i calda, mi-am primit-o aseara :-)) )?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Lea, te amesteci prea mult in viata baietilor. Nu esti tu mama lor. Ei au si mama si tata.

In privinta diferentelor intre copii pe care le vezi la tata nu ai ce face pentru a schimba asta cu forta. Asa simte. Ori il accepti asa ,ori nu si atunci exista metoda ca atunci cand sunt baietii la el tu si fetita sa mergeti la o prietena, la teatru, la activitati, etc . Pentru a nu te mai consumaminutil. Va intoarceti seara , baie , masa si culcare.

Ceea de este cu adevarat ingrijorator nu este problema cu copiii ci problema voastra. 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

     Lea incercati consilierea,daca o refuza sau o incearca o perioada scurta cred ca stii raspunsul la intrebarea ta.Chiar daca nu va rezolva problema de cuplu macar te ajuta pe tine sa-ti stabilesti prioritatile.

     Nu e normal sa nu existe implicare si-n privinta copilului vostru,dar poate vede implicarea ta diferit fata de ce a facut fosta sotie si atunci nu stie cum sa abordeze...nu incerc sa-i gasesc o scuza,dar ce a invatat cam greu se uita.

     Iar in we incearca activitati care sa nu-l implice si pe el si pe pruncii lui...macar o perioada.Vezi tu cum te simti atunci:te linisteste sau mai mult te oftica?!Face "botic"?Majoritatea barbatilor fac cand nu e cum vor ei.Daca vrea rezolvare isi va schimba comportamentul sau macar va incerca...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

nu ma supar Anda si cred ca stiu ce ma doare/enerveaza; doar ca-mi pun intrebari e normal ce simt si de ce simt sau sunt exagerata? dupa el, sunt exagerata si caut nod in papura.

- pt el e normal sa vina obosit de la serviciu si credeti-ma ca de un an aproape e flower-power no stress pe cont propriu si ma bucur sincer pt el; nu poate sa puna masa sau sa faca ceva prin casa ca il doare spatele sau mai stiu eu ce, asteapta sa fie servit; dar in pat are chef de calutzit, isi gaseste fortele si dispar toate durerile; si cred ca e normal sa mi se urce sangele la cap, ori esti bolnav ori nu sau e dupa cum te aranjeaza? sa nu mai spun ca daca eu sunt obosita si-l refuz, pune bot si-mi intoarce spatele; ii normal asa?

- vrei implicare 100% si egalitate. ok, f bine. dar de ce numai cand e de hamalit si platit? de ce nu si cand stabilim reguli pt copii si trebuie sa ne tinem de ele? si da, iarasi mi se urca sangele la cap cand vad ca la fii'mea se pune pe tipat si o pedepseste pt ca l-a impins pe frate'su (si n-are inca 2ani ea, da?) si pt al 2lea e normal doar sa-i spuna "daca mai faci, vezi tu" cand "se joaca si amuza" aruncandu-i mingea in cap sora'sii non-stop sau dandu-i cate un pumn lu' frate'su, asa de plictiseala

- plus ca refuza anumite activitati pt cea mica pt ca nu-i asa, fratii mai mari nu au facut asta si ea de ce sa beneficieze? (as vrea sa o dau la un curs de germana, sau la o activite; nu e pt acum, ci peste o jumatate de an, insa aici e bine sa te organizezi din vreme); de ce sa o "pedepsesc si limitez" doar pt ca mama baietilor e prea comoda sa faca ceva pt ei iar el incapabil sa puna punctul pe i cu ea?

 

e normal, nu-i normal cum gandesc...? exagerez? sunt eu prea independenta si incapabila sa traiesc in cuplu (asta-i calda, mi-am primit-o aseara :-)) )?

 

Nu exagerezi!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

mamica11, intr-adevar, poate ma amestec prea mult in viata baietilor; am facut-o si o fac pt ca am vrut/vrem sa fim o familie. si da, daca le spal, le gatesc, le calc, le cumpar medicamente si alte cele, le fac placerea si merg cu ei la activitati scolare, am "pretentia" ca anumite reguli ale casei sa fie respectate. strangem dupa noi ca nu exista boy in casa, punem/strangem masa, nu ne batem sau ne amuzam pe spinarea altora ca sunt mai mici si nici nu distrugem lucruri (ghiozdan sau papuci) doar ca ne-a venit sa ne distram cu un prieten. totul costa si nu e numai tata'su care plateste, sunt banii familiei.

daca am avea separarea financiara, zau ca nu m-ar durea capul ca cel mic si-a stricat ghiozdanul nou doar din amuzament. si pariez ca atunci tata'su va face ca trenul in gara caci repede i s-ar goli contul; asa cu 2 salarii la un loc, nu prea se "vede" paguba; numai ca pagubele astea se tot aduna....iar consecinte nu sunt

 

nu pot face weekend-uri doar eu cu fii'mea, caci nu-i convine lui; doar suntem o familie, nu? am plecat doar cu ea, pt mine nu-i problema dar s-a terminat tot cu reprosuri si discutii; sunt egoista, niciodata nu sunt multumita, doar la mine ma gandesc. si apoi, fratii intre ei se iubesc, cea mica e extrem de bucuroasa cand merge dupa ei la scoala, si invers. si si baietii sunt copii, le place si lor sa iasa (cu taica'su e idealul, si e normal) asa ca nu pot sa nu le propun sa vina; apoi ei aleg

 

problema noastra include si copiii caci suntem impreuna, cu totii, o buna bucata de timp

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Dilema mea si racaielile din ultima vreme : ma oftica *ca pt fetita nu plateste nimic, ca si cum ar fi « obligatia » mea. Mi se pare ca face diferente intre copii, in sensul ca, *considera ca cei mari sunt defavorizati si oropsiti avand in vedere ca mama lor nu prea se ocupa de ei, nu face nimic cu ei, nu o deranjeaza ca au ghiozdanele rupte, spre exemplu. Nu sunt de acord cu modul lui de educatie, permitem orice ca nu cumva sa intristam baietii ca si asa au suferit o trauma. (ei au divortat cand baietii aveau 3 si respectiv 2ani) ;

O situatie complicata. Pe care am sa incerc sa o explic prin prisma experientei personale.

La mine si Tora a fost "egalitate", adica fiecare a avut copilul sau, si repede a aparul si al nostru. Familie completa, 5 bucati.

Trei fete. Implicare egala, incredere totala. Ceilalti fosti...implicare zero.

Adevarul este ca dupa aproape 12 ani pot spune ca niciodata Teodora n-a fost 100% a mea si Ioana 100% a ei. Nu se vede decat in anumite momente (si asta pentru ca ne-am luptat din rasputeri sa lucram la chestia asta).

Noi (mai ales eu) am plecat de la premisa logica ca daca fetei sotiei mele nu-i este bine, nici mie nu-mi este bine. Si invers. Asa ca ne-am implicat fara bariere. Dar intotdeauna a existat o linie. Nu ca e ceva grav...dar in ochii sotului tau tu nu vei fi niciodata perfecta, asa cum crede ca esti pentru copilul vostru. Am studiat temeinic fenomenul, ca m-a macinat...se pare ca e ceva natural.

Sigur ca indragesti dupa un timp (variabil) copilul celuilalt. Iarasi e ceva logic, si un pisic devine membru al familiei, dar un copil...dar ambii am crezut ca al lui sufera mai tare ca al celuilalt [:)] sa stii ca fetele astea au stiut sa si speculeze dilemele noastre...scopul scuza mijloacele, nu?

 

 Si intre baieti, gasesc ca face diferente ; cel mare e imediat pedepsit, pus la punct, pt cel mic totul e pt data viitoare (care nu mai vine niciodata)

Si aici ma intreb : oare cat trebuie sa ma implic eu in educatia baietilor ? le cumpar de imbracat, de incaltat, merg la meciurile de fotbal aproape in fiecare weekend, gatesc ce le place, merg cu ei la diverse (bicicleta, iesit in padure, activitati cu scoala – tata’su fiind mai obosit din fire iar eu nesuportand sa zac pe canapea la TV). Recunosc ca sunt trista cand vad ca cel mic nu stie sa zica un multumesc, sau poate sunt eu complicata facand « comparatie » cu cel mare.

 

Eu cred ca trebuie sa te implici exact asa cat te implici in educatia copilului comun. Nu ai variante. El observa asta, si copiii vor observa asta. Dar...el va avea momente in care indiferent ce vei face o sa i se para ca nu faci ca si pentru copilul vostru, iar copiii iti vor multumi cand vei avea parul alb. Nu-i nimic, si atunci avem nevoie de apreciere...chiar daca pentru ceva ce am facut acum 20 de ani... [:)]

 

 

Sotul e mai tot timpul obosit, numai pt ce ii convine gaseste energie (iesire cu prietenii – rar e drept, repriza a 3a la bar in fiecare sambata dupa fotbalul baietilor, sex). Avem pe cineva la curatenie 1x/sapt dar ordine si de mancare trebuie facut tot timpul ; si pica in general pe mine caci el e ostenit si-l dor toate cele; e adevarat ca nu e complicat la mancare insa as prefera sa puna/stranga masa spontan avand in vedere ac eu am gatit.

 

 

Poti sa-l crezi, pentru ca poate fi adevarat. O astfel de casnicie te solicita, nu gluma...familia e mare, problemele-s destule.

Dar asta nu e o scuza. Mai intai la nivel declarativ, apoi pe propria piele, am stiut ca o sa ne fie greu. Asa ca daca am stiut...acum trebuie sa arat ca am si inteles ceva din asta. La mine si sotia mea se intampla asa: fiecare are caderile lui, dar ne potrivim sa nu fie simultane [:)]  cand ii trece unuia, vine randul celuilalt. Ok, nu stam in depresii mereu, dar ne depresam dupa o regula, ce naiba... [:)]

Serios vorbind, oboseala e egala, asa ca aportul trebuie sa fie egal. Fara exceptii.

 

 

Am devenit nervoasa, nu-mi mai gasesc rabdarea, tip la fii’mea, nu mai am chef sa fac nimic pt noi si pt casa. Nu vreau recunostita, dar mi-as dori apreciere. Nu mai am chef sa organizez nimic cu baietii, nu mai vreau sa muncesc « pt ei ». Imi vine sa plec, mi-e ciuda pe el, insa e un tata minunat si implicat si nici ca sot nu e chiar rau.

Undeva gresesc, nu-mi gasesc linistea. Nu-mi place cum am devenit, fac eforturi sa relativizez. Incerc sa vorbim, dar dupa scurta vreme, ajungem tot de unde am plecat. Nu stiu ce sfat sa va cer, as vrea sa stiu cum se vede de dinafara ; am scris mult si poate fara sens si detalii inutile si nu reusesc sa ating esentialul cred.

 

Ei, asta nu e bine.

Adica problemele-s multe, dificile si stresante. Daca nu mai exista vointa (mai ales comuna) de a depasi absolut tot, fara nici o discutie, atunci viitorul nu suna bine.

As vrea sa spun ca in genul asta de familie oboseala cea mai dificil de contracarat e aia de la cap, nu aia fizica. Adica degeaba (in fine, nu chiar degeaba, dar intelegi...) ai femeie la curatenie sau alte ajutoare, daca stresul e continuu fara pauze. Pauzele (cat mai dese!) si capul limpede din aceste pauze incarca bateriile si fac diferenta. De fapt aici se castiga/pierde batalia.

 

Concluzia mea: nu conteaza genul de problema care apare. Ca sunt destule genuri pe care le descoperi zi de zi.

Conteaza sa va implicati egal, sa aveti cateva reguli de bun simt pe care nu le incalcati, sa aveti pauze pe rand si sa va acordati credit nelimitat (desi am spus deja ca 100% e dificil, dar poate fi un obiectiv permanent).

Pentru asta trebuie sa discutati imediat ce apare o problema, chiar daca este inchipuita privita de celalalt, negociata si apio aplicata. In relatia asta (dar si in oricare relatie) nu-i o rusine sa insisti ca lucrurile sa fie clare, de la cele financiare, pana la oricare alta. Fairplayul trebuie sa fie mult mai pronuntat as zice eu, chiar expus ostentativ, arati prin asta ca esti constient ca partenerului ii este greu, il intelegi si il sustii...dar astepti dupa aia si sustinerea lui.

Eu as zice ca partenerii intr-o astfel de situatie trebuie sa fie mai atenti la detalii pentru ca ceea ce intr-o familie "normala" trece neobservat, pentru ei poate fi o piatra de hotar, peste care nu se trece.

Da, un consilier ar putea ordona gandurile. E un echilibru fragil si, din pacate asta e in permanenta.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

poate ma amestec prea mult in viata baietilor; am facut-o si o fac pt ca am vrut/vrem sa fim o familie. 

 

Nu sunteti o familieci doua familii. Asta este adevarul indiferent cat de mult ati vrut/vreti sa fie altfel.

Rufus si sotia cu cele trei fete sunt o familie. Voi nu. 

Mama lor exista si este esential in viata lor chiar daca la sfarsitul saptamanii ii lasa in grija voastra..  Alte mame singure poate ii duc in camp de joi pana duminica, altele la bunici, altele la tatal biologic asa ca la voi dar asta nu inseamna ca nu este o familie in sine mama cu cei doi copii si pe perioada aia. Este o familie monoparentala. Voi sunteti o alta familie tu fetia si  sotul.

Asta este realitatea de la care se porneste.  Doua familii. 

De aceea si bugetele ar trebui sa fie diferite altfel apar frustrari dupa cum se vede.

El spune clar ce nu ii convine vad  deci si tu ai putea sa o faci. 

Daca nu o faci, e o problema.

 

Pentru ca ai intrebat cum se vede din afara eu iti pot raspunde cum vad eu :  relatia in sine intre tine si el scartaie in teme esentiale  si atunci incepi sa vezi din ce in ce mai multe probleme ce in atare conditii sunt intr adevar nerezolvabile.

In conditii de sinceritate deplina si multumire conjugala majoritatea problemelor ar fi  avut solutii firesti dar asa ar trebui sa gandesti economic si putin egoist pentru a te proteja pe tine psihic si pe fata financiar.  

Adica :  nu plec in weekend dar iti asumi x, y, z nu stai in pat. Sau : cumperi ghiozdan pt baiat dar platim balet inscriere si pentru fata, eu spal vasele tu pui hainele la spalat, etc.

Altfel, apasarea si stresul asta de a tine totul in tine ,de a nu avea "chef" pe cand el da si altele nu vor duce pe un drum lung.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

inca o data va multumesc tututor pt timpul pe care mi-l acordati;

stiu/simt ca sunt pe muchie si imi vine sa las totul balta; nu mi-e frica sa fiu singura (oricum nu voi fi singura :-)) caci o am pe nazdravana), sunt pe picioarele mele zic eu bine infipta.

dar e un tata bun, petrece timpul cu copiii, adora sa le faca placere (chiar daca uneori ar trebui sa nu). inutil sa va spun ca fetita e innebunita dupa el... si chiar zilele trecute cel mare era trist, plangand ne-a spus ca el o adora pe surioara lui si ii e teama, nu vrea ca noi sa ne despartim vreodata

 

si va jur ca vorbesc cu el, si nu la nervi (caci nu sunt colerica si nu-mi plac colericii), ci la cateva ore dupa enervare, cand suntem in pat si s-au mai calmat spiritele. ii spun ce ma deranjeaza, cum vad eu lucrurile si ce crede el. si ne invartim in cerc: ai dreptate, o sa fiu mai atent (asta cand e in toane bune si recunosc ca in majoritatea cazurilor e) dupa care tot in punctul de plecare ne intoarcem. si am obosit

 

nu pot considera ca suntem 2 familii; am stiu de la inceput ca am luat 3, nu unul. doar ca sunt anumite reguli (de bun simt zic eu) care trebuiesc respectate. baietii stiu ca la mama lor sunt niste reguli si la noi altele. dar cum spunea Rufus, speculeaza, la maxim. si cum sotul meu e convins ca baietii sunt in suferinta continua... incalca el primul regulile si considera ca noi trebuie sa facem eforturi duble ca sa compensam lipsurile din partea mamei. si aici eu nu sunt de acord...

familia lui (parintii, sora) ii atrage atentia vis-à-vis de comportamenetul lui fata de copii; si asta fara sa vb eu cu ei; deci nu sunt chiar nebuna... 

 

si nu mi se pare fair ca pt corvoadele caznice sa fii obosit, stresat si in suferinta, dar cand e ceva ce te intereseaza, iti trec toate cele si te poti urni fara probleme si chiar cu placere. cum se poate sa nu ma enervez?

e clar ca relatia noastra scartie, intrebarea mea e doar: nu am tendinta oare sa renunt prea usor?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Lea, ai dreptate, si eu cred ca unteti o familie. Dar daca vreti sa ramaneti asa, ai cateva lucruri de facut.

 

rezolvi partea financiara. Tot ceea ce se faci pt baieti trebuie extins si asupra fetitei, inclusiv suma lunara in cont -

 

faci hartie cu cine ce are de facut. Inclusiv baietii. La varsta lor ( zic eu mama de baieti) pot sa isi faca ordine in camere, pot sa puna masa, pot sa puna la loc vase din masina.

 

Tu gatesti? Baietii pun masa, sotul strange si pune vasele in masina. Si ce reguli mai vezi tu in casa. Si in fiecare zi stai pe pozitii sa se respecte.

 

Autoritatea cu copiii, de care ziceam. Daca copilul mic are comportamente nepotrivite, ii explici sotului ca e dreptul tau sa pui piciorul in prag si obligatia lui sa te sustina.

 

Comenteaza copilul ca tu nu esti mama lui, de ex? Asa e, dar e casa ta si regulile tale si toti traiti dupa ele.

 

E greu, dar daca vrei sa mergeti inainte, ai ordine mare de facut. Si tu cred ca simti ca merita incercarea asta. Dar nu mai merge inainte ca si pana acum. Si mai ales, nu "ameninta" fara sa te si tii ferma de cuvant.

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...