Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Nu pot sa-l uit! Au trecut deja doi ani. Help!


Recommended Posts

Buna!

Nici nu stiu cum sa incep, pentru ca oricum as face-o, o sa credeti ca sunt nebuna. Poate chiar sunt. Daca nu vorbesc cu cineva despre asta, chiar cred ca o sa innebunesc.  Simt nevoia sa eliberez toate sentimentele de neputinta, furie, dezamagire, invinovatire si tristete. Suna groaznic, nu? :)) Nu, nu sunt cea mai deprimata fata din lume, dar ma aflu intr-un moment al vietii mele in care nu mai stiu cine sunt, ce ma defineste, de ce nu pot fi fericita si mai ales, de ce nu pot trece peste despartirea de fostul meu iubit, primul de altfel.

Am 27 de ani. Stiu, nu mai sunt o copila fara minte. Ar trebui sa gandesc matur si rational si sa merg mai departe cu viata mea. Dar nu pot. Nu stiu cum sa fac asta.

Sa incep prin a va povesti putin cum a inceput totul, ca sa intelegeti mai bine despre ce e vorba.

 

L-am cunoscut la 21 de ani. Prima relatie serioasa. M-am indragostit nebuneste. Parea ca si el. Au inceput jignirile din partea lui, injuriile atunci cand ceva nu era pe placul lui, din ceea ce faceam eu. Am fost socata la inceput, pentru ca nu vazusem un astfel de comportament in familie. Am inceput sa cred ca poate chiar sunt proasta sau penibila, asa cum imi spunea el. In general era foarte de treaba, amuzant,generos, spontan, distractiv. Avea multe parti bune. Dar se enerva foarte usor si atunci ma jignea destul de urat si chiar ma injura. Stiu, probabil va ganditi, de ce naiba ai stat langa el aproape 4 patru ani? Atat a durat relatia noastra. Eram atat de indragostita si imi era ingrozitor de teama ca ma va parasi, pentru ca asa ma ''ameninta'' aproape de fiecare data cand ne certam.

La un moment dat l-am parasit eu, pentru ca nu mai suportam. Imi spunea de fiecare data ca ii pare rau, ca isi doreste sa se schimbe si ca spune toate lucrurile acelea la nervi si atat. Sa nu-l mai bag in seama.

N-am putut. Am renuntat. Dupa aproximativ doua luni m-a cautat, spunandu-mi ca imi simte lipsa foarte mult. Am inceput din nou sa vorbim, dar fara sa ne vedem, aproximativ cinci luni. Am simtit in toata acea perioada ca ma iubeste si ca isi doreste sa se schimbe si ca as mai vrea sa dau o sansa relatiei, pentru ca inca il iubeam foarte mult. Mi-era foarte teama sa ma implic din nou in povestea asta, pentru ca nu mi-a fost deloc usor in perioada in care am stat despartiti. Dar mi-am dorit sa incerc. Dupa promisiuni ca totul va fi bine de data asta si o perioada de trei luni, in care aparent totul a fost minunat, a decis sa ma paraseasca. In urma cu cateva saptamani, avusesem o discutie mai aprinsa si mi-a spus din nou ''du-te dracului''. M-am indepartat din nou de el, eram confuza, nu mai stiam daca am facut bine sau nu ca ne-am impacat, dar imi era foarte teama de o noua despartire, care s-a si produs. Adica m-a parasit.

 

De atunci au trecut doi ani. Ne-am mai intalnit de cateva ori, am mai vorbit, doar pentru ca mi-am dorit eu. Nu s-a intamplat nimic intre noi. Am vrut sa-i arat ca nu m-a afectat asa tare despartirea si ca putem ramane prieteni, dar nu faceam altceva decat sa ma mint singura. Il iubesc ca o nebuna. Nici macar mie nu-mi vine sa cred. Acum cateva luni mi-am facut curaj si i-am spus tot ce simt, pentru ca nu mai puteam sa traiesc asa. Dar mi-a spus ca ma vede doar ca pe o prietena si atat si ca a trecut destul de usor peste despartire, insa nu are nicio relatie. De atunci lupt cu mine sa mi-l scot din minte, sa-l uit, sa nu mai simt nimic pentru el si nu reusesc. Vreau din tot sufletul sa scap de toata durerea asta pe care o simt! Acum o saptamana am aflat ca are o noua relatie. Mi-e greu pana si sa scriu asta. Nu stiu cum sa trec peste. Ma gandesc si ma intreb daca acum se va purta frumos, daca ar fi putut sa se schimbe cu adevarat in tot timpul asta. Sunt foarte trista si simt nevoia sa astern in cateva randuri tot ce simt. Nu pot sa spun nimanui, pentru ca toti imi spun ca nu e normal sa mai simt ceva pentru el dupa atata timp.  

 

Stiu ca poate nu e normal, dar fiecare trece peste o despartire in felul lui. Probabil nu sunt atat de puternica. Cred ca ma simt vinovata ca n-am dat tot ce-as fi putut in acele trei luni cat a durat impacarea. Imi era teama sa nu se intample iar ceva si sa nu sufar si mai tare, asa ca am incercat sa fiu putin mai rezervata, sa il las pe el sa ma recuceresca, si sa stie ca nu mai tolerez acel comportament. Dar se pare ca am fost prea indiferenta, in viziunea lui. Probabil ca am insistat prea mult asupra acestui lucru.

 

Intrebarea mea e cum sa fac sa merg mai departe.Mi-as dori din tot sufletul sa apara cineva in viata mea, de care sa ma indragostesc. Voi mai putea iubi din nou asa mult? Ati trecut prin asa ceva? Va rog din suflet, daca puteti sa-mi dati un sfat. Sunt nebuna?

 

Multumesc mult celor care care au reusit sa citeasca tot.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 34
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Nu esti nebuna, dar o mica fixatie tot ai facut. Ai devenit dependenta de el. Esti vulnerabila pentru ca, asa cum ai spus, a fost prima ta relatie serioasa. Cred ca te-ar ajuta sa-l uiti si sa te indepartezi afectiv de el daca te-ai concentra mai mult pe partea negativa a relatiei voastre si anume violenta verbala. Sa-ti amintesti cum te simteai cand te jignea si te trimitea la dracu'. Sa stii ca nici o fata nu merita asta ! Ai vazut ce s-a intamplat atunci? Ai inceput sa te indoiesti de tine insati si sa crezi ca meriti asa ceva. Ti-a distrus respectul de sine. E o forma de abuz. In timp ce tu erai jignita, alta era alintata si complimentata desi nu era cu nimic mai buna decat tine. Dar iubitul ei era mai bun decat al tau, era asa cum ar fi trebuit sa fie al tau. Vei vedea imediat diferenta cand vei intalni un altul care iti va vorbi mereu frumos. Si va avea si alte parti bune. Exista!! Pe prietena lui de acum nu ai de ce sa fii invidioasa. Eu as compatimi-o pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, o va trata la fel. Lucrurile astea nu se schimba, deci n-ai pierdut nimic. Capul sus! Iesi in lume asa cum o faceai inainte de 21 de ani! Si vei putea iubi din nou, chiar mai mult.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

victima isi iubeste abuzatorul. Draga mea, ceea ce facea el este abuz. Sentimental si psihologic. El obtinea o victorie de cate ori tu te indoiai de tine. Fugi. Nu se va schimba. Si de la violenta verbala, pasul urmator e cea fizica. Actuala lui prietena va fi ca si tine. Lupul isi schimba parul, dar naravul ba.

 

Repeta-ti ca el nu mai exista, evita sa-l mai intalnesti, plangi pana te racoresti, apoi scutura-tu pletele in vant si ocupa-te de tine, lustruieste-ti mereu imaginea, cea din oglinda si cea din suflet, iesi din casa, ocupa-te de cariera ta, intalneste-ti prietenii, si spune mereu: "gata, capitol inchis". Are dreptate marius, a murit si gata.

 

Hai ca poti!

 

Ia gandeste-te, asta meriti tu? insulte si desconsiderari?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Si eu cred ca e un fel de dependenta. M-am blocat undeva, insa nu reusesc sa-mi dau seama ce anume ma tine blocata. Cred ca ma invinovatesc singura pentru faptul ca l-am ''provocat'' sa ma paraseasca, fiind putin mai rezervata. Da, mi-e frica si nu stiu de ce anume. M-am indepartat si de prieteni, ies foarte rar, M-am inchis in lumea mea, din care nu mai stiu cum sa ies. Mi se pare imposibil in momentul acesta sa intalnesc pe cineva de care sa ma indragostesc si care, pe langa calitatile pe care le-ar putea avea, m-ar trata frumos chiar si atunci cand fac ceva gresit. Am citit o gramada de carti de dezvoltare personala in perioada aceasta.Eu realizez ca am toate resursele necesare pentru a iesi din asta, insa nu stiu cum scot la suprafata acea forta. Simt ca nu mai am putere. Am obosit atat de tare. O perioada am incercat sa-l aduc inapoi si n-am reusit, iar acum sa mi-l scot din minte. Stiu ca n-a fost normal comportamentul lui, si faptul ca eu am acceptat atata timp cu atat mai putin. Dar ma gandesc mereu la faptul ca daca el s-a schimbat. Oare ce l-ar fi determinat sa nu mai jigneasca? Am in minte tot felul de intrebari stupide.

 

Daca ar fi mort si ingropat? Probabil ca m-as resemna la un moment dat pentru faptul ca l-am pierdut. Habar n-am :)

 

Multumesc pentru mesaje.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

 

Daca ar fi mort si ingropat? Probabil ca m-as resemna la un moment dat pentru faptul ca l-am pierdut. Habar n-am :)

 

Multumesc pentru mesaje.

Atunci gandeste astfel. E mort si ingropat. Nu-l poti aduce inapoi, e dus de tot, o amintire oricare ar fi aceea dar,  nu mai exista. 

 

Nu poti sa faci nimic cu un mort!  

 

Eventual ai amintiri ... dar in viata ta de azi maine si pt totdeauna este dus ireversibil.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

E un proverb romanesc"cui pe cui se scoate" [:D] ,cind ai sa te indragostesti din nou(proces ce nu trebuie sa fie voluntar neaparat )ai sa-l uiti in secunda doi. [:)]

 

Ca eu nu pricep ce poti suferi atita dupa unul care te-a jignit si tratat in felul asta,este o treaba,insa trebuie sa-ti raspunzi tu singura ,ce te leaga de el,ce te face atita sa suferi!!!!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

 

Ca eu nu pricep ce poti suferi atita dupa unul care te-a jignit si tratat in felul asta,este o treaba,insa trebuie sa-ti raspunzi tu singura ,ce te leaga de el,ce te face atita sa suferi!!!!

 

Asta ma intreb eu. De ce sunt inca atat de atasata emotional de el si nu gasesc niciun raspuns. Poate ca ma simt foarte singura. Majoritatea prietenelor mele au acest gen de relatii cu partenerii lor, adica au fost jignite sau chiar palmuite. Am ajuns sa cred ca o relatie normala, bazata pe respect si dragoste neconditionata nu exista. Si nu inteleg de ce ma invinovatesc atat de tare pentru despartire.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...



×
×
  • Adaugă...