nu asculta

[Ramonika]

buna mamici,

baietelul are 2 ani si 10 luni si principala problema este ca nu asculta aproape deloc.

incercam sa-l invatam minimum de reguli de comportare civilizata, insa el prefera sa se obrazniceasca. 

pe scurt, o pocneste pe sora lui (de 7 ani), ea il mai loveste inapoi cand se apara si iese mare scandal.

arunca mancare pe jos, desi am zis ca se mananca numai in bucatarie, isi ia mancare in casa, rastoarna punga de pufuleti pe jos si nu ii strange la loc, daca prinde sticle cu apa uda pe jos, se uda pe haine. 

arunca cu obiecte prin casa, lovind persoane sau obiecte. sacul de jucari il varsa si nu se joaca deloc, ci ii face placere doar sa le rastoarne.

astea sunt doar cateva exemple.

are si partile lui bune si bineinteles ca il iubim, insa ma exaspereaza cand se comporta cum am descris mai sus. pentru ca am obosit sa muncesc mereu dupa el, sa strang, sa spal, sa aspir etc, mai ales ca face aceste lucruri intentionat, nu din greseala; sa zicem ca a scapat punga de covrigei pe jos, nu ar fi problema, se mai intampla, insa cand ma uit la el si ii spun sa nu arunce pe jos si el chiar in acel moment arunca, sfidandu-ma, e imposibil sa nu ma enervez.

cum sa mai procedez sa il mai temperez, sa il fac sa inteleaga, pentru ca deja sunt maxim de frustrata ca mereu curat dupa el si tot curat nu e, si nici o pedeapsa nu are efect.

nici santajul emotional, nici pedespe de genul "nu te mai las la TV" nu functioneaza. nici daca ma prefac ca plang nu merge, nu il intereseaza... 

astept sfaturi, nu stiu ce as mai putea incerca... 

[ioana]

Fetita a fost mai cuminte cand avea varsta lui, nu-i asa?   E "sindromul" clasic al parintilor care au mai intai o fetita relativ cuminte si intelegatoare, iar al doilea copil, baiat, ii ia prin surprindere...

 

Am multe exemple din aceasta categorie. Mai povesteam eu pe aici de o amica: primul copil, fetita, o dulceata de copil. Nu putea intelege cum de alti copii sunt asa neintelegatori, nu asculta, nu le pasa. Parintii-s de vina, ce oameni, domnle, sa nu poti educa un copil, zau asa... Si apare numarul 2, baiat, care le rastoarna toata teoria despre educatie si despre cat de eficienti sunt ei ca parinti. Noul discurs: nici un copil nu seamana cu altul, nu mai judec pe nimeni, nu am ce sa-i fac etc.

 

La mine a fost invers: intai baiatul (conform standardelor masculine  ), apoi fetita... relaxare, frate, pai sa tot cresti asa copil, inca 7 mai fac, daca-s tot asa...

 

Nu am solutii, voiam doar sa te inveselesc. Rabdare, rabdare, rabdare... Pana pe la vreo 12 ani, asa... [batcap]

[BlackCat4evR]

Pai in loc de tv, incearca sa faci in asa fel incat "pedeapsa" sa aibe legatura cu ce face gresit.

 

De exemplu, cand arunca jucariile, i le iei si le pui undeva unde sa nu ajunga. In acelasi timp ii spui ca atata vreme cat arunca jucariile, nu se mai poate bucura de ele.

 

Da pufuleti pe jos? Foarte bine, nu mai mananca pufuleti. Ii iei punga. 

 

Cu lovitul, noi am folosit niste reguli desenate haios inca de la 2 ani. Nu lovim era prima din ele. Cand le-am lipit, am vorbit despre fiecare din ele, asa ca sa ma asigur ca a inteles.

 

Ideea este sa nu te legi de foarte multe comportamente neplacute o data, in acelasi timp. O iei usor, cu cateva reguli, si pe masura ce le arhiveaza pe acelea, te poti concentra la urmatoarele. Si e importanta consecventa. Aceeasi "fapta" are aceeasi consecinta, indiferent ce adult il supravegheaza. Asta puteti stabili de comun acord toti. (inclusiv el, ca sa stie de la bun inceput ce consecinte vor urma atunci cand face o traznaie). 

 

Alt lucru foarte important, nu ameninta in gol, adica sa ameninti ca daca el face ceva, tu vei asa si pe dincolo, fara sa pui pana la urma in practica ce ai zis. El trebuie sa stie ca tu vorbesti serios (desigur, in momentele cand nu sunteti la joaca...), asa ca alege-ti amenintarile cu maxima grija, in asa fel incat sa le poti pune in practica imediat ce el a "comis-o". Nu peste 5 minute, nu dupa o ora, nu cand vine tati acasa. Chiar atunci. 

 

Fie-mea (care a inceput foarte incapatanata, dar acum e un inger) mi-a zis intr-o zi ca ea chiar nu poate sa fie cuminte tot timpul. Ok... Are dreptate copilul (imi zic... Fir-ar, nici eu nu pot sa fiu cuminte tot timpul...) Asa ca i-am propus sa avem o jumatate de ora fara reguli. Cu cateva reguli, desigur: nu lovim fiinte, dar putem lovi lucruri (de exemplu perne), si tot ce stricam in acea jumatate de ora trebuie sa reparam la sfarsit. Si limbajul... la liber. I-am zis ca putem avea aceasta jumatate de ora zilnic, dar ca trebuie sa ma anunte ea atunci cand simte ca nu se mai poate stapani si trebuie musai sa faca o traznaie. Mi-a cerut de numai doua ori, si nu au fost deloc niste jumatati de ora ingrozitoare. Totul a fost un fel de joaca. 

Editat de Octombrie 17, 2016

[dianama]

I.am zis odata lu al meu asa un pic mau tare.

_Te rog sa te potolesti imediat!

_Nu pot mami ,vreau dar nu pot. ..si ca sa imi demonstreze dadea ij continuare din picioare (statea pe scaun eram la pediatra )

 

Welcome in The club! !:D

Fii ferma pe pozitie ,fii atenta sa nu se loveasca dar deocamdata nu prea ai ce face .

Va creste si va inceta!

[CorinaDani]

cine sta cu baietelul pe timpul zilei ? cat timp petrece la tv, de spui ca una dintre pedepse este "nu te mai las la tv" ? surioara cum se comporta cu el, in general ?

cat timp petreci impreuna cu cel mic, intr-o zi ? dar cu surioara lui ?

 

cate dintre pedepsele anuntate de tine se si intampla in realitate ? daca doar ii spui, fara sa pui in practica pedeapsa, ti-a prins punctul slab. ca si pe celalalt, stie ca te enerveaza daca face mizerie si dezordine, pentru ca ai lasat sa se vada asta.

 

pedepsele enumerate de tine nu mi se par facute sa-l convinga sa se schimbe, sa nu mai faca mizerie si dezordine. pentru el, inca nu au logica aceste pedepse. nu face legatura intre cauza si efect.

 

pe de alta parte, s-ar putea si sa vrea sa-ti atraga atentia si a invatat pe ce butoane sa apese ca s-o obtina. chiar si la modul negativ.

chiar daca e mic, e suficient de mare incat sa inceapa sa inteleaga faptul ca anumite comportamente nu sunt acceptate si ca exista si o pedeapsa pentru asta.

 

 

uite cateva idei si informatii dintr-un articol :

 

"La 3 ani independenta inmugureste si reprezinta o sursa de mandrie. Provocarea o constituie cresterea controlului asupra sentimentelor sale. Desi e in stare si vrea sa duca la bun sfarsit cerintele voastre, cum ar fi sa faca baita inainte de culcare, nu conta pe cooperare permanenta. Intelege ideea de cauza-efect: de exemplu, ca atunci cand e obraznic va fi pedepsit, iar comportamentul bun va fi intotdeauna aprobat. Crizele de tantrum pot fi la fel de comune, dar vor pierde din intensitate, lasand loc vaicarelilor si maraielilor; incepe sa-si controleze mai bine frustrarile. 

Ce sa faci?

• Explica-i si ajuta-l. Nu-l pedepsi pentru ca nu duce la capat ceea ce i-ai cerut. Explica-i cerinta in termeni simpli, demarati impreuna actiunea si recunoaste-i efortul pe care il depune. Prima data cand cel mic foloseste cariocile cele noi pentru a decora peretii sufrageriei, spune-i de ce nu are voie sa faca acest lucru si ce se va intampla daca repeta actiunea (de exemplu, va trebui sa ajute la spalarea peretilor si nu va mai avea voie sa foloseasca cariocile in ziua respectiva). Daca peretii vor fi mazgaliti cateva zile mai tarziu, reaminteste-i ca folosim cariocile doar pe hartie si explica-i din nou consecintele care se impun pentru neascultarea sfatului parintesc. Mentine regulile si consecintele formulate anterior si nu te abate de la aplicarea lor.
• Repetati comportamentul bun. Utilizati jocuri pentru deprinderea rutinelor zilnice. De exemplu, incercati un joc in care cel mic trebuie sa indeplineasca trei sarcini simple in timp ce cantati un cantecel: sa ia un castronel, o lingura si sa se aseze la masa, spre exemplu sau sa ia periuta de dinti, sa deschida robinetul si sa se spele pe dinti. Comportamentul pozitiv trebuie si recompensat prin apreciere: “Ce ma bucur ca ai impartit jucaria cu Alex la locul dejoaca” se va dovedi mult mai eficienta decat un simplu “Bravo!”.
• Pedepsele sa fie scurte. Un copil de 3 ani e destul de matur acum pentru a suporta usor un time-out de 3 minute (cate un minut pe an), altii recomanda prelungirea pauzei pana cand copilul se linisteste singur, pentru a-l invata ce inseamana autocontrolul.
• Spune-i ce si cum sa faca in loc sa-i strigi sa nu mai faca: “Te rog sa te asezi pe canapea si sa pui picioarele pe podea” in loc de “Nu mai sari pe canapea!”.

La aceasta varsta, copiii inteleg limitarile si regulile. Sunt mai increzatori in fortele proprii, insa au inca probleme de gestionare a impulsurilor. Raspund bine cand vad exemple de comportament bun in preajma si le place sa primeasca mereu incurajari pozitive. 

De la 2 la 6 ani dezvoltarea creierului continua. Corpus callosum (face legatura intre cele doua emisfere ale creierului) de dezvolta si permite copilului sa proceseze mai multa informatie. Mielinizarea celulelor nervoase continua, de asememena, ceea ce se traduce printr-o coordonare fizica superioara.

Pe masura ce cresc abilitatile verbale ale copilului, ii poti explica din ce in ce mai multe lucruri. La 3 ani necesita inca repetitii pentru a-si aminti lucrurile, de aceea este important sa ai rabdare si dispusa sa repeti vorbe si actiuni. Cei mici nu inteleg intotdeauna sensul complet al cuvintelor, de aceea trebuie sa folosesti exemple concrete, din viata de zi cu zi pentru a-i ajuta sa inteleaga un lucru si pentru a le dezvolta logica. 

Cand este suparat, incurajeaza-l sa-si exprime frustrarea prin vorbe si nu prin fapte. Incepe prin a-ti face timp sa-l asculti cand are ceva sa-ti spuna.

Copiii intre 2 si 6 ani inca isi dezvolta coordonarea si motricitatea. Adora sa participe, vor sa faca aceleasi lucruri pe care le fac copiii mai mari sau adultii din jurul lui. Fii rabdatoare! Murdarirea este buna! spunea o reclama binecunoscuta. Daca este posibil, lasa-i sa te ajute la spalatul vaselor sau la pregatirea cinei. Lipsa de coordonare poate face ca munca lor sa nu arate la fel de bine precum a ta, insa ii vei ajuta sa-si dezvolte sentimentul implinirii, ducerii la bun sfarsit a unui lucru. Iar daca ti se pare prea energic, o plimbare in parc sau mersul la un loc de joaca, practicarea unui sport sunt intotdeauna o solutie."

[geuta]

Parerea mea este ca vrea sa va ateaga atentia cu orice pret.

Dar sa stii ca nimic din ceea ce face nu e iesit din comun. Si fetita mea de 1.10 luni are tot felul de trantumuri. Mai nou musca-si musca rau.

 

Ce am observat eu este ca atunci cand vorbesc cu ea trebuie sa o fac in propozitii simple ca sa priceapa mesajul. Asa daca ii tin o teorie pe o ureche intra si pe alta iese (e valabi; si pentru sora-sa de 7 ani). Deci scurt si la obiect.

Si altceva cand urmeaza sa-l rogi sa faca ceva, acorda-i putin timp sa proceseze informatia. Adica in loc sa-i zici du-te si fa X lucru, il anunti ca in 5 min il rogi sa stranga. Astfel ii acorzi si putin timp sa termine ce are de facut, dar si ii anticipezi urmatoarea miscare

Arunca pufuleti- nu mai cumperi.

Oricum regulile trebuiesc concise si respectate de toti membri familiei.

[BlackCat4evR]

Iti recomand si o carte (de fapt doua) ale autoarei Kay Kuzma: "Intelege-ti copilul" si "Ascultarea de bunavoie". Sunt usor de lecturat si pline de idei bune. 

[roxanaz]

are doar 2 ani si 10 luni. chiar daca face unele lucruri "intentionat".... sunt intentionate in imaginea lui de a fi primul.

la noi situatia a fost invers, adica baiatul cel mare a avut o perioada linistita, iar sora-sa, mica si nebunatica, tot rasturna casa pe dos.

alege-ti bataliile... nu te lupta cu orice pufulet de pe jos sau cu jucariile nestranse.

edit: sigur ca pentru il pedeapsa cu tv-ul e greu de inteles, e un lucru pe care il doreste când vrea el.. si aplicarea peste ceva timp chiar nu are rost. si nu mai incerca sa plangi.... nu e un lucru corect, si nici de bun augur.

[BlackCat4evR]

Si mai e ceva, recitind mesajul tau... santajul emotional, prefacutul ca plangi... nu e deloc o idee buna.... Renunta la teatru, altfel va invata chichita foarte repede, si s-ar putea sa te trezesti foarte curand de partea cealalta a baricadei. Asta o data.

 

Alta data, tu trebuie sa-i cladesti increderea in el, nu sa-i zdruncini increderea in tine. Il incarci cu o vina pe care nu o poate duce. Sa stie ca el te-a facut sa plangi (presupunand ca nu s-a bunghit ca te prefaci) se transforma in timp, in sufletulul lui, intr-un sentiment urias de vina. El trebuie sa creasca stiind ca parintii lui il pot proteja de orice. Siguranta este una din fundatiile pe care se cladeste un viitor adult puternic. Ori daca el crede ca tu te "darami" atat de usor, ajunge sa creada ca trebuie sa faca totul singur. Ca nu poate conta decat pe el. Pentru ca tu pur si simplu nu ai puterea necesara. Si asta duce in doua directii, una ca ii alimentezi nesigurantele, poate chiar angoasele, sau va ajunge sa fie teribil de incapatanat, arhivand ideea ca el stie mai bine, poate si, deci, face. 

El e la varsta la care cauta puterea. Isi testeaza limitele, si pe ale celorlalti, in acelasi timp. Posibil sa-i placa momentan faptul ca are puterea de a te face sa plangi. Dar cu timpul, asta se va transforma in frica. O frica grea.

Iar santajul emotional? Dragostea ta pentru el exista doar cand se comporta bine? Nu. De ce ai vrea sa creada asa ceva? E o greutate fantastica pentru niste umeri asa micuti sa creasca crezand ca ceva in comportamentul lui te-ar putea face sa nu-l mai iubesti, poate chiar sa nu-l mai vrei... si atunci el ce se face? Sa se teama ca o greseala ar putea sa te faca sa nu-l ma iiubesti... ce povara... Nu i-o pune pe umeri...

Tu nu vrei ca el sa se comporte bine de frica sa nu te strice pe tine, sau sa nu te piarda, sau de mila ta, ci pentru ca e capabil sa ia singur deciziile corecte, nu? Ei, bine, alegand consecinte simple, in directa legatura cu ceea ce tocmai a facut, aplicate imediat, este singura cale de a-l invata cum sa decida sa se comporte. Nu santajandu-l emotional. E un joc periculos, mult mai periculos decat o punga de pufuleti varsata pe jos.

Editat de Octombrie 17, 2016

[Mik]

Ramonika, ce povestesti tu pare mai ciudat asa. Nu inteleg cum : are acces la pungi cu pufuleti si sticle cu apa ?  Pufuleti sa dau cite doi-trei doar la bucatarie. Sticla cu apa nu iese din bucatarie.

 

Cit timp regulile nu sunt clare si totul pare permisiv, copilul a inteles asta si profita. 

 

Cind se joaca iti faci timp sa-i spui sa strinsa si stringi cu el, distruge sau arunca lucrurile fara rost, i le confisti si basta. Daca nu mai are nimic de facut se potoleste.

 

Fii clara cu tine insati si ferma.