Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Copil intors impotriva mamei


Recommended Posts

Buna ziua, 
 
Intru pe acest forum dupa multi ani pentru a-mi e pune anonim povestea. 
 
Fiul meu a aparut dupa 4 ani de casnicie si am fost "condamnata" pentru nesupunere deoarece nu am vrut sa avortez si sa fac altul dupa 1 an, cand tatal lui va ridica mult dorita casa. Am divortat cu greu cand baiatul meu avea 5 ani, dupa ani de abuz. Fiind studenta la Psihologie am fost constienta ca baiatul meu are nevoie de tata si am permis vizite mai dese decat prevedea legea. Am avut foarte multa bunavointa. Rezultatul? Dupa ce a gasit o "doamna" care teoretic nu putea avea copii, a inceput un lung proces de alienare parentala (discursuri ca "mama e rea" pentru ca ii ceream sa-si faca temele, promisiuni ca la ei va fi mai bine, cadouri, era incurajat sa se planga de mine, inclusiv sa spioneze si sa dea raportul cu tot ce fac eu zilnic). Am avut vreo 5 ani de procese in care cei doi soti s-au prezentat impreuna prin tribunal cu tot felul de aberatii, inclusiv cum ca nu i-as fi returnat tatalui la timp hainute pe care le cumparase cadou pt copil si pe care trebuia sa le poarte doar cand era cu el. Ascultam in sala de tribunal cum o individa care nu crescuse in viata ei copii povestea cum e ea capabila sa fie o mama mai buna pentru copilul meu care in momentul respectiv avea peste 10 ani si care pana atunci crescuse in conditii normale in grija mamei lui. Au fost seri in care adormeam plangand dupa ce fiul meu Imi spunea "Mi-a gasit tata o mama mai buna care e profesoara, nu invatatoare ca tine" (cuvinte invatate de la tata). (Din pacate, baiatul a fost invatat sa fuga de la o casa la alta cand nu obtine ce doreste.) 

 

Desi am castigat procesele am realizat ca ajung sa fiu abuzata psihologic de propriul fiu care, ca orice copil, dorea o casa fara reguli. Dupa ce m-am asigurat ca a intrat la un liceu bun (am depus mari eforturi pt asta) l-am lasat sa plece pe "taramul fagaduintei" (avea 15 ani). Singura si epuizata dupa ani de hartuire am plecat din tara doar ca sa scap de cosmarul prin care treceam, pentru ca fostul si-a cumparat locuinta la 10 minute de mine ca sa ne poata supraveghea mai bine. Oricum, la testarea psihologica, s-a dovedit ca e obsesiv-compulsiv.
Apoi s-au intamplat multe:
- "Doamna" a reusit sa aiba propriul copil prin FIV si sper sa reuseasca macar sa-si imagineze prin ce am trecut eu.
- Am fost cautata de un domn care si-a prins sotia inselandu-l cu tatal fiului meu (actualmente tot casatorit cu "doamna") - am pastrat acelasi nume de familie, iar domnul de fapt o cauta pe ea. Mi s-au trimis 100 de pagini de conversatii pe WhatsApp cu amanta (colega de serviciu), cu descrieri pornografice explicite si cu plangeri din partea domnului ca actuala nevasta "e de moda veche" si nu il satisface. Nu am vrut sa ma amestec, am spus doar Doamne-ajuta ca am scapat la timp de asa un specimen. 
-Fiul meu a realizat ca ce i se promitea initial erau minciuni si ca in cealalta casa i se cer aceleasi lucruri - sa-si faca temele, sa mentina camera acceptabil de curata, sa se trezeasca la timp etc. Tatal primea poze la lucru de la actuala nevasta, ofticata, cu dezordinea pe care a lasat-o fiu-meu. 
-Am fost sunata alternativ ba de tata, ba de fiu pentru ca au conflicte si au nevoie de ajutor.
-Actuala nevasta a primit titlul de "crizata" de la cei doi barbati ai casei. 
-Ce ma doare cel mai tare, fiului meu i se dau antidepresive usoare, dar tot sta acolo pentru ca vrea sa fie cu prietenii lui. A ajuns singur la concluzia ca e bine ca eu nu am ramas pe "onorabila" pozitie pe care o ocupa "doamna" - careia i-as spune acum, dupa ce a devenit si ea mama, "Ce tie nu-ti place altuia nu-i face."
 
Am vrut doar sa dau un exemplu real de copil vizibil afectat de manipularile meschine ale unui personaj care probabil a vrut doar razbunare. De fapt a lovit in propriul copil. S-a mai confruntat cineva cu asa situatie? 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 17
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

E in grija tatalui care e obsedat de control. Tatal i le da zilnic ca sa fie sigur ca nu uita sa le ia. Eu m-am luptat inainte sa nu i se dea altfel de medicamente. Fiul meu a fost f furios pe mine cand m-am opus antidepresivelor, nu reusesc sa-l conving nicicum. 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Da, cunosc un caz asemanator.

 

Copilul avea peste 10 ani in momentul divortului si a optat pentru a ramane cu tatal, atras de banii si promisiunile acestuia pentru o viata usoara, fara griji. Nu a fost deloc asa, dimpotriva.Tatal s-a ”saturat” repede de el, in perioada liceului au avut neintelegeri mari. 

Din pacate, anii de plimbat de la o casa la alta, de la o scoala la alta si-au pus amprenta asupra lui. A terminat cu greu liceul, fara sprijinul mamei nu ar fi reusit.

 

Baiatul are peste 30 de ani acum, casatorit, la casa lui, un copil. Nu mai stiu amanunte, dar banuiesc ca mama il sustine in continuare, inclusiv (mai ales) financiar.

 

P.S. Tatal si fiul nu mai tin legatura de multi ani. 

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Va implini 18 ani anul acesta. Il astept aici, ii pot oferi mult mai mult sprijin financiar decat sa o iau din nou de la zero in tara. Aici am o cariera si serviciu stabil, acolo nici nu stiu daca as mai gasi loc de munca. Stie ca sunt dispusa oricand sa-i ofer sprijin dar ne-a luat ceva timp sa restabilim legaturile. Cred ca legatura emotionala e mult mai importanta acum. 

Au fost ani intregi in care tatal si familia lui ii spuneau tot felul de lucruri negative despre mine. Alienarea parentala poate avea efecte grave asupra psihicului unui copil. A fost folosit. 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu am o cunostinta , dar aversiunea a fost impotriva tatalui. Picatura chinezeasca a functionat de a lungul anilor. Pana la urma tatal are o relatie cat de cat ok, din pacate la distanta pt ca mama a decis sa emigreze.

 

Miha03,

nici eu nu m as intoarce inapoi, copilul e deja major, in limita posibilitatilor tine legatura si ajuta-l. 
Dar antidepresivele astea se pot obtine fara prescriptie ? 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

n-am inteles, tot plecata din tara esti, miha03?

 

daca da si copilul e acum major, nu vad ce mai este de facut. cum si-au asternut, asa sa doarma si sa ma lase in pace. mai ales ala cu sotia inselata, lol, Mama Dolores, sa la rezolvi tu problemele tuturor. copilul daca vrea sa vina la tine, bine, daca nu...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Da, sunt plecata. Am plecat din tara cu inima franta si mi-a luat mult timp sa-mi revin. L-am ingrijit cu drag timp de 15 ani. Intelegerea cu tatal lui a fost ca nu ne vorbim de rau in fata copilului. In cazul lui lucrurile S-au schimbat cand a intalnit-o pe profesoara de desen. Pe care, ciudat, apoi a inselat-o cu o "prietena" comuna, colega lui de serviciu, cu care domnul merge in delegatii si team-buildinguri. Ii scria respective mesaje noaptea tarziu, in timp ce era langa nevasta si fetita nou-nascuta.

Alienarea parentala lasa rani adanci, din pacate si la copii. Specialist ii spun ca in cazul parintelui respins duretea este asrmanatoare cu cea pe care o traiesti in urma decesului unui copil, pentru ca orice legatura sufleteasca si orice cale de comunicare este stearsa. Fiul meu a revenit si mi-a spus de 2 ori ca ii pare rau pt cum s-a purtat, dar a oscilat de atata ori incat nu mai stiu ce sa cred.

EU acum sunt recasatorita in UK, am o cariera, nu am alti copii, sotul meu nu are copii. I-am cerut de multe ori sa vina aici dar nu a vrut, a fost speriat de povesti le care i se spuneau dincolo. Il ajutam cu drag dar singurul lucru de care ma tem este sa nu preia modelul tatalui sau.

Antidepresivele sunt cu prescriptie medicala la cererea lui, desi l-am indrumat catre psihoterapeuti buni (lucrez in domeniu). Asa I-a spus tata. 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.



×
×
  • Adaugă...