Sunt trista...

[coltofeanu]

... nu se va schimba situatia peste ani. Am cunoscut un cuplu cu probleme asemanatoare. Incercau sa se schimbe de dragul copiilor. Ea traia prin copii si pentru copii, relatia sot -sotie fiind aproape inexistenta. A avut momente cand a dorit sa divorteze insa rudele, prietenii au sfatuit-o bine : " nu faceti copiii sa sufere , ei sunt singurii care vor suferi cel mai mult etc". Si nu au divortat. Copiii au crescut, ba i-au reprosat ca nu au avut o copilarie fericita pentru ca nu au simtit dragostea dintre parinti. S-au casatorit si au plecat la casele lor, vin in vizita fooooarte rar, iar parintii au ramas sa imparta un apartament singuri, tacuti , ca doi straini. Acum ea are aproape 60 ani si imi spune : " daca vreodata simti ca relatia nu mai merge, fa ceea ce crezi ca este mai bine pentru tine... pana nu este prea tarziu ". Se intreaba pentru ce a fost o mama si o gospodina desvarsita, o doamna de invidiat -in aparenta - daca a meritat sacrificiul...Ironia sortii este ca unul dintre copii crede cu tarie ca ea este cea vinovata.

[babyblue]

da, contrastele se atrag..si inca foarte puternic. am trait asa ceva. asa era exul meu, eram atat de innebuniti unul dupa altul, desi paradoxal ne certam tot timpul. si ne certam din chestii minore, care tineau de diferentele dintre noi. in rest, dc nu ar fi existat aceasta lupta ciudata intre noi, chiar eram potriviti. exact cum a spus elise: eu eram prea fiztoasa pt el, prea independenta, nu gateam, nu eram femeie de casa, nu-l respectam, nu-i respectam somnul (eu aveam mult de lucru si de invatat, trebuia sa mai stau si noptile), nu ii placeau amicii mei (am si renuntat la ei, temporar, pt el), nu-i placea meseria mea, nu-i placea nimic...si totusi era innebunit dupa mine. si eu dupa el. desi mi se parea comod, delasator, zgarcit si badaran. ma cerea tot timpul de nevasta si eu mereu il amanam. pt ca voiam sa vad ca se termina "lupta" aia intre noi si ne intelegem bine, iar el credea ca-l supun la teste si considera ca "asa ceva nu se face". in felul sau era si dezamagit ca e refuzat si provocat. alergam unul dupa altul, prin ploaie, prin noapte, ne certam si ne impacam...si am tinut-o f mult asa..pana ne-am epuizat reciproc. si am renuntat. fiecare in felul sau. el acum este cu o femeie care ii spala, ii calca,ii gateste, e modesta si "dedicata" asa cum eu nu am fost "niciodata" in mintea lui...si o prefera. pt ca asa cum mi-a spus: s-a saturat sa alerge dupa o femeie, cu care nu se va intelege niciodata, desi o place. si punct. si nu regret ca l-am "lasat" la un mom dat, pentru ca mi-am realizat niste vise profesionale, pe care el le considera "mofturi" si ma vedea la cratita, acolo unde nu o sa stau. ca asa am eu chef. si pt ca sunt barbati care ma plac asa cum sunt. si sunt convinsa ca "pasiune" cum am avut cu el, nu voi mai avea...acel dulce chin...insa voi avea alte satisfactii. eu zic sa te gandesti ff bine. si sa nu fortezi nimic. nici soarta, nici o relatie, nici intelegerea in relatie. unele chestii chiar trebuie sa vina de la sine. desi e f cool la un mom dat sa lupti pt ele.... _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

[maru]

Hai sa iti prezint latura cealalta: eu si sotul meu suntem opusul intruchipat: eu sunt vulcan-el e seninul eu vorbesc mult- el ma asculta mult mie imi place mancare proaspata zi de zi- el mananca orice gatit de mine mie imi place muzica, special cea simfonica- el merge la concerte cu mine, cu toate ca il apuca somnul lui ii place sportul-eu merg cu el la Harlem Globetroter in Feb, bilete le-am luat eu, sun supriza pentru el, de ziua noastra de casnicie (17 ani) mie imi place pestele- el mananca incearca orice imi trasneste mie sa cumpar lui ii place linistea din casa seara cand se lasa intunericul- eu stau langa el, cu toate ca mama ce as da muzica la max si as aprinde luminile, sau lumanari macar ( da e asa de bine) nu ii place sa fie cicalit- evit, ma abtinsa cicalesc, cat pot eu sunt soferul- el uraste sa sofeze mie imi place vinul, lui berea, cumparam din ambele mie imi plac animalele- el a spalat traca la pisica, dupa ce s-a convins ca un animalut ar fi un lucru bun pentru copil amandoi ne iubim copilul la nebunie, eu sunt politistul rau, el politistul bun, da Andrei de parerea lui tatsu se teme esenta: eu il iubesc, el ma iubeste, nu pot sa imi imaginez viata cu altcineva! Nu pot respira fara sa stiu ca el e bine. a, timp de 17 ani, in fiecare dimineata s-a trezit cu zambetul pe buze, a intrat pe usa de la servici cu zambetul pe buze! Doamne'ajuta! [url="http://community.webshots.com/user/TribulOstacheV"]POZE[/url]

[CristinaT]

Maru care e mesajul pentru autoarea subiectului? ce bine e la voi, sau sa mearga tot asa? [url="http://www.babiesonline.com/babies/o/oana/"] 7 ani si ... [/url]

[iepumic]

Elise,babyblue,[flo][flo][flo]. coltofeanu, ceea ce ai povestit tu....este o situatie din pacate nu rara....si poate cea mai "scary" dintre toate: sa ajungi spre batranete, cand copiii au plecat deja de acasa, sa traiesti in casa cu un om de care te simti straina....Of....vidra, incearca sa inchizi ochii si sa incerci sa iti vezi viata cu acest om peste 20-30-40 de ani. Iepumic [iepu] [url="http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/ankadam_2000/album?.dir=61c2re2&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//fr.pg.photos.yahoo.com/ph//my_photos"]Noi pozici cu Iepi-Mici[/url] [url="http://family.webshots.com/album/560575706QeorwD"]CONCEDIU 2007[/url] All's Well That Ends Well.

[Bluel]

Vidra, mie nu mi se pare dracu’ asa de negru [:D], eu sint de parere ca daca nu incerci, n-ai cum sa stii ... Hai sa iti povestesc cum a fost la noi, relatie lunga lunga, cunoscut in penultima clasa de liceu, prieteni-iubiti, el destul de gelos la inceput (fara motive), ceva certuri, impacari pe masura, ceva pasiuni comune, ajuns in situatia ta pe la 28 de ani, pt. ca ne era foarte comod asa, fiecare la casa lui, vazut zilnic, vacante petrecute impreuna, cei din jur repetau intruna „Boala lunga, moarte sigura” [zz]....Ei, la 28 de ani, ca si tine, eu simteam ca a venit momentul pentru mai mult, am discutat mai serios, si ca sa nu sune a ultimatum [:D], i-am spus „Hai sa facem macar o logodna, inchidem gura tuturor si la anu’ mai vedem” , asa am facut si la anu’ ne-am si casatorit oficial, cu nunta cu tot...mai vreau sa iti spun ca abia dupa inca aproape un an ne-am mutat impreuna la casa noastra, adica atunci cand ne-am permis sa cumparam apartamentul nostru din banii nostri, pt. ca nici unul nu vroia sa se mute cu parintii celuilalt, desi era loc, iar parintii nu ne facusera niciodata probleme, chiar au fost de acord cu relatia noastra inca de la inceput. Si uite asa acum avem deja 5 ani si ceva de casatorie si nu imi pare rau deloc, ba chiar am trait momente de neuitat, ne este BINE impreuna, ne iubim si acum chiar daca fluturasii nu ne mai bantuie ca la inceput (dar cand el e plecat in delegatii simt ca mor fara el), dar macar sexul e de nota 10, chiar daca el se uita la toate meciurile de fotbal si eu urasc fotbalul [bang] (dar abia am timp atunci sa pun mana pe o carte), chiar daca el imi mai reproseaza din cand in cand ca nu am grija de el cum fac alte femei cu sotii lor (adica nu gatesc, nu calc), chiar daca el este „brand-addicted” si cheltuitor (dar macar nu vine acasa fara sa imi ia si mie ceva frumos), iar acum incercam sa facem si un bb (chiar daca el n-a pus in viata lui mana pe un copil). Nu stiu cum este al tau, dar al meu macar nu spune nu atunci cand eu propun ceva, ci imi spune „facem cum vrei tu”. Si inca ceva...el este un peste foarte foarte calm, eu sint un rac calm, pana ma calca cineva/ceva pe coada si rabufnesc rau, noroc ca se intampla destul de rar si imi si trece repede [:D] Tu faci cum crezi tu ca e mai bine pentru tine, dar nu da prea mare importanta faptului ca nu sinteti la fel in toate, cred ca ar fi mare plictiseala...parerea mea [:D] Off-topic: Elise, Babyblue [pup]

[Ramonika]

sa fiu in locul tau, as face tot ce pot sa ma mut cu el. departe de parinti. ia-o ca o "casnicie" de proba. dar de proba sa fie. dupa un timp, ai sa vezi daca poti trai cu el sau nu. exista insa si reversul medaliei, ca sa zic asa, sa nu cumva sa iti fie mai greu sa te desparti de el dupa ce ati stat ceva timp impreuna, daca o fi sa se dovedeasca ca nu va intelegeti. asta tine de taria ta de caracter.

---

Ramonika [amoras] si pisicile [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/"]Vladutz[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/"]Bubulina[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/"]Maritza[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/"]Fulgushor[/url][pis]

[MissParker]

coltofeanu, [asia] Asa gandesc si eu. La ce bun "sacrificiul" de mama, care mai tarziu ii va frange umerii copilului prin povara imensa pe care o reprezinta? Am trait-o si stiu cum e. Copilul simte oricum cand mama lui e nefericita, indiferent de masca pe care o poarta aceasta. La mine s-a adaugat si reprosul direct al mamei: "De fapt nu am fost niciodata fericita cu taica-tu, am stat doar pentru tine" - ma nascuse dupa 7 ani de casnicie, in care evident nu avusese inca timp, saracuta, sa realizeze ca e nefericita, sau - mai rau pentru mine - a sperat ca "las' ca ma face copilul fericita, imi da copilul un sens in viata"!! Acu' vreo 10 ani asa imi zicea, ca eu am fost "oxigenul vietii ei" [bang] Aceasta povara mi-a bantuit adolescenta si tineretea si m-a facut sa ma uit permanent pe mine ca sa incerc sa ma rascumpar cumva fata de mama pentru marele ei "sacrificiu", la asta s-a adaugat faptul ca - neavand in casa un model de relatie adulta, armonioasa si bazata pe iubire adevarata - mi-am ales un sot care era copia la indigo a mamei mele si nu puteam constientiza ca de fapt nu sunt fericita, fiindca imi lipseau criteriile sanatoase pentru aprecierea unei relatii bune etc. Consecintele unui mariaj nefericit sunt dezastruoase pentru un copil. Asa ca, Vidra, gandeste-te daca asa iti imaginezi viitorul. Si evident, incearca sa iti dai seama daca esti cu adevarat fericita sau mai mult iti faci iluzii.

Felicia [gravi] 9+

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ***************************** IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

[url="http://www.helpsonia.com/povestea-soniei"]S-o ajutam pe Sonia[/url]

[Vidra]

Va multumesc din suflet pt dialogul oferit[flo] Bluel si cu Maru- multumesc pt impartasirea propriei voastre experiente de viata ( va dati seama ca aveam mare nevoie sa aud si ca se poate sa traiesti misto chiar daca cei doi sunt complet diferiti) sunt constienta ca situatiile pot fi f diferite, dar mi-ati oferit un pic de optimism Miss Parker -ai dreptate, uneori tind sa privesc realitatea altfel decat e si ajung sa o vad asa cum mi-as dori sa fie, alteori (din fericire rar) o vad asa cum mi-ar fi frica sa fie. Imi e un pic dificil sa o vad asa cum e ea de fapt. De-asta am si simtit nevoia sa stau un pic de vorba cu voi si inca o data va multumesc pt implicare. Babyblue, la cat de categorica te stiu (va citesc de ceva vreme) ma surprinde intr-un mod pozitiv ceea ce ai postat vis-a-vis de subiectul meu. Ma regasesc oarecum in ceea ce ai povestit( cum ma regasesc oarecum si in ceea ce a povestit Maru si Bluel) pana la urma cum ai ajuns la despartirea cea mare ( daca poti sa imi spui desigur) Elise, stii ce e cu adevarat trist din ce spui tu acolo si din ce simt si eu la randul meu uneori- faptul ca doi oameni chiar se pot iubi enorm si totusi sa se loveasca de o imposibila comunicare. Asta presupun ca e riscul major al celor diferiti care formeaza cupluri. Eu sunt cumva la curent cu povestea ta si stiu si cand sotul tau scria pe acest forum...eu cred ca va iubiti f mult dar ca treceti printr-o perioada grea datorita lipsei de comunicare. Ramonika, exact la asta ma gandesc si eu si asa o sa fac. Daca ma lovesc cumva de cea mai mica opozitie din partea lui, sunt mai mult decat lamurita. Nu are niciun motiv pt care sa nu fie dispus sa facem urmatorul pas, mutatul impreuna. Problema e si as ruga-o f mult pe Bluel daca mi-ar putea spune cum a fost aceasta trecere, ca noi acum suntem intr-o situatie ideala. Suntem impreuna ca un cuplu stabil, dormim impreuna, ne vedem non stop, oricand, suntem cumva asezati la casa noastra, dar fara sa resimtim problemele de rigoare ( spalat, calcat, facut mancare, facut ordine, stat singuri efectiv) . Atat eu, cat si el nu ne simtim singuri atunci cand unul dintre noi intarzie acasa, fiecare are intr-un fel sau altul propriul sau loc in care se simte bine ( eu cu catelul, cartile, filmele, el cu computerul, televizorul)si in acelasi timp putem fi impreuna si suntem oricand. Parintii se inteleg f bine, ne sustin si totusi eu simt asa cum spui ca simteai si tu Bluel ca nu mai poate merge asa. In momentul cand ne vom muta, presupun ca o vreme nu ne vom lovi decat de lucururile grele, eu sa-mi las catelul acasa, el sa nu se mai joace pana f tarziu. Eu sa ma straduiesc sa am grija de o casa, el sa ma ajute cu tot ce e necesar si ce sa mai... va imaginati. Sunt tare constienta in acelasi timp ca asta e singura modalitate in care sa rup pisica in doua .

[maru]

quote:

---

Originally posted by CristinaT
Maru care e mesajul pentru autoarea subiectului? ce bine e la voi, sau sa mearga tot asa? [url="http://www.babiesonline.com/babies/o/oana/"] 7 ani si ... [/url]

---

mesajul, draga mea, e ca nu diferentele conteaza atata timp cat: 1. ele nu sunt defecte de caracter 2. poti face compromisuri 3. exista iubire Daca cel ce iubeste se gandeste in primul rand la celalalt, atunci, nici o diferenta nu o sa stea in calea fericirii eu nu stiu cat am vrut sa transmit un mesaj cat sa ii dau un exemplu Doamne'ajuta! [url="http://community.webshots.com/user/TribulOstacheV"]POZE[/url]