Viitoare obsesie sau normalitate?

[Cygni]

Fetita mea implineste 3 ani luna viitoare. Este un copil foarte sociabil, placut, cooperant si empatic chiar in multe cazuri. Sensibila *daca un copil pateste ceva si sufera, sufera si ea; si foarte atenta la detalii. Insa uneori parca...prea atenta la detalii. Sa nu credeti acum ca n-am ce face si in loc sa ma bucur ca am un copil sanatos si fericit caut nod in papura dar sunt niste aspecte care uneori ma pun putin pe ganduri si as dori pareri de la persoane care au avut experiente asemanatoare.

Sa va dau exemple, are niste obsesii cum ar fi: sertarele sa fie toate inchise (eu uneori as mai lasa deschis sau din greseala nu inchid complet si ea vine in urma mea sa inchida) usile culisante de la dulapuri sa nu ramana niciodata trase incomplet, ea le verifica inainte de culcare, draperiile trebuie sa stea intr-un anume fel. Daca se joaca de ex. cu niste conuri de brad, le aranjeaza unul langa altul si se revolta daca alt copil ii strica ordinea (mai mult decat s-ar revolta atunci cand altul incearca sa-i smulga o jucarie). Avem tot felul de jucarii casute cu omuleti pe care iarasi ii pune in ordine unul langa altul, inainte era tragedie daca vreunul nu statea cum dorea ea, acum s-a mai temperat si intelege altfel. Cuburile, uneori construieste, alteori le insiruie unul langa si sub altul. Petrece timp suficient concentrandu-se la "pictura" cu acuarele desi din pacate n-are nicio inclinatie in domeniu. Nu suporta sa se murdareasca pe maini cu mancare, cu noroi sau nisip e ok.

 

Cred ca imi e putin teama sa nu dezvolte o tulburare obsesiv-compulsiva, observa totul, proceseaza detaliile si apoi comunica ce observa dar intr-un ritm halucinant, cum sa explic, dupa 3h in parc, ne asteapta discutii serioase despre intamplari de acolo si tot ce a "notat" in memorie in timpul jocurilor.

Sunt cateva intrebari in afara lui "de ce" pe care le repeta aproape obsesiv fie in jocurile inventate fie in cazuri reale: "ce a spus?", "cum a spus sau cum a cazut, etc", "ce ar fi zis daca..." uneori "cum se uita x,y?"

 

E o copila tare dulce, buna, afectuoasa, vorbareata din cale-afara si nu stiu, spuneti-mi daca o iau eu razna din cauza caldurii sau e bine sa tin in atentie aceste fixuri, nici nu stiu cum sa le numesc.

 

 

"Children do not need to be made to learn about the world, or shown how. They want to, and they know how."id="blue">id="Tahoma">id="size1">

[kariguld]

stai linstita, zic io, mama de baiat cam cum e fetita ta. al meu nici acuma, 13 ani, nu se suporta murdar, o mica pata de mancare pe pantalon, una mica mica...se ridica de la masa, se schimba apoi continua mancarea.

 

pe biroul lui sunt toate aliniate si puse la locul lor, in cutiute, in sertare ordine, cartile si toate lucrurile lui sunt puseid="Comic Sans MS"> doar asa cum vrea el. eu am renuntat demult in a mai baga nasul si al pune sa faca ordine (ce usurare!), chiar si in ai mai atrage atentia. acum avem alte ocupatii, studiem viitoare posibile meserii, carti despre planete, sf-uri.....

 

ai un copil genial, cauta sa-i canalizezi apucaturileid="size1"> spre lucruri constructive si care o vor ajuta mai tarziu.

 

 

---

Bazar general pe DCid="Script MT Bold">id="size4">

 

*********************

 

 

VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITAid="red">id="size3">

 

 

M-am nascut pentru succes!id="size3">id="purple">

 

 

 

 

 

 

 

 

[a_alinta]

eu ce sa mai zic? parca incep sa imi fac si eu ganduri de al meu care la 15 ani isi lasa ciorapii pe jos si totul vraiste si toate astea desi eu absolut in fiecare zi ii spun de cel putin 2 ori sa isi faca ordine. sincera sa fiu am obosit deja, iar el e ... ca deobicei.

tot sper ca va creste si va indragi ordinea, eu nici nu ma pot concentra la un birou unde toate lucrurile sunt puse in dorul lelii, iar el nici nu observa.

 

eu nu cred ca ai vreun un motiv de ingrijirorare , e o fetita deosebita, curioasa, ordonata si sensibila.

 

alina

[Cygni]

alinta, sunt oameni care pot trai in "dezordinea" lor, important e sa-si gaseasca lucrurile. la 15 ani nu stiu cati adolescenti sunt doritori sa faca ordine in camera[:D] eu in locul tau daca as fi nu as strange nimic de la el, ce s-ar intampla?

 

kariguld, iti multumesc pentru experienta ta...multe vizionari aici dar putine raspunsuri, poate s-au confruntat mai putini cu asta. eu citisem mai demult ca lucrurile acestea ar caracteriza un posibil sidrom asperger, dar toate celelalte caracteristici ale copilului nu se potrivesc insa...tot m-am gandit. nici nu cred, sincer, ca e un copil genial (si nici nu-mi doream sa fie) chiar daca in unele aspecte e dezvoltata peste media de sus a varstei, sunt destui alti copilasi care exceleaza in anumite deprinderi si domenii fara a fi geniali. eu observ totusi o tendinta spre perfectionism care cred ca ne va da de furca in viitor.

 

om vedea ce va fi. mai astept pareri.

 

 

"Children do not need to be made to learn about the world, or shown how. They want to, and they know how."id="blue">id="Tahoma">id="size1">

[Chuny]

Cygni, Aspies pot fi geniali si totusi sunt altfel.

 

Eu as zice sa observati cat de mult ii afecteaza cotidianul si relatiile cu ceilalti aceasta obsesie pt ordine. Cat de mult va afecteaza pe voi ca familie? e un copil maleabil, accepta usor schimbarea? Cum comunica cu ceilalti copii, se integreaza usor? Cred ca la intrebarile acestea ar trebui sa va ganditi serios.

 

A_alinta, sa nu te superi, dar ai raspuns cam superficial la acest subiect care poate fi unul cat se poate de serios.

 

 

Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/id="size1"> ***** MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIAid="red">

 

 

 

Nasterea ariciului Vladimirid="green"> *****[foto]id="blue"> id="size1">***** Anna, o nastere cu vitezaid="green">id="size1">

 

[Cygni]

Sybille, multumesc pentru interventie. La acest moment nu pot spune ca ii afecteaza mult cotidianul. Se integreaza f usor in parc intre copii dar si acolo are tendinta de-a "dirija" lucrurile, adica ia copii mai mari de mana, ii chestioneaza, spune cum o cheama si le zice, tu te dai pe acolo, mergi cu mine dincolo. Bineinteles ca exista unii care se dezbara repede de sacaiala, dar sunt si alte fetite care se conformeaza jocurilor impuse. Ii place in mod deosebit compania fetitelor mari, de la 6 ani in sus. Daca nu gaseste un partener de joaca se joaca singura printre ceilalti, analizandu-i.

Este foarte interesata de sentimentele celorlati. Exemplu de alaltaieri, o fetita din preajma ei se dusese la parinti si incepuse sa planga, ea imediat a venit la mine sa ma intrebe "de ce plange fetita?" i-am spus ca nu stiu, poti merge s-o intrebi. Ea s-a dus imediat s-o intrebe si s-o cheme la joaca. Asta se intampla deseori.

 

De schimbare, da, accepta usor, ii plac f mult calatoriile si nu are probleme in a se adapta la un loc nou dar am observat ca prefera spatiile deschise si bine luminate. Pana tarziu a avut o teama "nejustificata" de lift, inca de cand era bebelus de 2 luni incepea sa planga puternic in lift si asta a durat pana la 1 an si ceva. Bine, ea s-a speriat o data la un loc de joaca cand s-au stins luminile brusc si la locurile de joaca inchise cu plata, vrea sa fiu mereu cu ea, mai ales daca e un loc nou dar totusi e inca mica.

 

Pe noi in familie aceste obsesii nu pot spune ca ne deranjeaza (aseara inainte de culcare, dupa ce a aranjat draperiile si a inchis usile culisante s-a urcat in pat si-a zis "acum totul e in regula") dar nici nu trec neobservate... caci are seri in care isi aranjeaza bluzele, sosetele, rochitele, tot, in ordinea pe care o doreste si nu poti clinti nimic.

 

Cu integrarea si comunicarea pot spune ca e la superlativ iar la gradinita nu merge deocamdata. Mentionez insa ca nu se integreaza intr-un loc unde e galagie si tipete multe, cand alti copii nu par sa aiba nicio problema, o deranjeaza muzica puternica si la agresivitatea altora nu reactioneaza decat prin plans sau evitare.

 

 

"Children do not need to be made to learn about the world, or shown how. They want to, and they know how."id="blue">id="Tahoma">id="size1">

[Chuny]

Cred ca doar voi parintii va puteti da seama exact daca e prea mare sau nu aceasta obsesie pt ordine. Mai exista si varianta in care puteti cere parerea anturajului direct ( dar ma refer la oameni de incredere si de calitate, eventual cu copii de aceeasi varsta ... sper ca aveti in jur astfel de oamni).

 

Mie sincer pt varsta de 3 ani mi se pare cam mare nelinistea ei daca nu e totul in ordine ... adica as incerca sa ma asigur ca toate astea nu vor deveni o sursa de suferinta pt ea mai tarziu. Sper ca pot sa explic bine ceea ce vreau sa spun ...

 

 

Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/id="size1"> ***** MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIAid="red">

 

 

 

Nasterea ariciului Vladimirid="green"> *****[foto]id="blue"> id="size1">***** Anna, o nastere cu vitezaid="green">id="size1">

 

[Kikina]

Cygni, ti-am trimis PM.

 

[Cygni]

Sibylle, noi ne-am mutat din Buc intr-un oras de provincie cand ea avea cateva luni asa ca aici nu prea avem apropiati in a caror opinie sa ma incred sau care sa o cunoasca mai indeaproape. Plus ca din mamicile cu care socializez cred ca una cel mult doua au aceleasi idei de crestere a copilului asa ca.... mai greu.

 

Da, si mie mi s-a parut excesiv pentru un copil asa mic aceasta preocupare de aceea mi-am si pus problema.

 

Dezordinea din camera in general nu o deranjeaza dar are aceste fixuri de care vorbesc.

 

Uff.

 

 

"Children do not need to be made to learn about the world, or shown how. They want to, and they know how."id="blue">id="Tahoma">id="size1">

[kariguld]

Citat:

citat Cat de mult va afecteaza pe voi ca familie?

align="right" id="quote2">
pe noi nu ne-a afectat prea mult, pentruca ca de cand a fost bebelus era f energic. la 5 ani a fost suspect de adhd. dupa multe investigatii si cerut parerea mai multor specialisti, s-a dovedit ca nu are adhd. avea cate ceva din comportamentul adhd, prea putin insa.

Citat:

citat e un copil maleabil, accepta usor schimbarea?

align="right" id="quote2">

in unele domenii era maleabil, in altele insa era in stare toata noaptea si toata ziua sa mentina ce vroia. se adapta la orice schimbare, eram uimiti cat de usor se acomoda cu oricine si cat de repede lega o conversatie despre orice. punea intrebari adultilor, cerea parerei....in acea perioada calatoream foarte mult, dupa un zbor de 6-8 ore, eu picam jos, el era fresh si gata de actiune.

Citat:

citat Cum comunica cu ceilalti copii, se integreaza usor?

align="right" id="quote2">

comunica mai usor cu cei mai mari, poate ii inspirau incredere, pe cei mai mici ca el ii considera bebelusi, chiar daca erau mai mici numai cu un an, doi. la gradinita in primul an, la 4 ani, s-a integrat bine, apoi cand educatoarea a inceput sa-si scoata ceva tepi, a capatat teama de ea . nu-i placeau copii/adultii care tipau, ii induceau o stare de teama si se distanta imediat. am schimbat gradinita, imediat s-a integrat in grupa de copii.
in clasa 1 am mai avut ceva probleme de integrare, erau copii in calsa cu ceva mai mult tupeu, radeau si ii ridiculizau pe ceilalti colegi. asta il afecta. nu i-au placut niciodata copii care-i "terorizau" (nu gasesca alt termen) pe ceilalti copii. nu relationa deloc cu ei.

intre timp a crescut, s-au schimbat foarte multe in bine, unele aspecte au ramas la fel, e tipicar cu hainele si ordinea lucrurilor lui, in schimb nu are rabdare sa faca ceva migalos. e foarte constiincios, in tot ce face, in orice aspect, daca promite ceva, poa' sa tune si sa crape pamantul ca el isi respecta promisiunea.
mai are o chestie la care inca lucram, de ex, incepe un sport, merge luni de zile la antrenament apoi se satura si renunta. vrea ceva nou, mereu vrea ceva nou. ceva de citit, ceva de descoperit, ceva de explorat.

ma opresc aici, ca nu vreau sa acaparez subiectul.

---

Bazar general pe DCid="Script MT Bold">id="size4">

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITAid="red">id="size3">


M-am nascut pentru succes!id="size3">id="purple">